ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cadrul procesual

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.02.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună anularea actului administrativ de refacere a punctajelor aferente ofertelor depuse de operatorul S.C. B. S.R.L. în cadrul ședinței de atribuire din 28.02.2013, comunicat ARR prin adresele nr. 1030 din 03 decembrie 2013 și nr. 1067 din 10 decembrie 2013, potrivit comunicării ARR nr. 33690 din 12 decembrie 2013, precum și suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea în fond a cererii.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa nr. 12 din traseul nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019 emisă și pusă în aplicare de ISCTR la solicitarea ARR și comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013; anularea deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa nr. 15 din traseul nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019 emisă și pusă în aplicare de ISCTR la solicitarea ARR și comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013 și anularea deciziei de înlocuire a graficelor de circulație existente pentru sursele nr. 13, 14, 16 și 19 cod traseu nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019, emisă și pusă în aplicare de ISCTR la solicitarea ARR și comunicată prin adresa din 18 decembrie 2013, precum și suspendarea actelor administrative contestate.

La data de 30.04.2014 reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să solicite anularea deciziei nr. 4923 din 19 decembrie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenței de Traseu seria x emisă pentru cursa 12 a traseului 175 București - Urziceni - Slobozia și în consecință să dispună restituirea licenței; anularea deciziei nr. 4924 din 19 decembrie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenței de Traseu seria x emisă pentru cursa 15 a traseului 175 București Urziceni Slobozia, și în consecință să se dispună restituirea licenței de mai sus către această societate; anularea actului administrativ nr. 33432 din 10 decembrie 2013 emis de pârâta Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R și comunicat prin adresa din 18 decembrie 2013, cu obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. să dispună restituirea Licenței de Traseu seria x emisă pentru cursa 12 a traseului 175 București - Urziceni - Slobozia și a Licenței de Traseu seria x emisă pentru cursa 15 a traseului 175 București - Urziceni - Slobozia; anularea actului administrativ nr. 1030 din 03 decembrie 2013 și revenirea asupra punctajului calculat în favoarea S.C. B. S.R.L. Impex S.R.L. și aducerea punctajului obținut de reclamantă la situația anterioară în privința curselor 12, 13, 14, 15,16, și 19 a traseului 175 București - Slobozia.

S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție prin care a arătat că are un interes legitim, născut și actual în formularea cererii de intervenție. Prin cererea de intervenție au fost invocate excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, necompetenței materiale a Curții de Apel București în ceea ce privește capetele 1 și 2 din cerere, privind deciziile de retragere a licențelor de traseu comunicate prin adresele 4923 și 4924 din 19.12.2013, autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație aferente curselor 13, 14, 16, 19 cod traseu 175 și inadmisibilității în ceea ce privește suspendarea executării deciziilor de retragere a licențelor de traseu comunicate prin adresele 4923 și 4924 din 19.12.2013. De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2579 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârât prin întâmpinare, competența de soluționare a capătului I din cererea modificatoare, având ca obiect anularea deciziilor nr. 4923 din 19 decembrie 2013 și nr. 4924 din 19 decembrie 2013 și restituirea licențelor, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R.-Inspectoratul Teritorial 2, a fost declinată în favoarea Tribunalului Ialomița, iar capetele II și III din cererea modificatoare, formulate în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română, respectiv Agenția pentru Agenda Digitală a României, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.R.L. în favoarea pârâtei A.R.R. au fost disjunse și înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2014 sub nr. x/2/2014.

Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2014 pronunțată în dosar nr. x/2014 a fost respinsă excepția conexității la dosar nr. x/2104 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a fost admisă excepția conexității dosar nr. x/2014 la dosar nr. x/2014.

III. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.02.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română anularea deciziei de reatribuire a curselor din traseul nr. 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013-2019, potrivit comunicării ARR nr. 33690 din 12 decembrie 2013.

Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2014 pronunțată în dosar nr. x/2014 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al intervenientului accesoriu și s-a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2014 pronunțată în dosar nr. x/2014 a fost admisă excepția conexității dosar nr. x/2014 la dosar nr. x/2014.

IV. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceleiași secții a Curții de Apel București la data 16.07.2014 sub nr. x/2/2014 reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Romana Rutiera și Agenția pentru Agenda Digitala a României (fosta Centrul National de Management pentru Societatea Informaționala) anularea actului administrativ nr. 33432/10.122013; retragerea Licențelor de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Ciocile (cod 157) și Licenței de traseu pentru cursa 1 a traseului București-Zăvoaia (cod 159), ambele emise de Autoritatea Rutieră Română pe numele B. S.R.L.; anularea actului administrativ nr. 1030 din 03 decembrie 2013 și revenirea asupra punctajului calculat în favoarea B. S.R.L. și aducerea punctajului acestei societăți la situația anterioară în privința cursei 1 a traseului București-Ciocile (cod 157) și cursei 1 a traseului București-Zăvoaia (cod 159) pentru care reclamanta a fost declarată câștigătoare.

Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014 pronunțată în dosar nr. x/2014 s-a luat act de împrejurarea că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, și pe S.C. B. S.R.L., prin aceeași încheiere fiind admisă excepția conexității dosar nr. x/2014 la dosar nr. x/2012.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care invocat excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea adresei 1030 din 03 decembrie 2013 cu privire la traseele București-Reviga cod 681, București-Progresu cod 255 și București-Slobozia cod 175, precum și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x din 03 decembrie 2013.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 380 din 12.02.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și excepția lipsei de interes a reclamantei C. S.R.L. de a solicita anularea în întregime a adresei nr. x din 03 decembrie 2013, ca neîntemeiate; a respins cererile conexate formulate de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Agenda Digitală a României (fost Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională) și Autoritatea Rutieră Română și intervenientele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și E. și Transportatorilor Autorizați din România, ca neîntemeiate; a admis cererile de intervenție formulate de S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. și a respins cererea de intervenție formulată de E. și Transportatorilor Autorizați din România.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 380 din 12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs:

¤ reclamanta S.C. C. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

¤ reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Recursul reclamantei S.C. C. SRL

În motivarea căii de atac, reclamanta menționată a arătat următoarele:

Normele de drept material pe care Instanța de fond le-a încălcat atunci când a soluțio­nat cererea sunt:

Art. 57 alin. (1), art. 59 alin. (5) și art. 62 din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011 care vizea­ză faptul ca punctajele operatorilor de transport participanți la atribuire se calcu­lează numai in cadrul atribuirilor organizate potrivit legii, nu in afara acesteia; art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011 care stabilesc cadrul general pentru organiza­rea și efectuarea transporturilor rutiere de persoane pe teritoriul României, care stabilește cele trei principii de baza ale oricărei atribuiri electronice, respectiv: principiul liberei concurente, principiul transparentei și principiul accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, fata de intervenția necompetenta a CNMSI ulterioara declarării câștigătorilor și emi­terii licențelor de traseu in favoarea câștigătorilor; art. 5 din H.G. nr. 1439/2009 care reglementa înființarea CNSMSI (actualmente abrogata prin H.G. nr. 1132/2013, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 31 din 15 ianuarie 2014) - in vigoare la data atribuirii electronice din 28.02.2013, conform căruia CNSMSI (AADR) doar gestionează și operează "Sistemul infor­matic pentru atribuirea electronică a autorizațiilor de transport internațional rutier de marfă și pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene", neavând așadar competenta de a organiza atribuiri electronice; art. 67 alin. (3) din O.M.T.I. nr. 980/2011 care vizează faptul ca in cazul retragerii licenței de traseu pentru o cursa, reclamanta nu va mai putea participa la următoarele ședințe de atribuire a cursei respective, dispoziții despre care Instan­ța de fond a arătat ca "nu sunt incidente" în cauza; art. 18 și art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prezin­tă relevanta sub aspectul ca sentința civila nr. 194 din 17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, nu a stabilit obligații in sarcina ARR și AADR de a recalcula punctajele paratei B., mai ales ca aceasta hotărâre a fost pusă în aplicare in mod nelegal ulterior anunțării câștigătorilor atribuirii din 28.02.2013 și emiterii licențelor de traseu; pct. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 privind data de referință în raport de care se calculează punctajele participanților la atribuire, coroborate cu pct. 9 din Anexa nr. 2 din Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012 care prevede ca ope­ratori de transport nu pot participa la atribuire cu obligații restante la bugetul de stat la data de referință. B. a participat cu datorii la atribuirea din data de 28.02.2013; art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei potrivit căruia orice plata efectuată de debitoare in insolventa ulterior deschiderii procedurii către unul sau mai mulți creditori sunt nule, prezentând relevanta sub aspectul exercitării cu rea-credință de către B. a dreptului de a participa la atribui­rea din 28.02.2013. B. a dobândit în mod fraudulos calitatea de partici­pant și câștigător in cadrul atribuirii.

Normele de drept material pe care instanța de fond le-a aplicat greșit atunci când a soluționat cererea sunt: Pct. 7 din Anexa 18 a O.M.T.I. nr. x/2011 pentru aprobarea Normelor meto­dologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, modificat prin O.M.T.I. nr. 1640/2012, din care rezulta ca reclamanta va fi depunctata la toate cursele cu cate 2. puncte pentru fiecare licența retrasa la următoarea ședința de atribuire (pentru fiecare cursa la care participa); art. 134 lit. s), pct. xii) din O.M.T.I. nr. 980/2011 din care rezulta ca operatorii de transport au dreptul sa primească de la ARR o înștiințare privind retragerea licenței de traseu; pct. 2, teza a doua, și pctul 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 prezintă relevanta in legătura cu sentința civila nr. 194 din 17.01.2013 in privința « efectelor » acesteia în accepțiunea Instanței de fond; art. 14 alin. (4) și alin. (7) din Legea nr. 554/2004 prezintă relevanta in legătura cu sentința civilă nr. 194 din 17.01.2013 in privința « momentului de la care produc efectele suspensive de executare ale acestei sentințe» in accepțiunea Instanței de fond.

În afara normelor de drept material încălcate, instanța de fond a încălcat sau a nesocotit, după caz, în mod flagrant și următoarele principii de drept consacrate: principiul aflării adevărului și dreptului la apărare; principiul legalității, validității și opozabilității actelor administrative unilaterale; principiul exercitării cu buna-credinta a drepturilor procesuale civile.

Expunându-și în mod sintetic argumentele, recurenta S.C. C. S.R.L. a susținut că rezultatele atribuirii din data de 28.02.2013 au intrat in circuitul civil, au produs efecte și beneficiază de prezumția de valabilitate și legalitate întrucât nu exista nicio hotărâre judecătoreasca definitiva care sa le anuleze. Aceste rezultate sunt opozabile erga omnes, inclusiv fata de ARR și CNMSI - AADR întrucât atribuirea a fost declarata închisă, rezultatele au fost comunicate oficial, deci făcute publice. Singurul câștigător al celor doua curse care fac obiectul licențelor retrase este numai reclamanta menționată, iar decizia de recalculare a punctajelor și de retragere a licențelor reprezintă un ABUZ GROSOLAN !

De asemenea, mai arată reclamanta că, noile rezultate, după recalcularea lor, din inițiativa AADR, nu îi sunt opozabile întrucât nu sunt rezultatul unei ședințe de atribuire așa cum rezulta din art. 57 alin. (1), art. 59 alin. (5) și art. 62 din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011. Așadar, câștigătorii pot fi declarați numai in cadrul atribuirilor organizate potrivit legii, nu în afara acestora. De aceea, instanța de fond a încălcat principiul legalității, validității și opozabilității actelor administrative unilaterale, nesocotind rezultatele oficiale, care nu mai puteau fi modificate decât printr-o altă procedura de atribuire sau prin hotărâre judecătoreasca prin care sa fie anulata parțial atribuirea din 28.02.2013 și sa fie dispu­sa reluarea acesteia pentru anumite curse/trasee. De aceea, inițiativa AADR de a recal­cula punctajele obținute de parata B. și de a o declara câștigătoare, după afișa­rea rezultatelor și mai ales după emiterea licențelor de traseu nu are suport legal, căci așa cum s-a arătat anterior, câștigătorii se declara in cadrul unei proceduri de atribuire, iar punctajele se calculează doar in cadrul legal al organi­zării unei ședințe de atribuire!

Mai mult decât atât, AADR nu era competent sa recalculeze punctajele în raport de dis­pozițiile art. 5 din H.G. nr. 1439/2009 făcând astfel un abuz la lege și de competenta. În sprijinul celor afirmate, sunt invocate cele doua răspunsuri pe care CNMSI i le-a adresat B. și din care rezulta clar ca CNMSI nu este competent sa efectueze corecții ale rezultatelor ședinței de atribuire decât ca urmare a anularii întregii atribuiri (prin hotărâre judecătorească - n.n.) întrucât programul informatic S.A.E.T. calculează automat rezultatele, fara intervenție umana (Anexele 18 și 19 la acțiune).

CNMSI a recunoscut deci că nu avea nici posibilitatea legala și nici competența sa introducă date noi in sistem și sa modifice rezultatele oficiale, publice, ale ședinței de atribuire din 28.02.2013. Cadrul legal in care o astfel de operațiune era posibilă era reluarea ședinței de atribuire. De aceea, declararea ulterioara a altui câștigător reprezintă un abuz de putere, mai ales in contextul in care CNMSI - AADR a recunoscut in scris aceste aspecte (Anexele 18-19 la acțiune). Așadar, CNMSI a vrut sa repare retroactiv o greșeală, insa nu poate sa intre in legalitate comițând o nelegalitate!

Pe de alta parte, un alt aspect lăsat nesoluționat de instanța de fond este acela ca B. trebuia descalificata la ședința de atribuire din 28.02.2013. B. a abuzat de drepturile sale și a participat in mod fraudulos la atribuire având datorii la bugetul de stat la data de referință, căci aceasta este data in raport de care ARR acorda punctajele. Potrivit pct. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012: "Punctajele aferente criteriilor de evaluare se stabilesc raportat la data de referință care reprezintă ultima zi din anul anterior anului atribuirii". Cum atribuirea s-a ținut in 2013, data de referință este 31.12.2012. Pct. 9 din Anexa nr. 2 din Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012 prevede ca: "Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor inter județene, în cazul în care înregistrează obligații restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală."

De aceea, recurenta apreciază că instanța de fond, prin soluția adoptata, a legitimat încălcarea legii atât de către CNMSI - AADR, cat și de către B.! Principiul legalității actelor administrative presupune nu numai ca autoritățile administrative sa nu încal­ce legea, ci și ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege.

Or tocmai acest aspect este contestat - decizia de recalculare a punctajelor este nelegală. Iar principiul exercitării cu buna-credință a drepturilor civile presupune un drept și un interes legi­tim, ceea ce B. nu poate demonstra în contextul in care a fraudat atribuirea.

Așadar, instanța nu este chemata în acest proces sa analizeze legalitatea rezultatelor atribuirii din 28.02.2013 sau dacă și când trebuia aplicata sentința civilă pronunțată sub nr. x în 17.01.2013, ci este chemata sa constate legalitatea actelor administrative emise de către cele doua parate - ARR și AADR, deci dacă recalcularea s-a făcut în mod legal în modalitatea aleasa de AADR! Instanța de judecata este întotdeauna ținută de cadrul procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar recurenta solicitase să fie anulate actele ARR și AADR, revenirea la punctajele anterioare și retragerea licențelor emise către B. !

lata ca in acest proces nu interesează «... ca trebuie stabilit: care sunt efectele pe care sentința civila menționata le produce, momentul de la care sunt produse efectele, persoanele fata de care produse efecte și executarea efectiva a hotărârii ». Instanța de fond a ajuns la aceasta eroare de judecata ca urmare a faptului ca nu a studiat toate argumentele noastre de fapt și de drept și nu a analizat cu atenție obiectul cererii de chemare in judecata ! Reclamanta solicitase să fie anulate actele administrative emise ca urmare a încălcării legii de către ARR și CNMSI și revenirea la situația anterioara. Instanța de fond nu a fost investita cu analiza legalității rezultatelor ca urmare a aplicării sau neaplicării Sentin­ței civile nr. 194 din 17.01.2013 !

În opinia recurentei, in acest proces, trebuie lămurite următoarele probleme: (i) daca recalcularea punctajelor B. după declararea câștigătorilor și emiterea licențelor de traseu este legala; (ii) daca organul care a avut inițiativa recalculării este competent in acest sens; (iii) daca exista o hotărâre definitiva prin care sa se fi anulat rezultatele inițiale și sa se fi declarat alți câștigători ori sa fi fost anulate licențele de traseu emise inițial pentru cursele in litigiu; (iv) daca s-au fixat obligații in sarcina vreunei autorități parate potrivit art. 18 și art. 24 din Legea nr. 554/2004 în privința recalculării rezultatelor.

În plus, o altă remarca este aceea ca instanța de fond a legitimat prin soluția pronunțată inclusiv calculul noilor rezultate, or niciodată în acest proces ARR sau AADR nu a făcut dovada ca noul calcul este corect. Punctajele acordate participanților la ședința din 28.02.2013 nu pot fi cenzurate nici de către instanțele de judecată, căci nu intra în competenta acestora, ci doar de către ARR cu concursul CNMSI, operatorul progra­mului informatic. Instanțele pot dispune, dacă sunt sesizate in acest sens, anularea in tot sau in parte a atribuirii și pot dispune reluarea atribuirii pentru anumite curse și recalcularea punctajelor in funcție de anumite criterii (precum ar fi pct. 2 și pct. 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012).

În consecință, această recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recursul reclamantei S.C. A. SRL

În motivarea căii de atac formulate de această recurentă s-a arătat că motivele de nelegalitate vizează dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziții conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material".

Totodată, au fost invocate și dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții care prevăd ca "motivele prevăzute la alin. (1), nu pot fi primite decât daca ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau in cursul judecării, apelului ori, deși au fost invocate in termen, au fost respinse, sau instanța a omis sa se pronunțe asupra lor",

I. Prin Sentința recurată, Curtea nu s-a pronunțat asupra excepțiilor nulității cererii de chemare in judecata, și a autorității de lucru judecat in ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație aferente Licențelor de Traseu eliberate subscrisei pentru cursele 13, 14, 16 și 19, invocate în dosar nr. x/2014 și nr. x/2/2014.

Prin cererea de intervenție depusa de intimata intervenienta S.C. B. S.R.L., la termenul din data de 30 aprilie 2014 in dosar nr. x/2014 din care a fost disjuns dosar nr. x/2014, intimata intervenienta a invocat excepțiile nulității cererii de chemare in judecată și a autorității de lucru judecat in ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație aferente Licențelor de Traseu eliberate subscrisei pentru cursele 13, 14, 16 și 19.

S.C. A. S.R.L., a depus la termenul din data de 11 iunie 2014, întâmpinare la cererea de intervenție formulata de S.C. B. S.R.L., prin care a răspuns la toate excepțiile invocate și in plus a invocat in raport cu intervenienta B., excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului intervenientei, excepția nulității cererii de intervenție și excepția inadmisibilității cererii de intervenție.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța este obligata sa se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății."

Potrivit art. 237 alin. (2) pct. 1 "În vederea scopului prevăzut la alin. (1), Instanța va soluționa excepțiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu".

În temeiul art. 248 C. proc. civ. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac inutila, în tot sau in parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Totodată instanța trebuie sa analizeze pricina sub toate aspectele, sa analizeze toate excepțiile invocate și apărările formulate.

În cauza de fata, Instanța de fond, a omis sa examineze apărările formulate de către recurentă cu privire la excepțiile invocate de intimata intervenienta S.C. B. S.R.L. prin cererile de intervenție depuse in cele doua dosare conexate și nu a pus in discuția părților aceste excepții.

Omisiunea instanței de fond de a pune aceste excepții in dezbaterea contradictorie a părților și apoi de a le soluționa motivat, echivalează cu încălcarea de către Instanța a dreptului la apărare fiindcă, procedând astfel, i-a privat pe de-o parte de posibilitatea de a susține excepțiile invocate prin întâmpinările formulate la cererile de intervenție, iar pe de alta parte de posibilitatea de a combate excepțiile ridicate de intimata intervenienta B.

În egala măsura, nepronunțarea asupra excepțiilor indicate mai sus, pune instanța de control judiciar in imposibilitatea de a verifica legalitatea șsi temeinicia Sentinței recurate, căci semnifica nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluția data.

Prin soluționarea recursului, Instanța de Control Judiciar, nu se poate pronunța direct și pentru prima oara in cadrul procesul legal asupra nulității cererilor de chemare in judecata, a calității de reprezentant al apărătorului intervenientei sau asupra inadmisibilității cererii de intervenție, deoarece ar priva partea de calea legala de atac și nu ar asigura, in special pârtii nemulțumite de dezlegarea data, garanțiile unui proces echitabil. Procedând in acest mod, Instanța de fond a încălcat obligația stabilită prin art. 237 C. proc. civ., art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 397 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 5 alin. (1) C. proc. civ., art. 9 C. proc. civ., art. 13 și art. 14 C. proc. civ., iar neanalizarea acestor excepții, împiedică exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind pusa în situația in care nu poate analiza justețea soluției adoptate în întregul sau, astfel încât, prin aceasta subscrisa societate ar suferi o vătămare care nu poate fi inlaturata decât prin anularea Hotărârii.

II. Instanța de fond a pronunțat Sentința recurată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material.

Așa cum s-a arătat mai sus, obiectul cauzei înregistrate sub nr. x/2/2014, l-a constituit anularea actelor administrative nr. 1030 din 3 decembrie 2013 și respectiv 1067 din 10 decembrie 2013 emise de Agenția pentru Agenda Digitala a României - AADR.

Prin actul administrativ nr. 1030 din 03.12.2013 emis de intimata - parata AADR, s-a realizat recalcularea punctajelor obținute la atribuirea electronică organizata in data de 28 februarie 2013, atât de subscrisa societate S.C. A. S.R.L., cât și de intimata intervenienta S.C. B. S.R.L., cu motivația punerii in aplicare a sentinței civile nr. 194 din 17 ianuarie 2013.

Totodată, sentința civila nr. 194 pronunțată în data de 17 ianuarie 2013 de Curtea de Apel București in dosar nr. x/2012, nu mai putea produce efecte juridice la data emiterii actului administrativ nr. 1030 emis la data de 3 decembrie 2013, întrucât la aceasta data (3 decembrie 2013) suspendarea criteriilor de punctare nu mai putea avea efect asupra atribuirii electronice organizata de intimatele parate in data de 28 februarie 2013. întrucât procedura de atribuire s-a realizat conform calendarului de atribuire, și in consecința cursele din programul de Transport au fost atribuite, rezultatele au fost publicate, iar Licențele de traseu au fost eliberate operatorilor de Transport declarați câștigători, printre care și S.C. A. S.R.L., pentru cursele nr. 12, 13, 14, 15, 16 și 19 cod traseu 175 București - Slobozia.

Astfel, recalcularea punctajului materializat prin actul administrativ nr. 1030/3 decembrie 2013, reprezintă in fapt o revocare a actului administrativ reprezentat de rezultatul atribuirii electronice a traseelor și curselor din programul de Transport național Interjudețean valabil pentru perioada 2013 - 2019, afișat pe site-ul ARR in data de 28.02.2013. Trebuie menționat ca in urma rezultatului atribuirii electronice, intimata parata Autoritatea Rutiera Romana a eliberat subscrisei societăți în luna aprilie 2013 Licențele de Traseu împreună cu graficele de circulație pentru cursele 12,13,14, 15, 16 și 19 cod traseu 175 București Slobozia cu o valabilitate de la 01.05.2013 - 30.06.2019. Ori Licențele de Traseu eliberate subscrisei, reprezintă acte administrative, care au intrat in circuitul civil începând cu data de 01 mai 2013 și nu mai puteau fi revocate decât in concordanță cu prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Asa cum rezultă din parag. (1) pagina 12 a Sentinței recurate, Instanța de Fond in mod greșit a analizat cererea de anulare a actului administrativ nr. x/03/12/2013, precum și actele administrative subsecvente, prin prisma efectelor pe care Sentința 194 din 17 ianuarie 2013 le-a produs, momentul de la care sunt produse efectele, persoanele fata de care produce efecte și executarea efectiva a hotărârii. Totodată, instanța de fond, a omis sa cerceteze condițiile instituite prin art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, apreciind in mod greșit ca acestea nu sunt incidente in prezenta cauza.

Potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 "Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal, poate sa solicite instanței anularea acestuia, in situația in care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat in circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunța, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, și asupra validității actelor juridice încheiate, in baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea."

Din textele de lege sus-citate, rezulta ca autoritatea emitenta a unui act administrativ poate sa-l revoce daca sunt întrunite următoarele condiții: actul administrativ sa nu fi intrat in circuitul civil și actul administrativ sa fie nelegal.

În ceea ce privește intrarea in circuitul civil a unui act administrativ, este acela în care produce efecte juridice civile adică se nasc raporturi juridice civile. Este unanim admis, ca actele administrative produc efecte juridice din momentul publicării sau comunicării lor. Pe aceasta linie de gândire un act administrativ naște drepturi și obligații, deci produce efecte juridice din momentul comunicării lui, in consecința el intra în circuitul civil în acest moment devenind irevocabil. (Decizia Civila nr. 22/CA din 18.01.2007 a Curții de Apel Constanta).

Prin urmare, Rezultatul atribuirii electronice pentru atribuirea curselor și traseelor din Programul National de Transport, a fost afișat pe site-ul intimatei parate Autoritatea Rutiera Romana in data de 28 februarie 2013. În baza actului administrativ reprezentat de Rezultatul Atribuirii electronice", Autoritatea Rutiera Romana, a eliberat in luna aprilie 2013 recurentei Licențele de Traseu pentru cursele 12,13,14,15, 16 și 19 cod Traseu 175 București - Slobozia, cu valabilitate de la 01.05.2013 pana la data de 30.06.2019. începând cu data de 01 mai 2013, subscrisa societate S.C. A. S.R.L. a început sa opereze pe cursele pentru care ne-au fost atribuite și eliberate Licențe de Traseu.

În aceste condiții, actele administrative reprezentate de rezultatul atribuirii electronice publicat pe site-ul ARR-ului in data de 28 februarie 2013 împreuna cu Licențele de Traseu eliberate subscrisei, sunt acte administrative care au intrat in circuitul civil la 01.05.2013, și acestea nu mai puteau fi revocate la data de 3 decembrie 2013 prin actul administrativ 1030 și ulterior prin toate actele subsecvente ce constituie obiectul dosarelor conexate, decât cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 478/2011 și respectiv nr. 638/2006, prin care a statuat ca "posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituția României."

Astfel ca, emiterea actului administrativ nr. 1030 din 3 decembrie 2013 și a actelor administrative subsecvente ce constituie obiectul dosarelor conexate, cu încălcarea prevederilor și nerespectarea procedurilor instituite prin art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, echivalează cu o încălcare a drepturilor constituționale, ceea ce contravine prevederilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Totodată, este greșit raționamentul juridic a Instanței de fond de la pagina 12 ultimul paragraf potrivit căruia "În condițiile in care CNMSI și ARR, nu au fost parte in dosar nr. x/2012, ținând cont ca la momentul pronunțării Sentinței 194, nici una dintre aceste instituții publice nu își exercitase încă atribuțiile in legătura cu atribuirea electronica a Licențelor de Traseu, este evident ca aceasta hotărâre nu avea cum sa cuprindă obligații stabilite - in sarcina lor". Ca urmare a acestei motivații, recurenta apreciază că instanța de fond nu a coroborat motivele acțiunii principale cu înscrisurile depuse în probațiune.

Din înscrisul aflat la fila 124 dosar de fond (x/2/2014), emis de Autoritatea Rutiera Romana - ARR in data de 01 februarie 2013 către CNMSI, rezulta în mod indubitabil ca aceasta instituție avea cunoștință de soluția pronunțată prin Sentința 194 de Curtea de Apel București in dosar nr. x/2012, prin care s-a dispus suspendarea pct. 2 și 6 din Anexa 2 a Ordinul MTI nr. 1640/2012. În acest sens ARR, a solicitat CNMSI să îi comunice "dacă din punct de vedere tehnic atribuirea traseelor interjudețene se poate efectua fara a lua in considerare cele doua criterii".

Prin înscrisul aflat la fila 125 dosar de fond (x/2/2014), CNMSI comunica Autorității Rutiere Romane ca "pentru actualizarea softului informatic (...) este necesar un timp de aproximativ doua săptămâni, in funcție de amploarea modificărilor", iar "în cazul in care au survenit modificări în modul de atribuire, modificări generate de procese in instanța va rugam sa ne precizați în mod oficial aceste aspecte, cu atât mai mult cu cat a fost stabilit un nou calendar al ședinței de atribuire". Prin Adresa nr. x emisă în data de 08.02.2013 de Autoritatea Rutieră Romana, a fost stabilit un nou calendar al ședinței de atribuire a curselor/traseelor din Programul de Transport interjudețean valabil în perioada 01.05.2013 - 30.06.2019 ce s-a desfășurat în perioada 08.02.2013 - 28.02.2013.

Așa cum rezultă din corespondenta purtata intre intimatele parate ARR și AADR (fost CNMSI), rezulta in mod indubitabil ca ambele instituții implicate in procedura de atribuire electronica au avut cunoștință despre pronunțarea sentinței nr. 194 din 17 ianuarie 2013, contrar afirmațiilor instanței de fond din ultimul paragraf pag 12 din sentința recurată.

Față de cele învederate, recurenta concluzionează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită sa se dispună în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin întâmpinările depuse, intimatele Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că sentința recurată este legală și temeinică.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentelor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care urmează, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din noul C. proc. civ.

2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor argumente esențiale ale recurentelor-reclamante, invocate în mod explicit prin cererile de chemare în judecată.

În privința cererilor de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reține că această reclamantă a susținut că actele administrative atacate sunt nelegale întrucât punerea în aplicare a sentinței nr. 194 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București - SCAF trebuia făcută la momentul comunicării către CNMSI a criteriilor de punctare. Sentința se referă la o suspendare în regim de urgență și provizorie a criteriilor și a fost special pronunțată în timp util pentru ca atribuirea din februarie 2013 să se realizeze cu luarea ei în considerare. Suspendarea criteriilor de punctare nu mai putea avea efect asupra licitației din februarie 2013 deoarece procedura de atribuire se realizase conform calendarului de atribuire iar cursele fuseseră atribuite, rezultatele fiind publicate și eliberându-se licențele de traseu operatorilor câștigători.

Reclamanta menționată a mai susținut că sentința nr. 194 din 17 ianuarie 2013 nu conține nicio dispoziție din care să rezulte obligarea CNMSI să recalculeze punctajul sau obligarea ARR să reatribuie cursele și că recalcularea punctajului materializată în noul rezultat al atribuirii este în fapt o revocare a actului administrativ materializat în "rezultatele ședinței de atribuire din 28.02.2013 pentru programul de transport interjudetean", revocare interzisă de lege deoarece actul administrativ a intrat în circuitul civil producând efecte juridice.

Or, instanța de fond și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii exclusiv pe argumentul conform căruia actele administrative atacate au fost emise ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 194 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și că operațiunea de refacere a punctajelor a reprezentat expresia îndeplinirii obligației de executare a hotărârii judecătorești menționate, nefiind vorba despre o revocare a unui act administrativ. Judecătorul fondului a mai arătat că hotărârea judecătorească menționată produce efecte erga omnes, întrucât prin aceasta au fost suspendate dispoziții dintr-un act administrativ normativ.

Însă, în opinia Înaltei Curți, prin această argumentație nu se răspunde în mod efectiv susținerilor reclamantei S.C. A. S.R.L. - nu se explică în mod concret de ce rezultatele ședinței de atribuire din 28.02.2013 nu au ținut cont de sentința pronunțată la 17.01.2013 și, în plus, se face o confuzie între revocarea acestor rezultate (care a intervenit prin recalcularea punctajelor și un nou rezultat al atribuirii electronice) și motivul acestei revocări - necesitatea punerii în executare a sentinței nr. 194 din 17 ianuarie 2013. Altfel spus, faptul că recalcularea punctajelor a fost efectul punerii în executare a sentinței menționate nu înseamnă că nu au fost revocate rezultatele ședinței de atribuire din 28.02.2013. Ca urmare, dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 erau aplicabile în speță și instanța de fond avea datoria de a analiza dacă în cauză mai era posibilă revocarea actului administrativ, în condițiile acestui text legal.

Totodată, Înalta Curte reține că instanța fondului a apreciat drept legală operațiunea de recalculare a punctajelor în lipsa unei obligații exprese impuse de instanța de judecată prin sentința nr. 194 din 17 ianuarie 2013, luând în considerare efectele erga omnes produse de această sentință, întrucât s-a suspendat executarea unui act administrativ normativ. Înalta Curte reține însă că aserțiunea referitoare la efectele erga omnes ale sentinței menționate nu este în niciun fel motivată, motivarea fiind cu atât mai necesară în condițiile în care respectiva problemă de drept este una controversată, ce a făcut ulterior pronunțării sentinței, inclusiv obiectul unui recurs în interesul legii, respins ca inadmisibil prin decizia ICCJ nr. 18/2017.

Cât privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., Înalta Curte reține că și această reclamantă a invocat mai multe motive de nelegalitate ale actelor pe care a înțeles să le atace, motive ce pot fi sintetizate astfel: lipsa înștiințării prealabile prevăzute de Ordinul MTI nr. 980/2011; rezultatele procedurii de atribuire din 28.02.2013 au intrat în circuitul civil și beneficiază de prezumția de valabilitate și legalitate, fiind opozabile erga omnes, în timp ce noile rezultate, efect al recalculării punctajelor, nu sunt opozabile, deoarece nu a existat o procedură de atribuire organizată potrivit legii; intimata CNSMSI (actualmente AADR) nu era competentă să efectueze corecții ale rezultatelor ședinței de atribuire decât ca urmare a anulării întregii atribuiri, întrucât programul informatic calculează automat rezultatele, fără intervenție umană; intimata S.C. B. trebuia descalificată de la ședința din 28.02.2013, deoarece a participat în mod fraudulos la atribuire, întrucât avea datorii la bugetul de stat la data de referință.

Or, Înalta Curte constată că, exceptând motivul referitor la lipsa înștiințării prealabile prevăzute de Ordinul MTI nr. 980/2011, instanța de fond nu a analizat deloc argumentele expuse de reclamanta menționată în motivarea cererii de chemare în judecată, nici sub aspectul relevanței și nici al temeiniciei acestora.

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Rolul principiului motivării hotărârilor judecătorești, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că, deși instanța fondului a respins ca neîntemeiate cererile conexate, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu a analizat argumentele esențiale expuse de reclamante în motivarea acțiunilor. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererea de chemare în judecată. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 380 din 12.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în întregime sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.