ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 283/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanțe sub nr. x/2/2013 la data de 30 decembrie 2013, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa din traseul cod 175 București - Slobozia din programul național de transport 2013 - 2019 comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013; deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa București - Slobozia din programul național de transport 2013 - 2019 comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013 și deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație existente pentru cursele București - Slobozia din programul național de transport 2013 - 2019 comunicată prin adresa din 18 decembrie 2013 până la soluționarea pe fond a litigiului care face obiectul plângerilor prealabile formulate.
Soluția instanței de fond;
Prin sentința nr 1026 din data de 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație pentru cursele București - Slobozia comunicată prin adresa din 18 decembrie 2013 formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta D., și intervenienta SC E. SRL, ca neîntemeiată.
Recursul.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare;
S-a arătat că instanța de fond nu a verificat îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 octombrie 2015 s-a admis in principiu recursul formulat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 1026 din 27 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Considerentele și soluția instanței de recurs;
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a cererii de suspendare, invocată de intimata intervenientă, este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa din traseul București - Slobozia din programul național de transport 2013 - 2019 comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013; deciziei de retragere a licenței de traseu pentru cursa București - Slobozia din programul național de transport 2013 - 2019 comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013 și deciziei de înlocuire și anulare a graficelor de circulație existente pentru cursele București - Slobozia din programul național de transport 2013 - 2019 comunicată prin adresa din 18 decembrie 2013 emisă de autoritatea pârâtă.
Așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul de recurs (f.98 și urm.), prin sentința nr. 380 din data de 12 februarie 2015, s-a respins cererea petentei formulată in anularea actelor administrative și cererea de suspendare formulată in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Or, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este, așadar, actual.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat și va casa sentința atacată in sensul respingerii cererii de suspendare ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 1026 din 27 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare, ca lipsită de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016.