ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3041/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.05.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Agenda Digitală a României, Autoritatea Rutieră Română, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier și SC B. SRL:

1) anularea operațiunii electronice de înscriere a pârâtei SC B. SRL și, în consecință, urmare a descalificării acesteia de la licitație,

2) obligarea pârâtului I.S.C.T.R. să retragă licențele de traseu eliberate pârâtei SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 și 19, cod traseu 17, pe ruta București - Slobozia și retur, în cadrul Programului național de transport interjudețean pe perioada 01.05.2013 - 30.06.2019;

3) obligarea pârâtului I.S.C.T.R. să restituie licențele de traseu retrase pentru cursele nr. 12 și 15, cod traseu 175, pe ruta București - Slobozia și retur;

4) obligarea pârâtului I.S.C.T.R. să acorde drepturi complete de operare pentru cursele 13, 14, 16 și 19, cod traseu 175, pe ruta București - Slobozia și retur, diminuate în prezent la jumătate;

5) stabilirea unui termen de executare de maxim o săptămână de la data rămânerii definitive a sentinței, sub sancțiunea plății unei amenzi, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

6) obligarea pârâtei SC B. SRL la repararea pagubelor cauzate începând cu data de 03.12.2013; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 01.10.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat:

1) obligarea pârâtei Agenția pentru Agenda Digitală a României să recalculeze punctajul criteriului nr. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, cu consecința descalificării SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudețene și menținerii punctajului general aferent atribuirii din 28.02. 2013 pentru cursele 12 - 16 și 19, cod traseu 175 București - Slobozia;

2) obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română să o repună în drepturi, prin activarea în baza de date a licențelor de traseu aferente curselor 12 - 16 și 19, cod traseu 175 București - Slobozia, conform rezultatului atribuirii din data de 28.02.2013;

3) obligarea pârâtului Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să retragă și să anuleze licențele de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română către SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 și 19, cod traseu 175 București - Slobozia.

Ulterior, la termenul de judecată din 10 decembrie 2015, reclamanta a depus la dosar o precizare prin care și-a menținut capătul 6 din acțiunea introductivă, având ca obiect despăgubiri, estimând provizoriu cuantumul acestora la suma de 35.864 RON.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3482 din data de 23 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile inadmisibilității acțiunii și neîndeplinirii procedurii prealabile, a admis excepția tardivității și a respins, ca tardive, primele trei capete ale cererii, astfel cum au fost modificate de către reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Agenda Digitală a României, Autoritatea Rutieră Română și Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier; a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, ultimul capăt de cerere, având ca obiect obligarea la plata de despăgubiri a pârâtei SC B. SRL.

I.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 3482 din data de 23 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția tardivității apreciind că termenul de introducere a acțiunii se calculează potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, termen care începe să curgă de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii x/09.04.2014, și că acesta s-a împlinit la 05.11.2014.

De asemenea, instanța de fond în mod greșit a apreciat că doar primul capăt al cererii modificatoare este principal, iar următoarele două sunt accesorii.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. x/09.04.2014, a solicitat pârâtei A.A.D.R. să reanalizeze punctajele obținute de SC B. SRL, la atribuirea electronică a traseelor interjudețene din cadrul Programului de Transport Interjudețean valabil pentru perioada 2013 - 2019, întrucât acest operator de transport înregistra datorii la bugetul de stat. Pentru că răspunsul primit prin adresa nr. x/29.04.2014 a fost negativ, a solicitat instanței de fond, prin capătul 1 al cererii modificatoare, obligarea A.A.D.R. să recalculeze punctajul aferent criteriului nr. 9 din Anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012, cu consecința descalificării pârâtei SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudețene și menținerea punctajului general aferent atribuirii din 28.02.2013.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, a solicitat Autorității Rutiere Române să retragă Licențele de Traseu eliberate operatorului de transport SC B. SRL, motivat de faptul că acesta nu îndeplinește criteriul prevăzut la punctul 9 din anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012. Întrucât răspunsul comunicat prin adresa x/04.06.2014 a fost unul negativ, prin capătul 2 din cererea modificatoare a solicitat obligarea Autorității Rutiere Române să o repună în drepturi, prin activarea în baza de date a licențelor de traseu eliberate pentru cursele 12, 13, 14, 15, 16 și 19 cod traseu 175 București Slobozia, conform rezultatului ședinței de atribuire din data de 28.02.2013.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, a solicitat Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să efectueze un control la SC B. SRL și să constate neîndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9 din anexa 2 a O.M.T.I. 1640/2012, arătând că această societate nu are un sediu social valabil, iar la data de referință de 31.12.2012 înregistra datorii către bugetul de stat. Întrucât ultimul răspuns comunicat prin adresa nr. x/21.08.2014 (data poștei 27.08.2014) a fost negativ, prin capătul 3 din cererea modificatoare a solicitat pârâtei I.S.C.T.R. să retragă și să anuleze licențele de traseu eliberate de A.R.R. către SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 și 19 cod traseu 175 București - Slobozia.

Recurenta reclamantă a invocat disp. art. 8 alin. (1), art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 69/2012, art. 20 alin. (1) din Norma 22/12.02.2014, apreciind că primele trei capete ale cererii modificatoare sunt principale, întrucât fiecare din cele trei autorități pârâte avea obligația de soluționare a cererilor, prin raportare la normele de drept care le reglementează activitatea.

A mai arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că termenul de prescripție începe să curgă de la data data de 05.05.2014 și că nu este aplicabil termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reclamantă susține că termenul de prescripție urmează a se calcula de la data de 27.08.2014, dată la care i-a fost comunicat ultimul răspuns al I.S.C.T.R. de a soluționa atât cererea sa, cât și cererea transmisă spre competentă soluționare de A.R.R. către această instituție.

Astfel, prin răspunsul nr. x/29.04.2014 emis de A.A.D.R. la cererea înregistrată sub nr. x/09.04.2014, i s-a comunicat că A.R.R. este instituția abilitată să inițieze și să organizeze desfășurarea ședințelor de atribuire trasee, iar softul gestionat de A.A.D.R. realizează un punctaj exclusiv în baza informațiilor transmise de A.R.R.

Din adresa nr. x/05.06.2014 emisă de A.R.R., ca urmare a înregistrării plângerii prealabile, rezultă că: "Autoritatea Rutieră Română nu mai are atribuții de inspecție și control și, în consecință, s-au adresat Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, pentru a verifica cele sesizate în plângerea prealabilă".

Din răspunsul nr. x/21.08.2014 emis de I.S.C.T.R. la data de 26 august 2014, comunicat în data de 26.08.2014, rezultă că își menține punctul de vedere formulat prin adresa nr. x/16.07.2014.

Astfel, termenul de introducere a acțiunii urmează a se calcula de la data de 27.08.2014.

Se mai arată în cererea de recurs că la data de 02.03.2015 a fost introdusă pe rolul Curții de Apel București o acțiune identică, înregistrată sub nr. x/2015, cu respectarea termenului de 6 luni instituit prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Această acțiune a fost anulată în cadrul procedurii de regularizare, situație care conduce la întreruperea termenului de prescripție, conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ.

Termenul de decădere poate fi invocat dacă nu a fost respectat termenul de 6 luni și dacă sunt motive temeinice, iar termenul de 1 an se calculează începând de la data comunicării actului, data cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere (...).

Or, având în vedere că cele trei autorități pârâte și-au declinat competența de soluționare către I.S.C.T.R., reclamanta a luat cunoștință de refuzul explicit al acestora prin răspunsul comunicat la data de 26.08.2014, aceasta fiind data de la care începe să curgă atât termenul de prescripție, cât și termenul de decădere (Decizia nr. 1643/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

În plus, termenul reglementat de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripție căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2.539 (2) teza a II-a C. civ.

Legiuitorul a statuat prin această reglementare legală extinderea termenului de prescripție pentru reiterarea cererii, chiar dacă termenul de prescripție este împlinit. În situația în care această nouă cerere va fi admisă, prescripția se va întrerupe la data la care a fost înregistrată cererea care a fost anulată în procedura regularizării.

I.4. Apărările intimaților

Intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neindicarea normelor de drept material încălcate și pentru neîncadrarea aspectelor invocate prin cererea de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimata-pârâtă SC B. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat, de asemenea, nulitatea recursului pe considerentul că aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

I.5 Răspunsul la întâmpinări

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinări prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea recursului pentru motivele expuse în cererea de recurs.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a formulat un punct de vedere cu privire la acest raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu, fiind respectate toate condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 486 - 489 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.04.2014, reclamanta a solicitat fostului Centru Național de Management pentru Societatea Informațională să reanalizeze punctajele obținute de SC B. SRL la atribuirea traseului 175 București - Slobozia din cadrul Programului de Transport Interjudețean 2013-2019, susținând că operatorul respectiv înregistra datorii la bugetul de stat. Întrucât răspunsul comunicat prin adresa nr. x/29.04.2014 a fost negativ, prin capătul 1 din cererea modificatoare, reclamanta a solicitat obligarea Agenției pentru Agenda Digitală a României să recalculeze punctajul criteriului nr. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, cu consecința descalificării SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudețene și menținerii punctajului general aferent atribuirii din 28.02. 2013 pentru cursele 12 - 16 și 19, cod traseu 175.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, reclamanta a solicitat Autorității Rutiere Române să retragă licențele de traseu eliberate operatorului de transport SC B. SRL, susținând că acesta nu îndeplinește criteriul prevăzut la pct. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012. Având în vedere că răspunsul comunicat prin adresa nr. x/04.06.2014 a fost unul negativ, prin capătul 2 din cererea modificatoare reclamanta a solicitat obligarea Autorității Rutiere Române să o repună în drepturi, prin activarea în baza de date a licențelor de traseu aferente curselor 12 - 16 și 19, cod traseu 175 București - Slobozia, conform rezultatului ședinței de atribuire electronică din data de 28.02.2013.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/09.05.2014, reclamanta a solicitat Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să efectueze un control la SC B. SRL și să constate neîndeplinirea criteriului prevăzut la pct. 9 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a O.M.T.I. nr. 1640/2012, susținând nu are un sediu social valabil și înregistrează datorii către bugetul de stat la data de referință (31.12.2012). Întrucât răspunsul comunicat prin adresa nr. x/20.06.2014 a fost negativ, prin capătul 3 din cererea modificatoare, reclamanta a solicitat obligarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să anuleze licențele de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română către SC B. SRL pentru cursele 12-16 și 19, cod traseu 175 București - Slobozia.

Este nefondată critica referitoare la caracterul principal al tuturor capetelor de cerere din acțiunea modificată, în mod corect instanța de fond apreciind, din modalitatea de formulare a celor trei petite din cererea modificatoare, că primul capăt este principal, iar celelalte două sunt accesorii.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere dispozițiile procesual civile care definesc tipurile de cereri în justiție.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (2) din C. proc. civ., "cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale".

În conformitate cu disp. art. 30 alin. (3) din C. proc. civ., "cererea principală este cererea introductivă de instanță; ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii", iar, potrivit art. 30 alin. (4), "cererile accesorii sunt cele a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal".

Se reține că în cererea introductivă de instanță, capetele 2-4 au fost formulate "pe cale de consecință", respectiv urmare descalificării pârâtei SC B. SRL de la licitație, aspect care întărește aprecierea că acestea sunt accesorii, soluționarea lor depinzând de soluția dată primului capăt de cerere.

Instanța de recurs constată că obligarea Autorității Rutiere Române la activarea în baza de date a licențelor acordate inițial reclamantei (licențele de traseu seria x nr. x și seria x nr. x pentru cursele 12 și 15, cod traseu 175, București - Slobozia), precum și obligarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier să anuleze licențele de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română către SC B. SRL pentru cursele 12 - 16 și 19, cod traseu 175 București - Slobozia se pot dispune numai dacă Agenția pentru Agenda Digitală a României va fi obligată la revizuirea punctajului acordat pentru criteriul de la pct. 9, cu consecința descalificării operatorului de transport SC B. SRL de la procedura de atribuire.

Reiese în mod clar că doar în cazul în care instanța ar admite primul capăt din cererea modificată (capăt principal) se poate trece la soluționarea următoarelor două, formulate în contradictoriu cu A.R.R. și I.S.C.T.R., împrejurare din care rezultă natura juridică a acestora de capete accesorii, conform art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Recurenta reclamantă susține că primele trei capete ale cererii modificatoare sunt principale, întrucât fiecare din cele trei autorități pârâte avea obligația de soluționare a cererilor, prin raportare la normele de drept care le reglementează activitatea.

Susținerea nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a căii de atac a recursului, având în vedere că natura juridică a unei cereri adresate instanței de judecată se stabilește prin raportare la prevederile C. proc. civ. anterior menționate, care definesc fiecare tip de cerere și nu prin luarea în considerare a unor aspecte care vizează caracterul fondat sau nefondat al cererii respective.

În consecință, câtă vreme de soluția dată primului capăt de cerere depinde soluția ce va fi pronunțată de instanță cu privire la celelalte capete de cerere, reiese cu claritate că numai primul capăt de cerere are caracter principal.

Nefondată este și critica privind admiterea excepției tardivității acțiunii, critică ce are în vedere mai multe aspecte și anume: data de la care începe să curgă termenul pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, întreruperea termenului de prescripție și aplicabilitatea în cauză a disp. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește primul aspect, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, pe de o parte, că termenul de introducere a acțiunii se calculează în funcție de petitul principal, respectiv obligarea pârâtei Agenția pentru Agenda Digitală a României să recalculeze punctajul criteriului nr. 9 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, cu consecința descalificării SC B. SRL de la atribuirea traseelor/curselor interjudețene, iar pe de altă parte, că în cauză se contestă un act administrativ asimilat constând în refuzul pârâtei Agenția pentru Agenda Digitală a României să reanalizeze punctajele obținute de operatorul de transport SC B. SRL la atribuirea traseului 175 București - Slobozia, refuz exprimat prin adresa nr. x/29.04.2014, comunicată reclamantei prin scrisoare recomandată, primirea fiind confirmată de către aceasta la data de 05.05.2014.

Este nefondată susținerea recurentei reclamante potrivit căreia, întrucât cele trei autorități pârâte și-au declinat competența de soluționare către I.S.C.T.R., reclamanta a luat cunoștință de refuzul explicit al acestora prin răspunsul comunicat la data de 26.08.2014, aceasta fiind data de la care începe să curgă atât termenul de prescripție, cât și termenul de decădere.

Termenul de introducere a acțiunii se calculează în conformitate cu disp. art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că cererea prin care reclamanta solicită recunoașterea dreptului pretins trebuia introdusă în termenul de 6 luni, calculat de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii nr. x/09.04.2014, respectiv cel târziu la 05.11.2014, neavând relevanță sub acest aspect data comunicării adresei nr. x/21.08.2014 emise de I.S.C.T.R., prin care i se comunica faptul că își menține punctul de vedere exprimat prin adresa nr. x/16.07.2014.

Instanța a fost sesizată cu prezenta acțiune la data de 05.05.2015, ulterior expirării termenului legal de 6 luni, prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cel de-al doilea aspect al criticii vizând admiterea excepției tardivității acțiunii, cel al întreruperii termenului, se reține că recurenta reclamantă susține că termenul reglementat de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripție și că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2.539 (2) teza a II-a C. civ. potrivit cărora "Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă".

În acest sens, recurenta reclamantă invocă faptul că la data de 02.03.2015 a introdus pe rolul Curții de Apel București o acțiune identică, înregistrată sub nr. x/2015, cu respectarea termenului de 6 luni instituit prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Această acțiune a fost anulată în cadrul procedurii de regularizare, situație care conduce la întreruperea termenului de prescripție, conform art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ.

Susținerea este nefondată, în condițiile în care această acțiune a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.03.2015, tot cu depășirea termenului de 6 luni, prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ. pentru a opera întreruperea prescripției.

Cât privește cel de-al treilea aspect al criticii anterior menționate, cel care se referă la aprecierea că este aplicabil termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut având în vedere că recurenta reclamantă nu a dovedit existența unor motive temeinice din cauza cărora nu a putut introduce acțiunea în contencios administrativ în limita termenului de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Existența pe rolul instanței a acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 nu constituie un motiv temeinic, de natura celor avute în vedere de legiuitor, întrucât anularea acesteia s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată.

Astfel, sancțiunea anulării a fost consecința culpei reclamantei, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, ceea ce face aplicabil principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", condiții în care nu este vorba despre un motiv temeinic, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de toate aceste considerente, se constată că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentă, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 3482 din data de 23 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV