ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 667/COM din 10 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 38/101/2006, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC M. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva pârâtei SC R. SRL Drobeta Turnu Severin, a luat act că reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind restituirea sumei de 10.000 lei, încasată necuvenit de pârâtă și a obligat pârâta la terminarea lucrărilor contractate și neefectuate, respectiv lucrările necesare pentru realizarea tavanului suspendat, prevăzut în situația de lucrări pe luna decembrie 2006 și depunerea actelor doveditoare referitoare la calitatea produselor folosite, declarații de conformitate privind calitatea serviciilor efectuate și termenul lor de garanție, precum și la plata a 412,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți, a formulat apel, în termenul legal, pârâta SC R. SRL Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 282-296 C. proc. civ. Prin decizia nr. 100 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul, iar pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că între părți a fost încheiat în mod valabil un contract privind executarea lucrărilor de reparații și modernizări asupra imobilului „Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin”, prin simplul acord de voință al acestora, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, forma scrisă nefiind necesară pentru valabilitatea contractului și, prin urmare, apărările intimatei-reclamante SC M. SRL Drobeta Turnu Severin formulate în acest sens sunt întemeiate.

Realitatea existenței și executării acestei convenții este probată, în cauză, de faptul că apelanta-pârâtă SC R. SRL Drobeta Turnu Severin a executat cea mai mare parte a lucrărilor, pentru încasarea cărora a emis facturi și a prezentat situații de lucrări intimatei-reclamante SC M. SRL Drobeta Turnu Severin care, la rândul ei le-a achitat, precum și de concluziile raportului de expertiză în care sunt prezentate detaliat lucrările executate astfel că nici aceste critici formulate de apelanta-pârâtă SC R. SRL Drobeta Turnu Severin au fost apreciate ca nefondate. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și a susținut, în esență că, nu există temei pentru obligarea la efectuarea unor lucrări de construcții la care aceasta nu s-a obligat neexistând convenția în opinia acesteia potrivit probelor administrate, iar dacă se reține că situațiile de lucrări constituie o dovadă în acest sens, rezultă din probe că intimata-reclamantă se află în culpă pentru neexecutarea obligației de plată a prețului pentru lucrările angajate și efectuate. Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul se găsește nefondat. În primul rând, se constată că recurenta aduce critici hotărârii care nu se subsumează numai dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la interpretarea convenției dedusă judecății dar și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., limite în care recursul urmează a fi analizat. În legătură cu susținerea recurentei potrivit căreia între părți nu există acord valabil încheiat trebuie arătat că încheierea unui contract poate fi analizată atât sub mecanismul formării acordului de voință, cât și sub aspectul formării valabile a acestui acord. În cauză, față de probele administrate, rezultă că oferta chiar verbală ca manifestare de voință din partea intimatei-reclamante a fost acceptată de recurenta-pârâtă prin executarea acesteia, chiar recurenta-pârâtă recunoscând existența relațiilor comerciale dintre părți prin concluziile scrise depuse la dosar, în apel, ceea ce echivalează cu realizarea acordului de voință, fiind în prezența unui contract consensul care se încheie prin simplul acord de voință al părților, fără nicio formalitate.

Legea nu cere respectarea unei anumite forme în cazul convenției dedusă judecății, încât toate acestea sunt de natură a face dovada atât asupra intervenirii unui acord de voință cât și a valabilității acestuia, din perspectiva art. 948 C. civ. S-a mai susținut că s-a denaturat conținutul convenției, recurenta neasumându-și obligațiile la care a fost supusă prin hotărârea pronunțată, dar nici din acest punct de vedere nu se poate reține nelegalitatea acesteia, deoarece instanța de apel a avut în vedere situațiile de lucrări întocmite, ca probă, ceea ce s-a convenit potrivit acestora și încasarea contravalorii lucrărilor de către recurenta-pârâtă fără a fi însă și finalizate, potrivit concluziilor raportului de expertiză.

În fine, invocarea excepției de neexecutare, ca mijloc de apărare nu poate fi primită în această fază procesuală, față de caracterul extraordinar al căii de atac, în cadrul căreia se analizează doar legalitatea hotărârii și nu netemeinicia acesteia, partea având la îndemână o acțiune separată pentru ceea ce pretinde la rândul său că a executat dar nu a fost plătit. Așa fiind, hotărârea este la adăpost de criticile aduse, fiind legală, încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 100 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.