ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2009

HOTĂRÂRE
01.04.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta

Turnu Severin la data de 14 mai 2004, reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu

Severin a chemat în judecată pârâta SC N.S. SRL Drobeta Turnu Severin pentru a

se dispune rezoluțiunea contractului de asociere în participațiune, încheiat la

15 mai 2001 și pentru a fi obligată societatea pârâtă la plata sumei de

142.000.000 lei, actualizată sumă cu care a venit în asociere, utilizată

contrar înțelegerii părților.

Judecătoria Drobeta Turnu

Severin, prin sentința nr. 368/C din 16 iunie 2004, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de instanță, din oficiu, și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Prin sentința nr. 213/C din

4 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 4342/COM/2005,

a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu

Severin împotriva pârâtei SC N.S. SRL Drobeta Turnu Severin, reclamanta fiind

obligată să plătească pârâtei 45.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 320 din 16

noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 3791/COM/2005,

a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - SC G.N. SRL

împotriva sentinței apelanta - reclamantă fiind obligată către intimata -

pârâtă la 2.000 lei (ron) cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 3796 din 24

noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosarul nr. 2791/1/2006, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC

G.N. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 320 din 16 noiembrie 2005

a Curții de Apel Craiova, secția comercială, decizia a fost casată și s-a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca instanța să

analizeze și capătul de acțiune în pretenții.

Procedând la rejudecarea

apelului după casare, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr.

109 din 2 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 137313/54/2005, a admis apelul

reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei

instanțe.

Prin sentința nr. 845 din 21

decembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți s-a respins cererea privind

rezoluțiunea contractului formulată de reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu

Severin, s-a admis în parte cererea în pretenții pentru suma de 27.639.690 lei,

actualizată de la momentul comunicării hotărârii până la data plății efective.

Împotriva sentinței au

declarat apel toate părțile.

În urma probelor

administrate, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a pronunțat decizia nr.

181 din 11 iunie 2008, prin care a respins, ca nefondat, apelul formulat de

reclamantă și a admis apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe, a

schimbat sentința nr. 845/2007 a Tribunalului Mehedinți și a respins acțiunea,

ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

a reținut că rezoluțiunea nu poate fi dispusă decât în cazul unui contract în

ființă ori, așa cum s-a reținut de către instanța de fond, contractul de

asociere în participațiune a încetat la 15 mai 2004.

În ceea ce privește cel

de-al doilea petit, prin contractul de asociere în participațiune, încheiat

între părți, nu s-a prevăzut expres că asociatul administrator are obligația ca

la încetarea asocierii să restituie aportul adus de asociatul participant, nu

s-a stipulat o clauză prin care să se deroge de la dispozițiile art. 254 alin.

(1) C. com. și nici nu s-a convenit ca, potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, să se aducă drept aport numai folosința bunului pe care asociatul

participat l-a pus în asociațiune, cu drept de restituire a bunului în natură

sau despăgubiri când restituirea numai este posibilă, limite în care cererea ar

fi putut fi admisă.

Pentru aportul social depus,

apelantei - reclamante nu i se cuvin daune - interese, fiind îndreptățită,

potrivit art. 254 alin. (2) teza ultimă C. com., doar la a i se da cont de

lucrurile ce a pus în asociațiune și de beneficii și pierderi.

Pe de altă parte, la

pronunțarea acestei hotărâri s-a avut în vedere și faptul că nu a existat o

cerere pentru a fi obligată pârâta să pună la dispoziția reclamantei bunurile achiziționate

cu suma ce a constituit aport social, cerere admisibilă doar în condițiile în

care, chiar prin motivele de apel, pârâta și-a manifestat disponibilitatea spre

o astfel de rezolvare a litigiului.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs, în termenul legal, reclamantul, invocând nelegalitatea

hotărârii pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

A arătat, în esență, că

instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de nulitate a hotărârii

primei instanțe referitor la modificarea minutei; hotărârea a fost pronunțată

de un judecător incompatibil, hotărârea nu conține motivele pe care instanța

și-a întemeiat soluția; deși instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile

care reglementează contractul de asociere în participațiune a interpretat

greșit atât conținutul convenției cât și aceste dispoziții legale din

perspectiva drepturilor și obligațiilor părților așa cum au fost convenite și

respectate de fiecare dintre părți, soluția de respingere a pretențiilor fiind

nelegală.

Intimata - pârâtă a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Analizând recursul se

găsește fondat în limitele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește prima

critică subsumată, în realitate, dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și

nu art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se constată din conținutul cererii de apel că

recurenta - reclamantă nu a formulat un asemenea motiv de apel, încât nu se

poate reține o culpă instanței, fiind respectate sub acest aspect dispozițiile

de procedură care reglementează procedura de judecată a cererii de apel,

raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ. combinat cu art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.

Privitor la cea de a doua

critică, subsumată, de asemenea, greșit motivului de recurs, prevăzut de art. 304

pct. 1 C. proc. civ., în loc de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că

incompatibilitatea unui membru al completului de judecată, ca incident

procedural, care ar fi putut împiedica pronunțarea hotărârii de același

judecător, nu poate fi reținută, în cauză, față de dispozițiile art. 24 C.

proc. civ., deoarece judecătorul nu a intrat în cercetarea fondului cu ocazia

primei judecăți pentru a se reține încadrarea în ipoteza prevăzută de text, ci

a dispus desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru

aspecte de ordin procedural.

Privitor la criticile

subsumate motivelor de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., se constată, însă, că acestea sunt fondate.

Potrivit contractului de

asociere (art. 4 coroborat cu art. 7) s-a prevăzut că intimata - pârâtă vine în

asociere cu logistica, licențele, autorizațiile de frecvență și echipamentele

necesare instalării sistemului, iar recurenta - reclamantă (art. 5) cu suma de

142.000.000 lei, asocierea având ca obiect (art. 3) desfășurarea de activități

rentabile privind comercializarea și instalarea sistemului, contract care s-a

constatat că a încetat la 15 mai 2004, deci, ulterior promovării acțiunii

introductive, instanțele de judecată în primul și al doilea ciclu de judecată

apreciind că în aceste condiții nu mai pot dispune rezoluțiunea contractului.

Acest petit al cererii

introductive nu face, însă, obiectul acestui recurs față de motivele invocate

încât, analiza legalității hotărârii este limitată numai la rezolvarea dată

celui de al doilea petit al acțiunii.

În privința acestuia trebuie

reținut că, potrivit art. 254 C. com., participantul într-o asociațiune în

participațiune nu are un drept de proprietate asupra lucrurilor în afara

cazului de stipulație contrară, dar are dreptul de a cere darea socotelilor cu

privire la capitalul conferit și la beneficiile și pierderile realizate.

Această din urmă prevedere

se aplică atât în situația în care asocierea nu a ajuns la termen, cât și după

încetarea contractului, prin ajungerea la termen, neexistând nicio clauză

contractuală în sens contrar sau o dispoziție legală, altfel, s-ar ajunge la

acceptarea îmbogățirii fără justă cauză a unui asociat pe seama celuilalt

asociat.

În cauză, instanța de apel

cenzurând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond a admis apelul

formulat de pârâtă și a respins apelul formulat de reclamantă și, pe cale de

consecință, a respins acțiunea, motivând hotărârea de respingere prin raportare

nu la limitele investirii, ci la ceea ce reclamantul ar fi trebuit să ceară în

opinia instanței și nu a făcut-o, deși față de conținutul cererii introductive

s-a solicitat rezoluțiunea contractului și daune interese, iar reclamanta și

pârâta în apel, fiind de necontestat că a intervenit încetarea contractului, au

criticat hotărârea doar cu privire la modul în care instanța de fond s-a

pronunțat asupra desocotirii părților în cadrul obligației legale de a da

socoteală, din punctul de vedere al cotei de participație și a naturii

cheltuielilor care trebuiau deduse din profit, în opinia fiecăreia, raportat,

evident, la ceea a ce a constituit obiectul asocierii în participațiune, așa

cum s-a arătat în precedent.

Așa fiind, recursul este

întemeiat pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și

cum, în conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în

care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, văzând totodată și

dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa

hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 181 din 11

iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia recurată și

trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-29
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2434/2006
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC C.S. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe pârâta P.M. solicitând a se dispune rezilierea contractului de cesiune de creanță n
ÎCCJ 2009-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 667/COM din 10 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 38/101/2006, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administr
ÎCCJ 2008-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2882/2008
Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 235/Com, pronunțată la data de 6 iunie 2007, secția comercială și de contencios administrativ, a Tribunalului Mehedinți a respins acți
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82807)
de pârâta SC M. SA, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.H. 2002 SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta SC L.H. 2002 SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, pentru a se dispune obligarea pârâ
ÎCCJ 2009-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1602/2009
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 794/COM din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în dos
Sursă