ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.N. a chemat în judecată Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Deciziei nr. 289 din 18 ianuarie 2007

emisă de aceasta și stabilirea gradului de handicap accentuat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia contestată i se atestă gradul de handicap

mediu, grad ce i-a fost atribuit în mod greșit și cu nerespectarea

dispozițiilor legale în vigoare.

La termenul de judecată din

14 iunie 2006, reclamantul a invocat, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004,

excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în Criteriile aprobate prin

Ordinul nr. 726/2002 emis de M.S.F., în raport cu prevederile art. 2 și 3 din

Legea nr. 448/2006 (publicată în M.Of. nr. 1006/2006) și alin. (1)

6

alin.

(1) din Constituția României.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 540/ CA din 12 iulie 2007 a dispus respingerea excepției de

nelegalitate precum și respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de

reclamant, având ca obiect anulare act administrativ.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că excepția invocată este nefondată, prevederile

Ordinului nr. 726/2002 fiind conforme actelor juridice cu forță juridică

superioară indicate de reclamant, întrucât emitentul actului administrativ

contestat a făcut dovada că în determinarea criteriilor pe baza cărora se

stabilește gradul de handicap pentru adulți s-au avut în vedere propunerile

comunicate de către comisiile de specialitate constituite în acest sens în

cadrul M.S.F., inclusiv propunerile comisiei de neurologie.

S-a mai reținut că stabilirea

criteriilor de încadrare în gradul de handicap este rezultatul unor studii și

analize de specialitate și nu trebuie să se omită faptul că la împlinirea

vârstei de pensionare, persoanele vârstnice beneficiază și de alte măsuri de

protecție socială decât cele prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistența

socială a persoanelor vârstnice.

Sub aspectul fondului

cauzei, s-a apreciat că în raport cu actele medicale depuse la dosar și

criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2004, Cap. II, pct. 2, încadrarea în

categoria de handicap mediu este corectă.

În ceea ce privește

constatarea unor sechele A.V.C., s-a reținut că nu a fost făcută dovada

survenirii accidentului vascular anterior împlinirii vârstei standard de

pensionare, reclamantul având statutul de pensionar pentru munca depusă și

limită de vârstă, astfel încât poate solicita acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul D.N., criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, motivat de faptul că prevederile Ordinului nr. 726/2002 încalcă

prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 48/2006, iar prin actul medical depus în

luna octombrie 2006 în vederea revizuirii, se atestă faptul că are nevoie de

ajutor permanent, neputându-se autoservi.

A precizat, de asemenea, că

va împlini vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 6 luni, stabilită

conform Legii nr. 19/2000, în luna februarie 2009.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie

și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă

a legii, nefiind incident în speță nici un motiv care să impusă casarea sau

modificarea acesteia, concluzie bazată pe considerentele în continuare arătate.

În cadrul procedurii

instituite prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data

pronunțării hotărârii atacate, instanța de contencios administrativ este

abilitată să verifice numai concordanța actului normativ unilateral care a

făcut obiectul unei excepții de nelegalitate cu actul normativ cu forță

juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând

seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat

prin art. 1 alin. (5) din Constituția

României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin urmare, din această

perspectivă, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte

asupra legalității actului

administrativ ce a format obiectul excepțiilor de nelegalitate.

În speță, au fost supuse

analizei, în condițiile acestei proceduri, criteriile pe baza cărora se

stabilește încadrarea în grad de handicap aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 și

în raport cu prevederile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și art. 16 alin. (1)

din Constituția României.

Legea nr. 448/2006

definește, prin art. 2, noțiunea de „persoane cu handicap”, în sensul acestei

legi și sfera beneficiarilor acesteia, iar prin art. 3 stabilește principiile

care stau la baza protecției și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Conform art. 85 alin. (5)

din același

act

normativ, criteriile medico - psihosociale pe baza cărora se stabilește

încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministerului

sănătății publice și al ministrului muncii și egalității de șanse, la

propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

Gradele de handicap sunt

cele prevăzute de art. 86 al legii, respectiv: ușor, mediu, accentuat și grav.

Abstracție făcând de

aspectele circumscrise momentului intervenirii acestui eveniment legislativ,

anterior arătate, în condițiile în care acestea nu au fost avute în vedere și

de prima instanță, aceasta procedând la examinarea temeiniciei excepției, se

constată că actul administrativ supus analizei nu încalcă prevederile legale la

care s-a făcut referire, fiind emise în limitele de competență stabilite și

având la bază studiile și analizele de specialitate efectuate de comisiile

constituite în acest scop.

De asemenea, întrucât

criteriile în discuție nu instituie privilegii ori discriminări între persoane

aflate în situații identice, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor

aflate în aceeași situație, s-a reținut în mod corect că acestea nu sunt

contrare nici principiului constituțional al egalității în drepturi, consacrat

prin art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Sub aspectul fondului

cauzei, în contextul medical atestat de actele depuse la dosar s-a concluzionat

în mod corect că încadrarea reclamantului în grad de handicap mediu s-a făcut

cu respectarea prevederilor legale în materie și a Criteriilor aprobate prin

Ordinul nr. 726/2002, impunându-se adoptarea soluției de respingere a acțiunii

ca fiind neîntemeiată.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.N. împotriva sentinței civile nr. 540 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2007.