ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.N. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Deciziei nr. 289 din 18 ianuarie 2007 emisă de aceasta și stabilirea gradului de handicap accentuat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată i se atestă gradul de handicap mediu, grad ce i-a fost atribuit în mod greșit și cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare. La termenul de judecată din 14 iunie 2006, reclamantul a invocat, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în Criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 emis de M.S.F., în raport cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 448/2006 (publicată în M.Of.

nr. 1006/2006) și alin. (1) 6 alin. (1) din Constituția României. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 540/ CA din 12 iulie 2007 a dispus respingerea excepției de nelegalitate precum și respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamant, având ca obiect anulare act administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția invocată este nefondată, prevederile Ordinului nr. 726/2002 fiind conforme actelor juridice cu forță juridică superioară indicate de reclamant, întrucât emitentul actului administrativ contestat a făcut dovada că în determinarea criteriilor pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți s-au avut în vedere propunerile comunicate de către comisiile de specialitate constituite în acest sens în cadrul M.S.F., inclusiv propunerile comisiei de neurologie.

S-a mai reținut că stabilirea criteriilor de încadrare în gradul de handicap este rezultatul unor studii și analize de specialitate și nu trebuie să se omită faptul că la împlinirea vârstei de pensionare, persoanele vârstnice beneficiază și de alte măsuri de protecție socială decât cele prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că în raport cu actele medicale depuse la dosar și criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2004, Cap. II, pct. 2, încadrarea în categoria de handicap mediu este corectă. În ceea ce privește constatarea unor sechele A.V.C., s-a reținut că nu a fost făcută dovada survenirii accidentului vascular anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, reclamantul având statutul de pensionar pentru munca depusă și limită de vârstă, astfel încât poate solicita acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivat de faptul că prevederile Ordinului nr. 726/2002 încalcă prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 48/2006, iar prin actul medical depus în luna octombrie 2006 în vederea revizuirii, se atestă faptul că are nevoie de ajutor permanent, neputându-se autoservi. A precizat, de asemenea, că va împlini vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 6 luni, stabilită conform Legii nr. 19/2000, în luna februarie 2009. Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță nici un motiv care să impusă casarea sau modificarea acesteia, concluzie bazată pe considerentele în continuare arătate. În cadrul procedurii instituite prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, instanța de contencios administrativ este abilitată să verifice numai concordanța actului normativ unilateral care a făcut obiectul unei excepții de nelegalitate cu actul normativ cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat prin art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin urmare, din această perspectivă, evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efecte asupra legalității actului administrativ ce a format obiectul excepțiilor de nelegalitate. În speță, au fost supuse analizei, în condițiile acestei proceduri, criteriile pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 și în raport cu prevederile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și art. 16 alin. (1) din Constituția României. Legea nr. 448/2006 definește, prin art. 2, noțiunea de „persoane cu handicap”, în sensul acestei legi și sfera beneficiarilor acesteia, iar prin art. 3 stabilește principiile care stau la baza protecției și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Conform art. 85 alin. (5) din același act normativ, criteriile medico - psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministerului sănătății publice și al ministrului muncii și egalității de șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap. Gradele de handicap sunt cele prevăzute de art. 86 al legii, respectiv: ușor, mediu, accentuat și grav. Abstracție făcând de aspectele circumscrise momentului intervenirii acestui eveniment legislativ, anterior arătate, în condițiile în care acestea nu au fost avute în vedere și de prima instanță, aceasta procedând la examinarea temeiniciei excepției, se constată că actul administrativ supus analizei nu încalcă prevederile legale la care s-a făcut referire, fiind emise în limitele de competență stabilite și având la bază studiile și analizele de specialitate efectuate de comisiile constituite în acest scop.

De asemenea, întrucât criteriile în discuție nu instituie privilegii ori discriminări între persoane aflate în situații identice, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, s-a reținut în mod corect că acestea nu sunt contrare nici principiului constituțional al egalității în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituția României. Sub aspectul fondului cauzei, în contextul medical atestat de actele depuse la dosar s-a concluzionat în mod corect că încadrarea reclamantului în grad de handicap mediu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie și a Criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, impunându-se adoptarea soluției de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinței civile nr. 540 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2007.