ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2008

Deliberând asupra

recursurilor de față;

Prin acțiunea înregistrată

la 6 martie 2007, reclamanta SC T. SA Suceava a chemat în judecată pe pârâții G.Ș.

Suceava, M.S. și P.M. Suceava, prin P. ca prin hotărârea ce se va pronunța să

fie obligați la plata sumei de 173.061,13 lei cu titlu de penalități de

întârziere, plata energiei termice furnizate și cheltuieli de judecată.

Tribunalul Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal și prin sentința nr. 846 din 4 mai 2007, a

respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.S., a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții în solidar să-i plătească suma

de 173.061,13 lei cu titlu de penalități și suma de 47.013 lei cheltuieli de

judecată.

Prin încheierea din 12 iunie

2007 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în considerentele și

dispozitivul sentinței în sensul că pârâții au fost obligați să plătească

reclamantei suma de 4.713 lei cheltuieli de judecată în loc de 47.013 lei cu

același titlu.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că secund pârâtul are calitate procesuală pasivă

având în vedere dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 aprobată prin Legea

nr. 374/2001, potrivit cărora începând cu anul 2001 – 2002 finanțarea

învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale

unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară

activitatea.

Împotriva sentinței au

declarat apel pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

G.Ș. Suceava a arătat că în

mod greșit a fost obligat la plata penalităților câtă vreme este ordonator de

credite și după primirea sumelor de la ordonatorul principal a virat sumele

furnizorului, deci nu se află în culpă.

M.S., prin P. a susținut că

deși municipalitatea nu a semnat contractul de furnizare și nici facturile

emise și nu au fost însușite de către acesta, eronat a fost obligat la plată prin

invocarea legii.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 86 din 24

septembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că pârâtul G.Ș. a beneficiat de serviciul de

furnizare de energie termică și nu a onorat la plată facturile emise de

furnizor la termenele scadente iar pârâtul M.S. nu a asigurat sumele necesare

plății energiei, obligație prevăzută de Legea nr. 216/2001.

Împotriva deciziei nr. 86

pronunțată la 24 septembrie 2007 de Curtea de Apel Suceava au declarat recurs

pârâții M.S. prin P. și G.Ș. Suceava criticând-o pentru nelegalitate.

Pârâtul M.S. prin P. în

motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., a arătat că nu a semnat cu intimata-reclamantă nici un contract în

calitate de beneficiară a energiei termice furnizate, nu a beneficiat de

serviciile prestate de aceasta și nici nu și-a însușit la plată facturile emise

de operatorul de utilități. Între municipalitate și reclamantă nu a existat

nici un fel de relație contractuală cu privire la furnizarea de servicii către

unitatea școlară. Aceasta din urmă a fost semnatara contractului, beneficiara

serviciilor și aceea care a achitat facturile emise de reclamantă.

Instanțele au interpretat și

aplicat în mod eronat dispozițiile referitoare la obligațiile în solidar,

obligând municipalitatea să achite în solidar cu unitatea școlară penalitățile

aferente debitului principal.

Mai arată recurentul că

potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, M.S. în calitate de ordonator

principal de credite are obligație expresă unilaterală, dar determinată doar

față de unitățile bugetare pe care le finanțează, în nici un caz față de

terțele persoane cu care aceste centre bugetare ar încheia contracte sau altfel

de relații.

Recurenta arată că

instanțele au eludat nelegal, relația contractuală existentă între reclamantă

și unitatea școlară și au decis obligarea municipalității la plata

penalităților doar pe baza unor prevederi legale generale, încălcând principul

consacrat de art. 973 C. civ., convențiile n-au efect decât între părțile

contractante.

Recurenta conchide arătând

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aspectului ridicat prin cererea de

apel referitor la lipsa calității procesuale a P.S. Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 27 din L.A.P.L. nr. 215/2001, primăria este o structură

funcțională, fără personalitate juridică și deci nu poate fi obligată la

executarea unei astfel de obligații.

Pentru motivele invocate

pârâtul a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei și respingerea

ca nefondată a acțiunii împotriva M.S.

Pârâtul G.Ș. Suceava a

criticat decizia pronunțată de instanța de apel arătând că este ordonar terțiar

de credite, fără surse de venit extrabugetare și a achitat facturile către

intimata-reclamantă imediat ce sumele corespunzătoare au fost eliberate de

către ordonatorul principal de credite respectiv M.S.

Recurentul mai precizează că

în circuitul financiar dintre ordonatorul principal de credite, cei terțiari și

furnizori, G.Ș. Suceava îi revine o poziție intermediară, neputând influența

transferul de fonduri către furnizorii de utilități. Deci unitatea școlară nu

are nici o culpă în situația creată; plata facturilor către furnizori este

dependentă de momentul virării fondurilor necesare de către ordonatorul principal

de credite.

Pentru motivele invocate

pârâtul G.Ș. Suceava a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii

reclamantei împotriva sa.

În drept pârâții și-au

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea și

concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă a solicitat respingerea

excepției lipsei calității procesual pasive a M.S. și respingerea recursurilor

motivat de faptul că izvorul obligației pentru pârâtul G.Ș. Suceava derivă din

contract iar pentru pârâtul M.S. izvorul obligației este legea, care arată

expres că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din

bugetul local al unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își

desfășoară activitatea.

Recursurile declarate de

pârâți nu sunt fondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente.

Analizând decizia recurată

prin prisma motivelor de recurs cât și a actelor și înscrisurilor dosarului

Înaltei Curți constată că hotărârea este legală.

Astfel, în cauză, nu este

incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea nu este lipsită de temei

legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

instanța interpretând corect dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001

privind reglementarea unor probleme financiare aprobate prin Legea nr. 374/2001

care prevăd că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din

bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acesta

își desfășoară activitatea.

De asemeni, potrivit art. 45

din Legea nr. 216/2001 ordonatorii de credite au obligația ca în cadrul

prevederilor bugetare aprobate să asigure plata cu prioritate a facturilor

reprezentând consumurile de energie electrică, termică și gaze naturale.

În consecință, față de cele

ce preced recursurile pârâților vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții M.S. prin P. și G.Ș. Suceava împotriva deciziei nr. 86 din

24 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.