ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2008

Deliberând asupra recursurilor de față; Prin acțiunea înregistrată la 6 martie 2007, reclamanta SC T. SA Suceava a chemat în judecată pe pârâții G.Ș. Suceava, M.S. și P.M. Suceava, prin P. ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 173.061,13 lei cu titlu de penalități de întârziere, plata energiei termice furnizate și cheltuieli de judecată. Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal și prin sentința nr. 846 din 4 mai 2007, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.S., a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții în solidar să-i plătească suma de 173.061,13 lei cu titlu de penalități și suma de 47.013 lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 12 iunie 2007 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în considerentele și dispozitivul sentinței în sensul că pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 4.713 lei cheltuieli de judecată în loc de 47.013 lei cu același titlu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că secund pârâtul are calitate procesuală pasivă având în vedere dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001, potrivit cărora începând cu anul 2001 – 2002 finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Împotriva sentinței au declarat apel pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

G.Ș. Suceava a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata penalităților câtă vreme este ordonator de credite și după primirea sumelor de la ordonatorul principal a virat sumele furnizorului, deci nu se află în culpă. M.S., prin P. a susținut că deși municipalitatea nu a semnat contractul de furnizare și nici facturile emise și nu au fost însușite de către acesta, eronat a fost obligat la plată prin invocarea legii. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 86 din 24 septembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâtul G.Ș. a beneficiat de serviciul de furnizare de energie termică și nu a onorat la plată facturile emise de furnizor la termenele scadente iar pârâtul M.S.

nu a asigurat sumele necesare plății energiei, obligație prevăzută de Legea nr. 216/2001. Împotriva deciziei nr. 86 pronunțată la 24 septembrie 2007 de Curtea de Apel Suceava au declarat recurs pârâții M.S. prin P. și G.Ș. Suceava criticând-o pentru nelegalitate. Pârâtul M.S. prin P. în motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că nu a semnat cu intimata-reclamantă nici un contract în calitate de beneficiară a energiei termice furnizate, nu a beneficiat de serviciile prestate de aceasta și nici nu și-a însușit la plată facturile emise de operatorul de utilități. Între municipalitate și reclamantă nu a existat nici un fel de relație contractuală cu privire la furnizarea de servicii către unitatea școlară.

Aceasta din urmă a fost semnatara contractului, beneficiara serviciilor și aceea care a achitat facturile emise de reclamantă. Instanțele au interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile referitoare la obligațiile în solidar, obligând municipalitatea să achite în solidar cu unitatea școlară penalitățile aferente debitului principal. Mai arată recurentul că potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, M.S. în calitate de ordonator principal de credite are obligație expresă unilaterală, dar determinată doar față de unitățile bugetare pe care le finanțează, în nici un caz față de terțele persoane cu care aceste centre bugetare ar încheia contracte sau altfel de relații.

Recurenta arată că instanțele au eludat nelegal, relația contractuală existentă între reclamantă și unitatea școlară și au decis obligarea municipalității la plata penalităților doar pe baza unor prevederi legale generale, încălcând principul consacrat de art. 973 C. civ., convențiile n-au efect decât între părțile contractante. Recurenta conchide arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aspectului ridicat prin cererea de apel referitor la lipsa calității procesuale a P.S. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 din L.A.P.L. nr. 215/2001, primăria este o structură funcțională, fără personalitate juridică și deci nu poate fi obligată la executarea unei astfel de obligații. Pentru motivele invocate pârâtul a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei și respingerea ca nefondată a acțiunii împotriva M.S.

Pârâtul G.Ș. Suceava a criticat decizia pronunțată de instanța de apel arătând că este ordonar terțiar de credite, fără surse de venit extrabugetare și a achitat facturile către intimata-reclamantă imediat ce sumele corespunzătoare au fost eliberate de către ordonatorul principal de credite respectiv M.S. Recurentul mai precizează că în circuitul financiar dintre ordonatorul principal de credite, cei terțiari și furnizori, G.Ș. Suceava îi revine o poziție intermediară, neputând influența transferul de fonduri către furnizorii de utilități. Deci unitatea școlară nu are nici o culpă în situația creată; plata facturilor către furnizori este dependentă de momentul virării fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Pentru motivele invocate pârâtul G.Ș. Suceava a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei împotriva sa. În drept pârâții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse de intimata-reclamantă a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a M.S. și respingerea recursurilor motivat de faptul că izvorul obligației pentru pârâtul G.Ș. Suceava derivă din contract iar pentru pârâtul M.S. izvorul obligației este legea, care arată expres că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul local al unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.

Recursurile declarate de pârâți nu sunt fondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și a actelor și înscrisurilor dosarului Înaltei Curți constată că hotărârea este legală. Astfel, în cauză, nu este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța interpretând corect dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare aprobate prin Legea nr. 374/2001 care prevăd că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acesta își desfășoară activitatea.

De asemeni, potrivit art. 45 din Legea nr. 216/2001 ordonatorii de credite au obligația ca în cadrul prevederilor bugetare aprobate să asigure plata cu prioritate a facturilor reprezentând consumurile de energie electrică, termică și gaze naturale. În consecință, față de cele ce preced recursurile pârâților vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții M.S. prin P. și G.Ș. Suceava împotriva deciziei nr. 86 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.