ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1427/86/2007

reclamanta SC T. SA. Suceava a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Suceava

și Primăria Suceava prin primar și Grădinița cu program prelungit Suceava,

solicitând instanței obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 100.890,52

lei reprezentând penalități de întârziere la plata energiei termice furnizate

de reclamantă.

Prin sentința comercială nr. 1636 din

1 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava a fost admisă acțiunea formulată

de reclamanta SC T. SA. Suceava, pârâtele fiind obligate, în solidar, să

plătească reclamantei, suma de 100.890,52 lei reprezentând penalități de

întârziere.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut în esență că reclamanta a furnizat energie termică pârâtei Grădinița cu

program prelungit Suceava însă aceasta nu și-a îndeplinit la timp obligațiile contractuale,

obligații recunoscute de pârâta prin convenția de eșalonare a datoriilor,

semnată fără rezerve de pârâtă. Municipiul Suceava are calitate procesuală pasivă

întrucât are obligația legală a a asigura plata contravalorii energiei termice

furnizată de reclamantă.

Prin Decizia nr. 94 din 15 octombrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost respins ca nefondat apelul

formulat de Municipiul și Primăria Suceava prin primar împotriva sentinței nr. 1636

din 1 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin Decizia comercială nr. 2536 din 23 septembrie 2008, pronunțată

în Dosarul nr. 1427/88/2007, a admis recursul declarat de Municipiul Suceava

prin primar. Împotriva Deciziei nr. 94/2007 a Curții de Apel Suceava, a

modificat decizia în sensul că a fost admis apelul declarat împotriva sentinței

civile nr. 1636/2007 a Tribunalul Suceava. Sentința menționată a fost schimbată

în parte în sensul că a fost înlăturată obligarea în solidar la plată a

pârâtului Municipiul Suceava.

În motivarea deciziei s-a reținut

obligarea pârâtei Municipiul Suceava alături de pârâta Grădinița cu program

prelungit Suceava la plata penalităților de întârziere este greșită întrucât Municipiul

Suceava nu este parte în contractul încheiat de părți, fiind încălcate

dispozițiile art. 969 și 973 C. civ., iar O.G. nr. 32/2001, reținută drept

temei al răspunderii, reglementează raporturile de tip administrativ privind finanțarea

de la bugetul local.

Critica prin care a fost invocată

lipsa calității procesuale pasive a Primăriei, a fost apreciată ca lipsită de

interes față de soluția pronunțată și efectele juridice ale hotărârii care nu

ar putea fi pusă în executare decât față de un subiect de drept.

SC T. SA. Suceava a formulat

contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2536/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1427/86/2008, arătând că instanța

nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar

în recursul declarat de Municipiul Suceava prin primar.

Astfel, intimata pârâtă Grădinița cu

program prelungit Suceava datorează sumele pretinse în temeiul răspunderii

contractuale conform art. 969 C. civ., iar pârâtul recurent Municipiul Suceava

datorează sumele solicitate în temeiul legii, anume art. 13 alin. (1) din O.U.G.

nr. 32/2001.

Municipiul și Primăria Suceava prin primar

sunt finanțatori ai pârâtei - Grădinița cu program prelungit Suceava și în

calitate de ordonatori principali de credite au obligația de a asigura plata.

Raportul juridic de drept bugetar este

bazat pe o obligație solidară, neindivizibilă prin natura sa, datorită

unicității raportului juridic contractual: SC T. SA. Suceava pe de o parte și Grădinița

cu program prelungit Suceava finanțată de Municipiul și Primăria Suceava pe de

altă parte.

În mod greșit s-a reținut de instanța

de recurs lipsa calității procesuale a pârâților Municipiul și Primăria Suceava

întrucât aceștia au capacitate juridică și pot sta în judecată, fiind

reprezentați prin primar, iar potrivit art. 62 și art. 63 alin. (4) lit. a) din

Legea nr. 215/2001, Primarul exercită funcția de ordonator principal de credite

și șef al administrației locale.

Chemând în judecată și Primăria

Municipiului Suceava s-a avut în vedere primarul și Primăria ca reprezentanți

ai Municipiului Suceava ca ordonatori de credite și din această perspectivă,

calitatea procesuală este neîndoielnică iar răspunderea este solidară.

Contractarea utilităților de către

Centrul bugetar Grădinița cu program prelungit Suceava nu putea fi făcută fără

acordul ordonatorului principal de credite în sarcina căruia cade obligația de

plată a serviciilor prestate de SC T. SA. Suceava.

În concluzie, se solicită, admiterea

contestației în anulare și pe fond respingerea recursului ca nefondat și

menținerea Deciziei nr. 94/2007 a Curții de Apel Suceava.

Intimatul Municipiul Suceava a

formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare

în raport de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Analizând decizia contestată în raport

de motivele invocate, se constată că, contestația în anulare este nefondată.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

invocate de contestatoarea SC T. SA. Suceava, reglementează contestația în

anulare specială care vizează două situații : când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau

admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare.

Ca atare, această cale de atac

extraordinară nu poate fi utilizată pentru remedierea greșelilor de fond, a acelor

greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale,

de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe cale

ocolită, să se judece încă o dată recursul.

În speță, instanța de recurs a

înlăturat obligația Municipiului Suceava de a plăti penalitățile de întârziere

în solidar cu Grădinița cu program prelungit Suceava întrucât recurenta nu era parte

în contractul de furnizare de utilități, interpretând dispozițiile art. 969 și art.

973 C. civ. precum și dispozițiile Legii nr. 215/2001.

De asemenea a fost analizată și

critica vizând lipsa calității procesual pasive a Primăriei din perspectiva

dispozițiilor Legii nr. 215/2001.

Prin interpretarea dispozițiilor

legale nu se poate spune că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra

unor chestiuni de drept invocate prin întâmpinare de SC T. SA., întrucât în

cauză au fost analizate atât criticile invocate de recurentă cât și apărările

formulate de intimata.

Dispozițiile legale ale art. 318 C.

proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie interpretate,

în mod restrictiv, pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs.

Fiind o cale de retractare, și nu de

cenzura judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte

motive decât cele prevăzute de lege.

Contestatoarea s-a rezumat să

reitereze argumentele invocate în întâmpinare, care însă, au fost întru-totul verificate

de instanța de recurs, cum rezultă pe larg din motivarea deciziei atacate.

În realitate, temeiurile contestației

se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformase

într-un recurs la recurs.

Față de considerentele expuse, constată

că motivele invocate de contestator, în susținerea prezentei contestații în

anulare nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ. motiv pentru

care văzând și dispozițiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge

ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA. Suceava

împotriva Deciziei nr. 2536 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC T. SA. Suceava împotriva Deciziei nr. 2536 din

23 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în Dosar nr. 1427/86/2007, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.