ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2927/86/2007

al Tribunalului

Suceava, secția comercială, de contencios-

administrativ și fiscal,

reclamanta SC T. SA Suceava a

acționat în judecată pe pârâții G.P.P.A.

Suceava și MUNICIPIUL

ȘI

PRIMĂRIA

Suceava prin PRIMAR în contradictoriu cu care a

solicitat să i se plătească

suma de 233.299,83 lei penalități de

întârziere la plata energiei termice furnizate.

Paratul MUNICIPIUL SUCEAVA prin PRIMAR a invocat

excepția lipsei calității

procesuale pasive a MUNICIPIULUI

SUCEAVA, precizând și că facturile emise de reclamantă

pentru

G.P.P.. Suceava nu au fost însușite la plată de

municipalitate.

Prin sentința nr. 2080 din 21

iunie 2007 Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios-administrativ

și fiscal, a respins excepția invocată, a admis totodată excepția prescripției

dreptului la acțiune pentru penalități de întârziere aferente facturilor din

ianuarie și februarie 2003, iar pe fond a admis în parte acțiunea reclamantei,

obligând pârâtele la plata sumei de 237.847,2 lei penalități de întârziere și

5500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere în ceea ce privește

excepția invocată, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 21

și art. 22 din Legea nr. 273/2006, iar pe fondul cauzei a ținut seama că

facturile emise de reclamantă au fost recunoscute și plătite de beneficiarul

energiei termice livrate de aceasta, însă plata debitului principal fiind

făcută cu întârziere, a îndreptățit reclamanta să pretindă penalitățile de

întârziere contractuale.

Apelurile

declarate de reclamanta SC T. SA Suceava și pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA

reprezentat prin I.L. în calitate de PRIMAR au fost respinse, ca nefondate, de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal

prin decizia nr. 25 din 18 februarie 2008, care a reținut că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva

deciziei de mai sus au declarat recurs atât

reclamanta

care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

apelate și

pe fond admiterea integrală a pretențiilor sale, respectiv și pentru suma de

452,56 penalități de întârziere calculate la facturile sale nr. 314663 din 31

ianuarie 2003 și nr. 3147807 din 28 februarie 2003; a mai declarat recurs și

pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA reprezentat prin I.L. în calitate de PRIMAR, recurs

motivat

în drept pe prevederile art. 304

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. susținând că:

-

nu a încheiat cu reclamanta nici un contract

de furnizare energie electrică așadar nu datorează acesteia nici o sumă de

bani;

-

au fost încălcate de instanța de apel - prin

menținerea sentinței instanței de fond - regula solidarității legale a

codebitorilor statuată de Codul Comercial la art.

42, text greșit

aplicat de această instanță;

-

instanța de apel nu s-a pronunțat pe aspectul

ridicat prin

cererea de apel referitor la lipsa calității

procesuale a Primăriei

Suceava.

Recursurile sunt nefondate și se vor respinge ca

atare:

I.

In

ceea ce privește recursul reclamantei.

În motivarea recursului său,

reclamanta a susținut că cererea de penalități aferente facturilor sale din 31

ianuarie 2003 și 28 februarie 2003 este cerută înăuntrul termenului de recurs

de 3 ani prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 întrucât curgerea

termenului de prescripție a fost întreruptă prin recunoașterea dreptului

reclamantei constând în plata facturilor și de asemenea prin semnarea a două

convenții de eșalonare a plății între reclamantă și beneficiar, Grup Școlar nr.

2 Suceava aflat la dosarul de recurs.

Acest motiv de recurs este nefondat.

Plata

debitului principal constând în contravaloarea energiei electrice livrate

beneficiarului în lunile decembrie 2002 și ianuarie 2003 plătit la 7 iulie 2004

nu poate constitui o recunoaștere a sumelor calculate cu titlu de penalități

aferente acestor debite.

Cum facturile

în discuție datează din 31 ianuarie 2003 respectiv 28 februarie 2003, prin

înregistrarea cererii introductive la instanță la data de 24 aprilie 2007

rezultă fără putință de tăgadă expirarea termenului de 3 ani reglementat de

art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 înăuntrul căruia reclamanta ar fi fost

în drept să pretindă penalități de întârziere pentru cele două facturi, astfel

că recursul său se privește a fi nefondat.

II. Cu privire la recursul pârâtului

Potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri pentru motive de

nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin menținerea soluției de respingere a excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL

SUCEAVA reprezentat prin I.L. în calitate de PRIMAR instanța de apel a

pronunțat o hotărâre corectă.

Calitatea

procesuală pasivă a Municipiului Suceava derivă din lege, autoritatea executivă,

primarul, fiind ordonator principal de credite cu competența de a repartiza

creditele bugetare aprobate atât pentru bugetul propriu cât și pentru bugetele

instituțiilor publice ierarhic inferioare.

In contextul

celor ce preced, motivul de recurs privind

încălcarea

regulii solidarității legale a debitorilor este nefondat, cum

de

asemenea nefondat apare și motivul ce privește calitatea

procesuală pasivă a Primăriei Suceava, care de

altfel este unitate

administrativă.

Așadar, recursurile fiind neîntemeiate, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. se vor respinge.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC

T. SA Suceava, și

pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA prin

primar I.L. împotriva deciziei nr. 25 din 18 februarie

2008 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.