ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 9

iulie 2003, reclamanta SC T. SA Suceava a chemat în judecată pârâta SC A. SA

Suceava pentru obligarea la plata sumei de 7.492.584.472 lei, reprezentând

majorări de întârziere aferente plății cu întârziere a serviciilor de furnizare

apă caldă menajeră și energie termică, majorări facturate în perioada 30

noiembrie 1998 – 30 octombrie 1999.

La cererea reclamantei,

conform încheierii de ședință din 19 septembrie 2003, instanța a introdus în

cauză în calitate de pârâtă și Municipiul Suceava, prin primar.

Tribunalul Suceava, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 776 din 20 decembrie 2005, a

admis în parte acțiunea și a obligat pârâta 1, SC A. SA Suceava la plata sumei

de 1.662.560.801 lei, penalități de întârziere.

Pretențiile față de pârâta

2, Municipiul Suceava au fost respinse ca prescrise pentru suma de

1.152.806.669 lei și ca nefondate pentru suma de 4.677.217.002 lei.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că reclamanta a introdus acțiunea la 9 iulie 2003, că față

de termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958,

cererea pentru plata facturilor emise în 1998 și 1999 este tardivă, facturile

fiind anterioare termenului de 3 ani, împlinit în raport de data emiterii

facturilor cel mai târziu la 9 iulie 2002.

S-a reținut, însă, că pârâta

SC A. SA a achitat parțial parte din facturi, și anume cele emise în 30

septembrie 1999 (cu nr. 1382, 1383, 1384, 1385, 1386) și facturile nr. 1387 din

1 octombrie 1999 și nr. 1422 din 30 octombrie 1999.

Plățile s-au făcut cu

ordinele de plată nr. 683 din 15 august 2002, nr. 1172 din 18 decembrie 2002 și

nr. 105 din 30 ianuarie 2003 și anume suma de 17.102.577.967 lei, din datoria

totală de 24.595.162.439 lei, astfel că pentru aceste facturi operează repunerea

în termen conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, pârâta datorând diferența

neachitată din facturile plătite parțial.

În ce privește pârâta

Municipiul Suceava, acțiunea a fost respinsă ca tardivă, neoperând repunerea în

termen, această pârâtă neachitând nici o sumă.

Apelurile declarate de

reclamantă și pârâta SC A. SA Suceava împotriva hotărârii primei instanțe, au

fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și contencios

administrativ, prin decizia nr. 63 din 14 iunie 2006.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, reclamanta și pârâta SC A. SA Suceava au declarat recurs.

Reclamanta a reiterat

motivele din apel susținând că greșit nu s-a admis repunerea în termenul de

prescripție pentru restul pretențiilor.

Pârâta SC A. SA a criticat

hotărârea instanței de apel susținând că pretențiile reclamantei sunt în

totalitate prescrise, întrucât greșit s-a reținut întreruperea prescripției

pentru sumele refuzate la plată din cele 7 (șapte) facturi emise în 1999 pentru

majorări de întârziere. Ca urmare, greșit a fost obligată la plata sumei de

1.662.560.801 lei, întrucât majorările facturate sunt aferente subvențiilor

achitate cu întârziere de către Primăria Suceava.

Cere aplicarea facilităților

prevăzute de O.G. nr. 37/2004 și anume anularea majorărilor de întârziere, în

cazul plății facturilor, întrucât potrivit H.G. nr. 425/1994 pct. 12,

distribuitorul de energie termică este considerat consumator în raport cu

producătorul de energie termică.

Privitor la recursul

reclamantei:

Soluționarea acțiunii s-a

făcut prin analizarea excepției de prescripție invocată de pârâtă, reținându-se

ca fiind prescrise parte din pretențiile reclamantei.

Susținerile reclamantei în

sensul că greșit s-a reținut că parte din majorări sunt prescrise, nu pot fi

primite. Instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 3 din decretul de prescripție nr. 167/1958, întrucât sesizarea instanței

în iulie 2003, pentru plata unor facturi emise în 1998 și 1999 s-a făcut cu

depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani.

Se reține că au fost corect

aplicate și prevederile art. 16 lit. c) din decretul de prescripție și anume

întreruperea prescripției pentru facturile emise în 30 septembrie 1999, 1

octombrie și 30 octombrie 1999 în raport de plățile parțiale a majorărilor din

aceste facturi efectuate de pârâta SC A. SA Suceava. Ca urmare, s-au considerat

în termen, prin aplicarea instituției întreruperii termenului de prescripție,

numai pretențiile pentru achitarea integrală a acestor facturi.

Privitor la recursul pârâtei

1, SC A. SA Suceava.

Susținerile acestei

recurente, în sensul că greșit s-a reținut întreruperea termenului de

prescripție pentru plata majorărilor nerecunoscute și neachitate din facturile

emise în 1999 (șapte), care erau aferente subvențiilor achitate de Consiliul

Local cu întârziere, nu pot fi primite.

Facturile ce formează

obiectul acțiunii privesc majorări de întârziere de 0,2 % pe zi, conform

prevederilor art. 97 din H.G. 425/1994, emise de furnizorul de energie termică,

SC T. SA către pârâta SC A. SA Suceava, în calitate de beneficiar, respectiv

distribuitor și transportator de energie termică pentru întârzierea în plata

facturilor emise pentru energia termică.

Este adevărat că parte din

prețul energiei termice era subvenționat de la buget, dar subvențiile, așa cum

reține și expertiza contabilă, s-au virat de Primăria Suceava direct în contul

SC T. SA Suceava.

Răspunderea pentru

întârzierea plății energiei termice, revine SC A. SA, ca beneficiară, și parte

contractantă astfel că facturile pentru plata majorărilor s-au emis pe numele

acestei pârâte.

Atât timp cât SC A. SA a

achitat parte din majorări, întemeiat instanța a aplicat art. 16 lit. c) din

Decretul nr. 167/1958, reținând că este îndeplinită condiția existenței unui

act începător de executare, prescripția fiind întreruptă pentru întreaga

valoare a majorărilor facturată și nu numai pentru partea ce s-a achitat,

pentru că întreruperea ar fi lipsită de efecte, or, din momentul întreruperii,

al plății parțiale, începe să curgă o nouă prescripție.

În ce privesc facilitățile

prevăzute de O.G. nr. 37/2004 și anume anularea majorărilor de întârziere în

cazul plății facturilor, întemeiat instanța a reținut că aceste prevederi

legale nu sunt aplicabile SC A. SA, care nu este un consumator de energie

termică, ci este transportator și distribuitor către consumatorii direcți.

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC T. SA SUCEAVA și pârâta SC A. SA SUCEAVA împotriva

deciziei nr. 63 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2007.