ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 9 iulie 2003, reclamanta SC T. SA Suceava a chemat în judecată pârâta SC A. SA Suceava pentru obligarea la plata sumei de 7.492.584.472 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente plății cu întârziere a serviciilor de furnizare apă caldă menajeră și energie termică, majorări facturate în perioada 30 noiembrie 1998 – 30 octombrie 1999. La cererea reclamantei, conform încheierii de ședință din 19 septembrie 2003, instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă și Municipiul Suceava, prin primar. Tribunalul Suceava, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 776 din 20 decembrie 2005, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta 1, SC A. SA Suceava la plata sumei de 1.662.560.801 lei, penalități de întârziere.

Pretențiile față de pârâta 2, Municipiul Suceava au fost respinse ca prescrise pentru suma de 1.152.806.669 lei și ca nefondate pentru suma de 4.677.217.002 lei.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamanta a introdus acțiunea la 9 iulie 2003, că față de termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cererea pentru plata facturilor emise în 1998 și 1999 este tardivă, facturile fiind anterioare termenului de 3 ani, împlinit în raport de data emiterii facturilor cel mai târziu la 9 iulie 2002. S-a reținut, însă, că pârâta SC A. SA a achitat parțial parte din facturi, și anume cele emise în 30 septembrie 1999 (cu nr. 1382, 1383, 1384, 1385, 1386) și facturile nr. 1387 din 1 octombrie 1999 și nr. 1422 din 30 octombrie 1999. Plățile s-au făcut cu ordinele de plată nr. 683 din 15 august 2002, nr. 1172 din 18 decembrie 2002 și nr. 105 din 30 ianuarie 2003 și anume suma de 17.102.577.967 lei, din datoria totală de 24.595.162.439 lei, astfel că pentru aceste facturi operează repunerea în termen conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, pârâta datorând diferența neachitată din facturile plătite parțial.

În ce privește pârâta Municipiul Suceava, acțiunea a fost respinsă ca tardivă, neoperând repunerea în termen, această pârâtă neachitând nici o sumă. Apelurile declarate de reclamantă și pârâta SC A. SA Suceava împotriva hotărârii primei instanțe, au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 63 din 14 iunie 2006. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta și pârâta SC A. SA Suceava au declarat recurs. Reclamanta a reiterat motivele din apel susținând că greșit nu s-a admis repunerea în termenul de prescripție pentru restul pretențiilor. Pârâta SC A. SA a criticat hotărârea instanței de apel susținând că pretențiile reclamantei sunt în totalitate prescrise, întrucât greșit s-a reținut întreruperea prescripției pentru sumele refuzate la plată din cele 7 (șapte) facturi emise în 1999 pentru majorări de întârziere.

Ca urmare, greșit a fost obligată la plata sumei de 1.662.560.801 lei, întrucât majorările facturate sunt aferente subvențiilor achitate cu întârziere de către Primăria Suceava. Cere aplicarea facilităților prevăzute de O.G. nr. 37/2004 și anume anularea majorărilor de întârziere, în cazul plății facturilor, întrucât potrivit H.G. nr. 425/1994 pct. 12, distribuitorul de energie termică este considerat consumator în raport cu producătorul de energie termică. Privitor la recursul reclamantei: Soluționarea acțiunii s-a făcut prin analizarea excepției de prescripție invocată de pârâtă, reținându-se ca fiind prescrise parte din pretențiile reclamantei. Susținerile reclamantei în sensul că greșit s-a reținut că parte din majorări sunt prescrise, nu pot fi primite.

Instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 din decretul de prescripție nr. 167/1958, întrucât sesizarea instanței în iulie 2003, pentru plata unor facturi emise în 1998 și 1999 s-a făcut cu depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani. Se reține că au fost corect aplicate și prevederile art. 16 lit. c) din decretul de prescripție și anume întreruperea prescripției pentru facturile emise în 30 septembrie 1999, 1 octombrie și 30 octombrie 1999 în raport de plățile parțiale a majorărilor din aceste facturi efectuate de pârâta SC A. SA Suceava. Ca urmare, s-au considerat în termen, prin aplicarea instituției întreruperii termenului de prescripție, numai pretențiile pentru achitarea integrală a acestor facturi.

Privitor la recursul pârâtei 1, SC A. SA Suceava. Susținerile acestei recurente, în sensul că greșit s-a reținut întreruperea termenului de prescripție pentru plata majorărilor nerecunoscute și neachitate din facturile emise în 1999 (șapte), care erau aferente subvențiilor achitate de Consiliul Local cu întârziere, nu pot fi primite. Facturile ce formează obiectul acțiunii privesc majorări de întârziere de 0,2 % pe zi, conform prevederilor art. 97 din H.G. 425/1994, emise de furnizorul de energie termică, SC T. SA către pârâta SC A. SA Suceava, în calitate de beneficiar, respectiv distribuitor și transportator de energie termică pentru întârzierea în plata facturilor emise pentru energia termică.

Este adevărat că parte din prețul energiei termice era subvenționat de la buget, dar subvențiile, așa cum reține și expertiza contabilă, s-au virat de Primăria Suceava direct în contul SC T. SA Suceava. Răspunderea pentru întârzierea plății energiei termice, revine SC A. SA, ca beneficiară, și parte contractantă astfel că facturile pentru plata majorărilor s-au emis pe numele acestei pârâte. Atât timp cât SC A. SA a achitat parte din majorări, întemeiat instanța a aplicat art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, reținând că este îndeplinită condiția existenței unui act începător de executare, prescripția fiind întreruptă pentru întreaga valoare a majorărilor facturată și nu numai pentru partea ce s-a achitat, pentru că întreruperea ar fi lipsită de efecte, or, din momentul întreruperii, al plății parțiale, începe să curgă o nouă prescripție.

În ce privesc facilitățile prevăzute de O.G. nr. 37/2004 și anume anularea majorărilor de întârziere în cazul plății facturilor, întemeiat instanța a reținut că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile SC A. SA, care nu este un consumator de energie termică, ci este transportator și distribuitor către consumatorii direcți. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC T. SA SUCEAVA și pârâta SC A. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 63 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.