ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 5 martie 2006, Tribunalul Galați, în

rejudecare, a condamnat pe inculpatul D.L., la o pedeapsă de 12 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., cu aplicarea dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat, la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002,

s-a constatat că pedeapsa

de 3 ani închisoare menționată

mai sus, a fost grațiată integral și condiționat.

În conformitate cu dispozițiile art. 33

și 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de

12 ani închisoare

aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3479 din 8 decembrie 2003

a Judecătoriei

Galați, definitivă la 19 septembrie 2005, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare la care s-a

adăugat un spor de 6 luni închisoare, adică 12 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii de 24 de ore, din data de 14 februarie 2000, iar conform dispozițiile

art. 36

C. pen., s-a dedus durata executată

de la 6 octombrie 2005 la zi.

Potrivit dispozițiile art. 71 C. pen,

s-au interzis inculpatului drepturile civile

prevăzute de art.

64 C. pen.

S-a dispus anularea mandatului de

executare emis în baza sentinței

penale nr. 3479/2003 a

Judecătoriei Galați și emiterea unui nou mandat de executare, potrivit

dispozițiilor cuprinse în prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă a

acesteia.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 3479/2003 a

Judecătoriei Galați.

S-a constatat că părțile civile SC D. SRL

Galați, SC O.

M. SA Galați și SC C.O. SRL, Galați nu au

formulat

pretenții civile în prezenta

cauză, prejudiciul cauzat acestora fiind acoperit

integral, prin

restituire.

Conform dispozițiile art. 14 C. proc. pen.,

în referire la art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ.,

a

fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC E.C.I. SRL Galați, la plata despăgubirilor

civile, astfel : către

partea civilă SC A. SA Galați, suma de

662.066.767 lei ROL, actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data

de 21 decembrie 1999; suma de 987.295.309. lei ROL către partea civilă SC G.D.

SA București; suma de 548.758.489. lei ROL către partea civila N.M. SA Galați;

suma de 122.048.409. lei ROL către partea civilă SC

S.C. SA Brăila; suma de 168.000.000. lei ROL către partea civilă

S.I.

S-a constatat că partea vătămată SC C. SA Galați nu a formulat

pretenții civile în cauză, întrucât a promovat acțiune civilă separată.

S-a constatat că partea vătămată S.A. nu a formulat pretenții civile în

prezenta cauză și că părțile vătămate S.C.,

S.L.,

S.K., S.M., S.N.,

S.V., S.E., S.M., S.C., S.L., nu au calitate de parte

civilă în prezenta cauză.

S-a menținut măsura sechestrului

asigurător instituit prin

încheierea de ședință din 12

martie 2001 și 15 iunie 2001 (dosar nr. 2011/2000).

Conform dispozițiile art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 79.835.500 lei ROL către partea civilă SC N.M. SA Galați, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit dispozițiile art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 1000 lei RON, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

C. SRL Galați, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 495/ A/l 13 septembrie 2004 a Curții de Apel

Galați, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și de inculpatul D.L., împotriva sentinței penale nr. 517 din 17

octombrie 2003 a Tribunalului Galați, s-a desființat sentința penală mai

sus menționată și s-a dispus trimiterea cauzei

spre rejudecare, la aceeași

instanță.

Analizând actele aflate la dosar, după

desființarea și rejudecarea

cauzei în mai multe cicluri

procesuale, s-au reținut următoarele:

În perioada iunie 1998 - mai 1999, inculpatul D.L., în calitate de unic

administrator al SC E.C.I. SRL Galați, a indus in eroare, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, un număr de 8 părți vătămate, partenere de afaceri,

prin emiterea de C.E.C.-uri și bilete la

ordin

fără acoperire, cauzându-le un prejudiciu total de 7.138.903.842. lei.

La

comiterea infracțiunii, inculpatul D.L. s-a folosit de mijloace frauduloase,

care ele însele întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii de furt.

Astfel, la sfârșitul anului 1998, având în

vedere faptul că era supus

presiunilor din partea unor

rromi din Galați, față de care nu-și respectase

promisiunea de a le da produse din S., precum și din cauza acumulării

de

datorii, inculpatul D.L. a apelat la martorul S.A., administrator al SC T.P.C.

SRL Galați, solicitându-i acestuia să-i permită să desfășoare activitate la

sediul firmei sale. întrucât SC T.P.C. nu desfășura nici o activitate

comercială, martorul S.A. a lăsat în sertarul biroului său o blanchetă cu 20

file C.E.C., eliberată de B.A. Galați.

În condițiile în care inculpatului, i s-a comunicat, cu adresa nr.

585 din 21 ianuarie 1999 a B.A., unde avea cont

deschis, că a fost trecut

în

fișierul național de incidență de plată și că se afla în interdicție de a emite

cecuri și bilete la ordin, fiind somat, să restituie cecurile

nefolosite, acesta a hotărât să sustragă și să folosească blanchetă C.E.C.

aparținând SC T.P.C. SRL Galați, ceea ce a și făcut.

Astfel, inculpatul s-a folosit de blanchetă de C.E.C.-uri sustrasă

pentru a induce în eroare mai multe societăți comerciale, folosindu-se,

totodată, și de filele C.E.C. aparținând societății pe care o conducea, dar

care fuseseră anulate de către bancă.

Urmare somației de restituire a cecurilor nefolosite, inculpatul s-a

prezentat la bancă și a restituit blanchetele C.E.C.

Întrucât inculpatul nu a putut justifica

lipsa acestor file C.E.C., B.

A.,

prin declarația de anulare nr. 4 din 3 noiembrie 1999, a dispus anularea lor.

către SC E.C.I. SRL Galați produse metalurgice, contravaloarea acestora urmând

a fi încasată după șapte zile, motiv pentru care plata produselor se făcea cu

fila C.E.C. în alb. Pe baza acestei convenții, în perioada 22 decembrie 1998 - 9

februarie 1999, au fost livrate produse metalurgice în valoare totală de

757.307.758 lei, iar, pentru plata facturilor emise, inculpatul a eliberat un

număr de 6 file C.E.C. în alb din

care

patru erau din cele anulate de bancă, iar două erau din cele sustrase

de

la SC T.P.C. SRL Galați.

Deși potrivit convenției încheiate, societatea administrată de inculpat

urma să fie creditată doar pentru 7 zile de la data livrării mărfii, după care

filele C.E.C. urmau să fie completate și introduse la bancă spre decontare, la

solicitarea inculpatului, completarea filelor C.E.C. a fost amânată.

La momentul acceptării solicitării, inculpatul nu a adus la cunoștință

părții vătămate faptul că societatea se afla în interdicție de a emite cecuri

și nici faptul că patru din cecuri sunt anulate, iar două nu aparțin societății

sale.

Întrucât din suma totală pe care o datora de 757.307.758 lei,

inculpatul a achitat doar suma de 92.384 lei, la data de 18 martie 1999 între

părți a fost încheiat un contract prin care inculpatul se obliga să plătească

cu fila C.E.C. suma de 500.000.000 lei și cu un

bilet la ordin suma de 100.000.000 lei, stabilindu-se ca dată scadentă ziua

de

30 martie 1999.

Acest contract a reprezentat, de fapt, o nouă inducere în eroare a

părții vătămate, întrucât societatea inculpatului se afla în interdicție de a

emite C.E.C.-uri sau bilete la ordin, iar fila C.E.C.

emisă cu acest prilej era din

cele sustrase de la SC T.P.C. SRL Galați.

La data scadentă, respectiv 30 martie 1999, C.D., administratorul SC G.D.

SA București a verificat la B.A.

dacă

societatea administrată de inculpat are în cont suma înscrisă în C.E.C.

și,

primind un răspuns negativ, nu a completat-o.

Luând legătura cu inculpatul, acesta i-a spus că va avea în cont

această sumă la data de 22 decembrie 1999, dată la care C.D. a completat fila C.E.C.

și a introdus-o în bancă, dar plata i-a fost refuzată cu mențiunea „lipsă

totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție”.

inculpat și SC N. SA Galați s-a încheiat un contract în baza căruia, în

perioada 21 ianuarie 1999 - 25 februarie 1999, acesta din urma a livrat către

SC E.C.I. SRL Galați produse metalurgice în valoare de 619.918.386 lei pentru

plata cărora inculpatul a emis fila C.E.C. seria D.002

nr. 00233003, făcând parte din cele sustrase anterior de la SC T.P.

C.

SRL Galați.

La data de 21 iulie 1999, beneficiarul filei C.E.C. a completat-o și a

introdus-o în bancă, însă plata i-a fost refuzată pentru lipsa de disponibil în

cont.

administrator al SC E.C.I. SRL Galați, a

achiziționat de la SC

D. SRL Galați tablă în valoare de 248.985.938 lei,

pentru plata căreia a eliberat un număr de trei bilete la ordin, având ca dată

scadentă 2, 4, respectiv, 5 aprilie 1999.

SC D. SRL Galați a girat cele trei bilete la ordin către SC A. SA

Galați la data de 25 martie 1999, iar la scadență, aceasta din urmă a depus

biletele la ordin în bancă spre decontare, ocazie cu care a constatat că nu exista

disponibil în cont.

n perioada 30

aprilie - 18 mai 1999, în baza comenzilor nr. 3574 din 28 aprilie 1999 și nr. 42

din 05 mai 1999, societatea condusă de inculpat a achiziționat de la SC C. SA

Galați tablă în valoare totală de 2.950.613.528 lei.

Pentru a crea impresia unui bun platnic, în perioada 7 mai - 18 mai 1999,

inculpatul a achitat o parte din marfa achiziționată, respectiv, suma de

317.829.450 lei, pentru suma de 266.531.291 lei a emis la data de 20 mai 1999

un bilet la ordin cu scadenta la 5 iunie 1999, iar la data de 25 mai 1999 a mai

completat un bilet la ordin pentru suma de 500.000.000 lei, cu scadența la 10

iunie 1999.

La momentul în care au fost introduse în bancă, spre decontare, s-a

constatat că societatea administrată de inculpat nu avea disponibil în cont.

n cursul lunii

aprilie 1999, urmare solicitării inculpatului, SC O.M SA Galați a livrat către

SC E.C.I. SRL Galați produse metalurgice în valoare de 1,2 miliarde lei pentru

plata cărora inculpatul a emis două file C.E.C., stabilindu-se ca aceste file C.E.C.

să fie utilizate de către furnizor în cazul în care în 30 de zile plata nu era

făcută cu alt instrument de plată.

Cele două file C.E.C. erau din cele sustrase de inculpat de la SC T.P.C.

SRL Galați.

Din suma de 1,2 miliarde lei, inculpatul

a achitat circa 400 milioane lei cu ordin de plată și cu file C.E.C. emise de

alte societăți pe care Ie-a girat

în favoarea SC O.M. SA.

Întrucât avea de achitat niște mărfuri către SC C.O. SRL

Galați, SC O.M. SA Galați a girat cele două file

C.E.C. primite de la

inculpat, fapt cunoscut și acceptat de către acesta

din urmă.

Mai mult, în perioada 19 aprilie - 7 mai 1999,

inculpatul a cumpărat de la

SC C.O. SRL Galați produse

metalurgice în valoare de 1,2

miliarde lei

pentru plata cărora a emis fila C.E.C. seria D.002 nr. 00233020,

filă

sustrasă de la SC T.P.C. SRL Galați.

La data de 18 mai 1999, administratorul SC C.O. SRL Galați a introdus

spre decontare una din cele două file C.E.C. girate de către SC O.M. SA Galați,

însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că nu există disponibil în

cont.

Contactându-I pe inculpat, martorul T.V., administratorul SC C.O. SRL

Galați a aflat de la acesta că respectiva filă C.E.C. aparține societății

inculpatului și că se afla în interdicție bancară.

Pe parcursul cercetărilor inculpatul a acoperit prejudiciul către SC

C.O. SRL Galați, aceasta comunicând că nu mare

nicio pretenție

civilă.

C.I. SRL Galați, inculpatul a achiziționat de la SC A. SA Galați, produse

siderurgice în valoare totală de 784.066.767 lei, din care, în perioada 17 mai -

27 mai 1999 a achitat suma de 212.000.000 lei.

Pentru diferența de bani, inculpatul a

emis fila C.E.C.

, având ca dată scadentă ziua de 8 iunie 1999.

Și această filă C.E.C. făcea parte din

cele sustrase de inculpat de la

SC T.P.C. SRL Galați și a

fost refuzată la plată pentru lipsa de disponibil în cont.

administrată de martorul S.G., a intervenit o convenție prin care se stabilea

că pentru plata produselor metalurgice achiziționate de societatea administrată

de inculpat trebuie să se achite un avans minim de 30 % din valoarea mărfii,

iar pentru diferență, emiterea unui instrument de plată în alb, cu termen de

introducere în circuit bancar în 30 de ziler de la livrare.

Pe baza acestei înțelegeri, în perioada

14 iulie 1998 - 25 ianuarie 1999, au

fost livrate produse

metalurgice în valoare totală de 617.903.488 lei.

Întrucât la plata ultimei facturi, în valoare de 130.763.036 lei,

inculpatul înregistra mari întârzieri, la solicitarea martorului S.G., în luna

mai 1999, inculpatul a eliberat un bilet la ordin în alb, bilet ce nu a fost

introdus imediat după decontare.

În luna decembrie, văzând că datoria nu este integral achitată,

martorul S.G. a completat biletul la ordin, I-a

introdus în bancă

pentru decontare la data de 28 decembrie 1999, însă

cererea i-a fost respinsă pentru lipsa de disponibil în cont.

Martorul a declarat că inculpatul i-a

ascuns faptul că biletul la ordin

nu putea fi folosit

întrucât societatea se afla în interdicție bancară.

Ivești, județul Galați, unde s-a înțeles cu partea vătămată S.I., să-i vândă

tablă la prețul de 2.000 Iei/Kg, care i-a dat

inculpatului

suma de 168.000.000 lei, sumă pe care acesta a cheltuit-o în

interes

personal.

La data de 4 iunie 1999 inculpatul a încheiat un proces-verbal prin

care a recunoscut că a primit de la S.I. suma de 168 milioane lei, sumă ce

reprezenta contravaloarea mărfii.

Inculpatul nu și-a respectat obligația de predare a tablei promise și,

sub presiunea exercitată de partea vătămată, i-a promis acesteia, i-a eliberat

două delegații de ridicare de azbociment de la SC I. SA Medgidia, însă această

unitate a refuzat livrarea motivat de faptul că inculpatul are datorii

neachitate,

Deși inițial inculpatul a recunoscut că a primit acești bani și nu și-a

onorat obligațiile, ulterior acesta a revenit și a declarat că i-a livrat

părții vătămate, cu factura nr. 144 din 19 mai 1999, marfă în valoare de

370.806.800 lei.

S-a apreciat că această ultimă declarație

este nesinceră având în

vedere faptul că factura

respectivă a însoțit marfa virată către SC G.P.C.M.S. SRL București,

administrată de S.I. din București.

Mai mult, dacă lucrurile ar fi stat așa cum a susținut inculpatul,

apare nejustificat încheierea ulterior datei de 19 mai 1999, a procesului-

verbal prin care acesta recunoaște că a primit de

la S.I.

168 milioane lei reprezentând contravaloare avans marfa.

De asemenea, s-a arătat că apare nejustificată livrarea de marfa de

370.806.800 lei, în condițiile în care ceruse obligatoriu banii în avans și

primise 168.000.000 lei.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului D.L. care, în mod repetat

dar, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare, cu prilejul

vânzării-cumpărării de produse metalurgice, mai multe persoane juridice și

fizice cărora Ie-a creat impresia, contrară realității, că va achita marfa

cumpărată la termenele convenite, respectiv că va procura marfa, folosindu-se

în acest scop de mijloace frauduloase, respectiv eliberând file C.E.C. care

fuseseră sustrase de la altă societate sau care fuseseră anulate de bancă, ca

urmare a interdicției bancare și producându-le prin aceasta un prejudiciu de

aproximativ 3 miliarde lei,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art.

215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Împotriva sentinței penale sus-menționte, inculpatul a declarat apel, care,

prin decizia penală nr. 270 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, a

fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a

declarat în termen legal recurs,

iar, în urma admiterii

acestuia, prin decizia penală nr. 3176 din 14 iunie 2007 a instanței supreme,

s-a casat decizia nr. 270 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați și s-a

trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În rejudecare, s-a pronunțat decizia

penală nr. 30/ A din 12 februarie

2008, prin care,

admițându-se apelul inculpatului, s-a desființat, în parte, sentința, respectiv

numai în ceea ce privește latura penală, și în rejudecare:

A fost înlăturată din sentința penală apelată dispozițiile potrivit

cărora:

În conformitate cu dispozițiile art. 33 și 34 C. pen., s-a contopit

pedeapsa de 12 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 3479 din 8 decembrie 2003 a Judecătoriei Galați și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare,

sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3

ani după executarea pedepsei principale;

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24

ore, aferente datei de 14 februarie 2000, iar conform art. 36 C. pen., s-a

dedus durata executată cu începere de la data de 6 octombrie 2005 la zi;

Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare,

stabilită prin sentința penală nr. 453/22 februarie 2006 a Judecătoriei Galați,

în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 922

din 26 aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău;

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 294

din 06 mai 2004 a Judecătoriei Panciu;

- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3479

din 08 decembrie 2003 a Judecătoriei Galați.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, cu

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 922 din 26

aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 294 din 06 mai 2004 a Judecătoriei Panciu și cu

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

3479 din 08 decembrie 2003 a Judecătoriei Galați

și s-a dispus ca inculpatul D.

L. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani si 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a),

b) și c)

C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 14 februarie 2000

și durata executată cu începere de la data de 01 martie 2001 până la data de 18

iunie 2003 și cu începere de la data de 06 octombrie 2005 până la data de 11

aprilie 2006.

A fost anulat mandatul de executare nr. 631/2006 din 15 martie 2006,

emis în baza sentinței penale nr. 453 din 22 februarie 2006 a Judecătoriei

Galați și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu

prevederile prezentei hotărâri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 453 din

22 februarie 2006 a Judecătoriei Galați și ale sentinței penale apelate.

Decizia sus-arătată a fost recurată de inculpat.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor,

invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, iar,

în subsidiar, pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În susținerea primului temei de casare, a arătat, în esență, că

inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, fapta ținând de domeniul

dreptului comercial, întrucât a lăsat filele C.E.C. drept garanție de plată și

a plătit prin plăți compensatorii sumele datorate.

Cu privire la latura civilă, a susținut că nu a fost stabilit corect

prejudiciul, impunându-se casarea hotărârilor cu

trimitere spre rejudecare.

A mai susținut că se impune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de furt, fiind

dispusă în mod greșit grațierea. Sub acest aspect, a arătat că nu s-a făcut

dovada sustragerii blanchetelor, ci doar folosirea acestora.

Totodată, a învederat că în cursul

judecății în apel s-a dispus direct

contopirea pedepselor,

inculpatul fiind lipsit de un grad de jurisdicție, iar în propria sa cale de

atac i s-a agravat situația, impunându-se casarea hotărârilor și trimiterea

cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În susținerea celui de-al doilea temei de casare, a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 83 din Legea nr.

59/1934, arătând că prin greșita calculare a prejudiciului s-a reținut greșit

și alin. (5) al art. 215 C. pen., care se impune a fi înlăturat.

Cu privire la ultimul temei de casare, a solicitat reducerea pedepsei

inculpatului, avându-se în vedere prejudiciul cauzat și circumstanțele

personale ale inculpatului.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a

reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, Ie-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în mod just pedeapsa

aplicată.

În ce privește prima critică formulată de inculpat, se constată că

aceasta nu este întemeiată.

Din analiza probelor, rezultă că fapta inculpatului, de a induce în

eroare mai multe societăți comerciale și părți

vătămate, deși cunoștea că

societatea administrată de el se afla în

interdicție bancară, iar C.E.C.-urile emise pentru societatea sa fuseseră

anulate de bancă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, în forma agravantă reținută de instanțe.

Pentru dovedirea acțiunii de inducere în

eroare, s-a reținut, în mod

corect, faptul că inculpatul

nu a încunoștiințat părțile vătămate la momentul emiterii cecurilor și a

biletelor la ordin că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestora în

bancă, ba mai mult, Ie-a creat convingerea că este un bun platnic, prin

achitarea inițială a unei părți din contravaloarea mărfii, folosindu-se de

cec-urile sustrase de la SC T.P.C. SRL Galați.

Apărarea inculpatului, în sensul că a lăsat filele C.E.C. drept

garanție de plată și a plătit prin plăți compensatorii sumele datorate, nu

poate fi primită, deoarece nu este susținută de probele administrate în cauză.

În raport cu cele arătate mai sus, se constată că, în mod corect,

instanțele, au încadrat juridic fapta reținută în sarcina inculpatului, în

infracțiunea de înșelăciune, iar nu în infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1)

din Legea nr. 59/1934.

Referitor la infracțiunea de furt, se constată că aceasta a fost

dovedită în mod cert, inculpatul folosind filele C.E.C. ale altei societăți,

întrucât ale sale erau fie anulate, fie interzise bancar, în scopul achitării

mărfurilor achiziționate.

Susținerea că nu s-a făcut dovada sustragerii blanchetelor, ci doar

folosirea acestora nu poate fi primită. Faptul că inculpatul a folosit filele

C.E.C. demonstrează că anterior a avut loc o

deposedare și o împosedare a

sa cu respectivele cecuri.

Nici critica privitoare la reținerea

prejudiciului cauzat prin săvârșirea

infracțiunii nu poate

fi primită.

În cadrul operațiunii de încadrare juridică a unei infracțiuni de

rezultat se are în vedere prejudiciul creat la momentul comiterii faptei, în

raport cu care s-a reținut în mod corect agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5)

C. pen., neavând relevanță că a fost acoperit parțial.

Achitarea unei părți din prejudiciu reprezintă un element exterior

laturii obiective a infracțiunii, care însă poate fi avut în vedere la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

și, respectiv, la soluționarea

laturii civile a cauzei.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului nu este fondată.

La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, s-a ținut seama de

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind

valorificate toate datele ce caracterizează persoana inculpatului.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite,

reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat inducerea în eroare

a numărului mare de părți vătămate, rezultă că instanța de apel a

individualizat în mod just cuantumul pedepsei

aplicate, acordând eficiență

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodată, se constată că, în mod corect, s-a dispus contopirea

pedepselor aplicate anterior inculpatului, în faza de judecată a apelului,

dispunându-se, în baza rolului activ, îndreptarea erorilor instanței de fond în

ce privește contopirea condamnărilor anterioare ale inculpatului cu pedeapsa

aplicată în cauză și, respectiv, deducerea corectă a perioadei executate.

De altfel, decizia pronunțată de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul

în interesul legii, cu nr. LXX (70) din 15 octombrie 2007 (M.O. nr. 539/17.07.2008),

care a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în

căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut

obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care

există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă

de către prima instanță, nu putea produce efecte în cauză, întrucât la data

pronunțării deciziei instanței de apel, nu fusese publicată în M.O.”

Pentru aceste considerente, neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat D.L. să fie respins, ca

nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.L. împotriva

deciziei penale nr. 30/ A din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.