ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3323/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3323/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 303 din 06 iunie

2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 5424/121/2006 s-a dispus

condamnarea inculpatului C.I., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante

de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului C.I. prin sentința penală

nr. 1865 din 27 iulie 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la

15 august 2006, în pedepsele componente astfel:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2793 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Galați,

definitivă prin decizia penală 4761 din 11 aprilie 2000 a Curții de Apel

Galați.

- pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 573 din 27 februarie 2004 a Judecătoriei

Galați, definitivă la 20 decembrie 2004 prin decizia penală nr. 1004/2004 a

Curții de Apel Galați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215

alin. (I), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74

lit. c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (fapta din 23

noiembrie 2001).

A fost menținută grațierea condiționată

pentru pedeapsa de 6

(șase) luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2453 din 24 octombrie 2003 a

Judecătoriei

Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 431 din 17 mai 2004 a Curții de Apel

Brașov, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 2, 3

din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., în

referire la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 10 (zece) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea

pedepsei principale aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7 (șapte)

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 573/2004 a Judecătoriei

Galați, urmând ca

inculpatul C.I. să

execute pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece)

ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei

principale.

A fost menținută revocarea suspendării

condiționate pentru pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr.

2793 din 24 noiembrie 1998 a

Judecătoriei Galați, inculpatul C.I. urmând a

executa această pedeapsă

alături de pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) pe o

durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, stabilită prin

prezenta hotărâre, inculpatul C.I. având de executat în total o pedeapsă de 12

(doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului C.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de

art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

Conform dispozițiile art. 36 alin. (3) C.

pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. prin prezenta hotărâre,

perioada executată de la 11 octombrie 2004 până la 05 septembrie 2006.

În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu

art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ. și art. 1003 C. civ., a obligat

la plata de despăgubiri civile, astfel:

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galați (lichidator judiciar SC A.C. SRL

Galați) la plata sumei de 523.421.702 lei (ROL) către partea vătămată/civilă SC

M. SRL Săcele, jud. Brașov.

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC, E. SRL Galați la plata sumei de 880.000.000 lei

(ROL) către partea vătămată/civilă SC R.C.S.I. SRL București.

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC K.I. SRL (lichidator judiciar SC A.C. SRL Galați) să

plătească părții vătămate/civile SC R.I. SRL Galați suma de 502.287.324 lei

(RÎOL).

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC P. SRL Galați a plata sumei de 116.437.299 lei (ROL)

către partea vătămată/civilă SC R.M. SA Galați.

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă

civilmente Se E. SRL Galați la

plata sumei de 93.363.402 lei (ROL)

către partea vătămată/civilă SC E.

SRL Galați.

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC E. SRL Galați la plata sumei de 225.400.000 lei

(ROL) către partea vătămată/civilă SC C.R. SRL Brașov și dobânda legală

aferentă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la

achitarea integrală a debitului.

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC E. SRL Galați la plata sumei de 1.800.000.000 lei

(ROL) cu titlu de despăgubiri civile către SC C. SRL Galați (lichidator

judiciar SC M.C.E. SRL Galați - SC M.E. SRL Galați).

Au fost respinse restul pretențiilor civile

solicitate de părțile vătămate/civile SC M. SRL Săcele, jud. Brașov, SC R.C.S.I.

SRL București, SC R.I. SRL Galați, SC R.M. SA și SC C. SA Galați.

S-a constatat că partea vătămată SC P. SRL

Galați nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost menținută măsura sechestrului

asigurător asupra cotei indivize de 4/8 din imobilul situat în Galați, cotă

aflată în coproprietatea inculpatului C.I., a soției sale C.G. și a copilului

minor C.A., conform procesului-verbal din 16 mai 2003 prin care s-a aplicat

acest sechestru și în care este scrisă și cota indiviză.

în baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

a obligat inculpatul la plata de cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galați (lichidator judiciar SC A.C. SRL

Galați) la plata sumei de 250 lei (RON).

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC P. SRL la plata sumei de 100 lei (RON).

- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC E. SRL Galați la plata sumei de 400 lei (RON).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr.

nr. 320 din 1 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, în

dosarul nr. 570/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului C.I., la pedeapsa de

10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen.

Au fost aplicate dispozițiile art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 83 C. pen., relativ la celelalte pedepse aplicate

aceluiași inculpat prin hotărâri anterioare și a fost soluționată latura civilă

a cauzei.

Această hotărâre a fost casată însă, prin

decizia penală nr. 495 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați,

dispunându-se trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de fond pentru

remedierea aspectelor de nelegalitate ale sentinței.

Judecând după casarea cu trimitere, prima

instanță reține că inculpatul C.I. împreună cu numiții K.G. și S.M. au fondat

SC K.I. SRL Galați cu sediul în Galați. La data de 06 iunie 1995, inc. C.I. a

fost numit în funcția de administrator al acestei firme.

La data de 20 august 2001, inculpatul C.I.

l-a împuternicit pe martorul C.V. ca pentru el și în numele său, să reprezinte

SC K.I. SRL Galați în relațiile comerciale, dar fără să fie

prevăzut și dreptul de semnătură în bancă,

procura fiind autentificată sub

nr. 2740 din 20 august 2001 de un notar

public din Galați.

În cursul anului 1992, soția inculpatului

C.I., respectiv numita C.G. a înființat SC P. SRL Galați cu sediul în Galați.

La data de 27 ianuarie 3999, numita C.G. s-a

retras din societate, noii asociați fiind inculpatul C.I. și numitul P.V.D.

La data de 26 octombrie 2000, inculpatul C.I.

l-a împuternicit pe martorul C.V. să reprezinte SC P. SRL Galați în relațiile

comerciale, cu drept de a încheia contracte, însă fără să fie

prevăzut dreptul de semnătura în bancă, procura

fiind autentificată de un

notar public din Galați.

În anul 1999, numita C.G. a înființa SC E.

SRL Galați cu sediul în Galați. La data de 09 iulie 2002, numita C.G. l-a

împuternicit pe inculpatul C.I. să reprezinte SC E. SRL Galați în relațiile

comerciale, inclusiv în operațiuni bancare. La data de 11 septembrie 2002,

numita C.G. s-a retras din societate, fiind numit în funcția de administrator

inculpatul C.I.

Situația conturilor și interdicțiilor bancare

era următoarea. SC E. SRL Galați avea cont la B.C.R., sucursala Galați, cont

deschis la 23 aprilie 2001. La aceeași dată, numita C.G. și-a lăsat specimenul

de semnătură. După emiterea procurii către inculpatul C.I., acesta și-a lăsat

specimenul de semnătură în bancă, respectiv la dala de 10 iulie 2002. între

timp se schimbase și sediul societății din Galați.

La data de 'l 8 octombrie 2002, firma SC E.

SRL Galați a intrat în interdicție bancară, deoarece au fost emise file C.E.C.

fără a avea disponibil în cont. Interdicția bancară a fost comunicată la sediul

societății și s-a semnat de primire. Pentru că inculpatul nu s-a prezentat la

sediul băncii în vederea restituirii filelor C.E.C., la data de 02 noiembrie

2002, unitatea bancară a procedat la anularea lor.

SC E. SRL Galați a fost înregistrată cu 6

incidente de plată (5 cu C.E.C.-uri și unul cu bilet la ordin) și s-a aflat în

interdicție de a emite cecuri pe perioada 18 octombrie 2002 – 08 noiembrie 2003.

SC P. SRL Galați avea cont la B.R.D., sucursala

Galați, cont deschis la 10 mai 2001. La aceeași dată, inculpatul C.I. a lăsat

specimenul de semnătură in banca.

La data de 15 octombrie 2001, firma a intrat

în interdicție bancară pentru lipsă parțială disponibil. La data de 18

octombrie 2001, restul filelor C.E.C. au fost predate la ghișeul băncii în

vederea anulării lor.

În perioada 14 iulie 1997 - 18 septembrie

2003, SC P. SRL Galați a fost înregistrată cu 34 incidente de plata (13 cu

cecuri, 21 cu bilete la ordin), având interdicție de a emite cecuri pe

următoarele perioade: 14 iulie 1997 - 03 octombrie 1998, 30 aprilie 2000 - 30

august 2001 și 15 octombrie 2001 - 18 septembrie 2003.

SC K.I. SRL Galați avea cont la R. SA

Sucursala Galați, cont deschis la 02 iulie 2001.

La aceeași dată, inculpatul

C.I. și-a lăsat specimenul de semnătură în

bancă.

La data de 01 noiembrie

2001, firma a fost declarată în interdicție bancară,

iar somația a fost primită chiar de către inculpat.

în consecință interdicția bancară a fost declarată pe perioada 01 noiembrie

2001 - 01 noiembrie 2002, iar la data de 25 martie 2002 contul a fost închis.

În condițiile menționate, în perioada august

2001 - octombrie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin

intermediul celor trei societăți și prin emiterea de file C.E.C. și bilete la

ordin, cunoscând că nu are disponibil in cont și nealimentând contul,

inculpatul C.I. a indus și menținut în eroare mai multe societăți comerciale.

În cursul lunii iulie 2001, martorul C.M.,

administrator al părții vătămate SC M. SRL Săcele, jud. Brașov, l-a cunoscut pe

inculpatul C.I. ca fiind administrator la SC P. SRL Galați. Martorul C.M. avea

în stoc circa 335 kg oxid de nichel, dintr-o compensare, iar de cumpărarea

acestei mărfi s-a arătat interesat inculpatul. în baza discuțiilor purtate,

inculpatul urma să facă plata prin compensare cu produse metalurgice.

Marfa a fost livrată în baza facturii nr.

8774166 din 20 august 2001 la valoarea de 335.000.000 lei. Transportul a fost

asigurat cu auto condus de numitul C.G. După descărcarea mărfii, martorul C.M.

s-a deplasat personal la Galați pentru a vedea daca inculpatul a primit marfa.

Inculpatul C.I. i-a confirmat faptul că a primit marfa și a solicitat

martorului ca mai întâi să o comercializeze și apoi să facă plata prin

compensare cu produse metalurgice.

Din acest moment și până în luna octombrie

2001, inculpatul a tot amânat efectuarea plății motivat de faptul că nu ar fi

vândut marfa. In luna noiembrie 2001, a comunicat martorului C.M. că marfa

achiziționată i-a fost furata dar că nu a depus o plângere în scris la organele

de cercetare penală.

Pentru că martorul a insistat în efectuarea

plații în compensare,

inculpatul a dat în

compensare 20 motoare electrice si 110 măști sudură.

Pentru că acestea

nu erau noi, cei doi au convenit să facă compensarea la valoarea de 180.000.000

lei. Ulterior, martorul C.M. nu a mai reușit să le valorifice pentru că

motoarele nu erau în stare de funcționare.

La insistențele martorului C.M., inculpatul a

emis un bilet la ordin pentru suma de 50.000.000 lei scadent la data de 20

februarie 2002, însă pe firma SC K.I. SRL Galați și nu pe firma SC P. SRL

Galați, firmă care achiziționase nichelul.

Introdus fiind la plata de către martorul C.M.,

biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă parțială de disponibil în cont,

fiind decontată doar suma de 1.659.000 lei.

Pe parcursul întâlnirilor sale cu inculpatul

C.I., martorul C.M. l-a cunoscut și pe martorul C.V. ca fiind împuternicit sa

reprezinte SC K.I. SRL Galați, administrata tot de inculpatul C.I. În urma

discuțiilor purtate cu martorul C.V., martorul C.M. a fost de acord să livreze

oțel beton. Pentru garantarea plații, martorul acceptat un bilet la ordin însă

cunoștea că SC K.I. SRL Galați se afla în interdicție bancară de a emite C.E.C.-uri.

Potrivit discuțiilor dintre cei doi martori și inculpat, plata urma să se facă

tot prin compensare cu produse metalurgice. Cumpărarea s-a realizat cu acordul

inculpatului C.I.

Cu factura nr. 8774171 din 28 ianuarie 2001

s-a livrat câtre SC K.I. SRL Galați cantitatea de 43.065 kg oțel în valoare de

523.421.705 lei. Pe factură s-a menționat că plata se face cu CEC, ordine de

plată sau bilet la ordin până la data de 28.02 2002. Biletul la ordin a fost

semnat și ștampilat de inculpatul C.I. și completat de martorul C.V.

Inițial, marfa s-a facturat de la SC K.I. SRL

Galați către SC P. SRL Galați la aceeași valoare (factură nr. 8419919 din 28

ianuarie 2001). Cu factura n'r.8419931 din 31 martie 2002 s-a stornat factura

mai sus menționată.

La data de 10 februarie

2002, cu factura nr. 8419923 inculpatul C.I.

a livrat marfa cu prețul de 523.421.705 lei către SC

S. SRL Galați, administrata de martorul T.N. Inculpatul avea

la societatea administrată de martor, un debit de

circa 2 miliarde lei, iar

oțelul beton l-a livrat în compensare.

Factura inițială s-a anulat deoarece martorul

T.N. a apreciat că prețul este nejustificat în raport de calitatea mărfii. La

data de 10 februarie 2002 s-a întocmit factura nr. 8419927 pentru o cantitate

de 40998 kg oțel beton în valoare de 409.816.000 lei. În perioada următoare,

martorul C.M. l-a contactat pe inculpat pentru efectuarea plății, dar acesta îl

amâna pentru diverse

motive.

La data de 07 martie 2002 biletul la ordin a

fost introdus la plata și

refuzat pentru

lipsă totală disponibil în cont și prezentat după termen.

Trebuie precizat că, începând cu data de 01

noiembrie 2001, SC K.I. SRL Galați intrase în interdicție bancară de a emite

cecuri.

Între timp, inculpatul nu a depus nici o

diligentă în a livra către partea vătămată produse siderurgice. De asemenea, la

insistențele

martorului C.M., inculpatul

C.I. l-a chemat în repetate

rânduri în municipiul Galați cu promisiunea

de a-i da în compensare produse siderurgice, însă deși martorul a venit de

fiecare dată, compensarea nu s-a produs.

La dala de 11 aprilie 2002, între partea

vătămată SC R.C.S.I. SRL București, reprezentata de martorul F.P. și SC P.G. SRL

Galați administrată de martorul P.V.M. s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 214. Contractul avea ca obiect vânzarea de oțel beton și

tablă galvanizată. Conform clauzelor, contractul intra în vigoare la data

semnării lui. Plata mărfii se făcea cu asigurarea plății prin garanție bancara

sau alte forme agreate de părți.

Însă, conform înțelegerii verbale dintre

martorii P.V.M. și F.P., nu s-a lăsat drept garanție nici o fila C.E.C., iar

termenul de plată urma să fie mai lung. Marfa fusese de fapt achiziționată cu

ajutorul martorului P.V.M., de către F.P. și pentru că era greu vandabila,

martorul F.P. a fost de acord cu condițiile impuse de P.V.M.

La încheierea contractului, martorul P.V.M. a

fost însoțit și de martorul V.N.L. (un partener de afaceri al inculpatului

C.I.). V.N. l-a însoțit pe P.V.M. deoarece împreună cu acesta și cu inculpatul

C.I. ar fi trebuit să încheie un contract în participațiune, iar marfa în sine

urma să folosească drept garanție la obținerea unui-credit.

Marfa în discuție era depozitată de partea

vătămata SC R.C.S.I. SRL București la un punct de lucru din Giurgiu, gestionar

fiind martorul M.S.

La data de 11 aprilie 2002, martorul P.V.M. s-a

prezentat la punctul de lucru din Giurgiu între acesta și martorul M.

S. s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire

a unor cantități de

produse. Pentru că reprezentanții părții vătămate

trimiseseră la punctul de lucru două adrese oarecum contradictorii (în una din

adrese se solicită transmiterea în custodie a mărfii către martorul P.V.M., iar

în a doua adresă se solicita transmiterea mărfii prin punere la dispoziție),

martorul M.S. a procedat la întocmirea a două avize de însoțire marfa către

societatea administrată de martorul P.V.M.

Astfel, la data de 26 aprilie 2002, martorul

P.V.M. a ridicat cantitatea de 41430 kg rulou tablă (diverse dimensiuni).

Cu avizele de însoțire a mărfii nr. 3104040

din 29 aprilie 2002, nr. 3104041 din 30 aprilie 2002 și nr. 3104012 din 15 mai

2002, martorul P.V.M. a livrat marfa către SC P. SRL Galați, aparținând

inculpatului C.I.

Pentru că asocierea în participațiune nu se

materializase, martorul P.V.M. a hotărât să vândă marfa. Inculpatul C.I. s-a

oferit să o cumpere spunând martorului că are deja un cumpărător pentru această

marfa.

În continuare, inculpatul C.I. a facturat

marfa de la SC P. SRL Galați către SC E. SRL Galați la prețuri mai mici decât

cele achiziționate și către SC K.I. SRL Galați (facturi nr. 9912102 din 29

aprilie 2002, nr. 9912107 din 15 mai 2002 și nr. 9912104 din 30 aprilie 2002).

De pe celelalte două societăți ale inculpatului (SC K.I. SRL Galați și SC E.

SRL Galați), inculpatul a

vândut marfa

câtre SC Z. SRL Galați si SC L.D. SRL Ivești.

Contravaloarea mărfii, inculpatul a primit-o

integral, în numerar și prin ordine de plată.

Pentru plata mărfii achiziționate, inculpatul

a emis fila C.E.C. BH 30000636414 pentru întreaga valoare de 880.000.000 lei,

fila C.E.C. emisă pe SC E. SRL Galați către SC P. SRL Galați, fiind girata de

aceasta din urmă societate către partea vătămată SC R.C.S.I. SRL București.

Martorul F.P. a luat la cunoștință că marfa a fost achiziționată de inculpatul

C.I., înainte de a primi fila C.E.C.

Introdusă la plată, fila C.E.C. a fost

refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicție

bancară și filă C.E.C. anulată.

Ulterior, martorul P.V.M. a livrat în

compensare către partea vătămata cantitatea de 400 kg pesticid achiziționată de

la inculpat prin compensare.

În cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul

C.I., în calitate de administrator la SC K.I. SRL Galați, a luat legătura cu

martorul R.S.M., administrator al părții vătămate SC R.I. SRL Galați.

Inculpatul s-a arătat interesat în a achiziționa produse siderurgice cu plata

la termen.

Inițial, martorul a refuzat oferta, insa la

câteva zile, martorul R.S.M. a fost contactat de martorul C.V. care s-a

recomandat a fi directorul executiv al unei societăți comerciale.

Martorul C.V. s-a arătat interesat în a

achiziționa produse siderurgice pe bază de comanda, urmând ca plata să se

efectueze cu bilet la ordin în termen de 20 zile de la livrare.

Martorul R.S.M. a solicitat ca plata să se

efectueze cu fila C.E.C., însă martorul C.V. l-a asigurat că plata cu bilet la

ordin este mai sigură in condițiile în care firma era în C.I.P.

La data de 17 ianuarie 2002, martorul C.V. a

emis comanda nr. 141 pentru diverse sortimente de tablă. Comanda era semnată de

acest martor și emană de la partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galați.

Cu factura nr. 6932080 din 17 ianuarie 2O02,

partea vătămată SC R.I. SRL Galați a livrat marfa în valoare de 25.160.170 lei.

Pe factură s-a menționat că plata se face cu C.E.C. în 21 zile de la livrare.

Ca și delegat figura martorul V.N.L.

La datele de 22 ianuarie 2002 și 25 ianuarie

2002, martorul C.V. și inculpatul C.I. au emis alte două comenzi cu nr. 103,

pentru diverse cantități de tablă.

Cu facturile nr. 6932082 din 18 ianuarie

2002, nr. 6932081 din 18 ianuarie 2002, nr.

6932083

din 24 ianuarie 2002, nr. 6932085 din 29 ianuarie 2002 și nr. 6932084 din 29

ianuarie 2002,

partea vătămată a livrat marfă în valoare totală de

477.127.154 lei. Pe facturi figura același delegat, respectiv martorul V.N.L.

Pentru plata mărfii, inculpatul C.I. a semnat

și ștampilat doua bilete la ordin, completate de martorul C.V. Unul a fost emis

la 25 februarie 2002, pentru suma de 309.467.406 lei, cu scadența la 20 martie

2002, iar al doilea bilei a fost emis la 08 martie 2002 cu scadența la 11

martie 2002, pentru suma de 219.819.918 lei.

Din toată cantitatea de tabla achiziționată

de la partea vătămată,

inculpatul a livrat

8555 kg tablă capeți, cu factura nr. 841994 din 18 ianuarie 2002,

către

SC A. SA Mâneciu, jud. Prahova. Marfa s-a livrat în compensare în executarea

unui contract de vânzare-cumpărare cu o valoare de 1:500.00 lei.

La datele scadente, biletele la ordin au fost

introduse la plată și refuzate, unul pentru lipsă disponibil și altul pentru

lipsă mențiuni obligatorii. Oricum, partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL

Galați se află în interdicție bancară de a emite cecuri de la data de 01

noiembrie 2001.

Din declarațiile martorului V.N.L. rezulta că

acesta a fost desemnat de inculpatul C.I. să meargă în calitate de delegat al

părții responsabile civilmente SC K.I. SRL Galați la partea vătămată. A

supravegheat ridicarea mărfii, dar nu a cunoscut modalitatea și termenele de

plată.

De asemenea, martorul a luat la cunoștință că

o mare parte din marfa s-a livrat la SC A. SA Mâneciu, jud. Prahova și ulterior

a aflat ca partea vătămată SC R.I. SRL Galați nu și-a primit contravaloarea

mărfii.

La data de 15 iulie 2002 inculpatul C.I. s-a

prezentat la sediul părții vătămate SC R.M. SA Galați. Inculpatul a luat

legătura cu martorul B.F., administrator la partea vătămată și s-a prezentat

acestuia ca fiind administrator al părții responsabile civilmente SC P. SRL Galați.

Cu aceeași ocazie, inculpatul a prezentat comanda nr. 111 din 15 iulie 2002

pentru achiziționarea a 10 tone tablă LBC, urmând ca plata să se efectueze prin

bilete la ordin în 20 zile de la livrare. S-a încheiat un contract de

vânzare-cumpărare în care s-a specificat că se vinde 8230 kg tablă în valoare

de 116.437.299 lei. în același contract s-a precizat că imobilul ce constituie

sediul SC

P. SRL Galați este sechestrabil

.

Cu facturile nr. 8827831 din 25 iulie 2002 și

nr. 8827833 din 26 iulie 2002, partea vătămată SC R.M. SA Galați a livrat tabla

LBC în valoare de 116.437.290 lei.

Pentru plata mărfurilor, inculpatul C.I. a

emis doua bilete la ordin semnate și ștampilate de el, scadente la datele de 15

august 2002 și respectiv 19 august 2002. De precizat, că partea responsabila

civilmente SC P. SRL Galați era în interdicție bancară de a emite cecuri din

data de 15 octombrie 2001.

La datele introducerii biletelor la ordin la

plată, acestea au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont.

Din acest moment, inculpatul C.I. s-a

justificat față de reprezentanții părții vătămate prin lipsa de lichidități.

La data de 20 septembrie 2002, inculpatul a

semnat un angajament de plată pe care de altfel nu l-a respectat.

La sfârșitul lunii iulie 2002, inculpatul

C.I. s-a prezentat la sediul părții vătămate SC E. SRL Galați, administrată de

martorul B.G. Inculpatul s-a recomandat ca fiind administrator al părții

responsabile civilmente SC P. SRL Galați și s-a arătat interesat de

achiziționarea de produse siderurgice cu plata prin bilete la ordin în 30 zile

de la livrare.

Cu factura nr. 0186099 din 29 iulie 2002,

partea vătămată a livrat tablă în valoare de 86.355.730 lei. Pentru plata

mărfii inculpatul a emis un bilet la ordin cu scadentă la 24 august 2002.

Inculpatul l-a asigurat pe martorul B.G. că

la momentul scadentei va avea disponibil în cont.

Conform celor stabilite, la data de 24 august

2002, martorul B.G. a introdus biletul la ordin la plata și a fost refuzat

pentru lipsă totală de disponibil în cont.

În perioada 16 septembrie 2002 - 0 octombrie

2002, inculpatul a achitat în numerar o parte din debit, rămânând o restanță de

26.335.730 lei

.

Pentru a-l asigura pe martor că va face plata

debitului, inculpatul i-a propus să-i mai livreze marfă către partea

responsabilă civilmente SC E. SRL Galați, societate la care tot el era

administrator. Plata urma să se efectueze cu filă C.E.C., iar valoarea acesteia

urma să cuprindă și debitul pe SC P. SRL Galați.

Cu factura nr. 0186185 din 01 octombrie 2002,

partea vătămata a livrat către partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galați,

tablă în valoare de 66.507.672 lei. Pentru plata acesteia inculpatul a emis

fila C.E.C. BH 300 006336410.

Introdusă fiind la plată fila C.E.C. a fost

refuzată pentru lipsa totala de disponibil în cont, client aflat în interdicție

bancară, fila C.E.C. anulată. Partea SC responsabilă civilmente SC E. SRL

Galați intrase în interdicție bancară la data de 18 octombrie 2002, dar

inculpatul nu a făcut cunoscută situația martorului B.G. Din acest moment,

martorul nu l-a mai găsit pe inculpatul C.I.

La mijlocul lunii septembrie 2002, inculpatul

C.I., în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC E. SRL

Galați a luat legătura cu martorul P.M.V., administrator al părții vătămate SC

C.R. SRL Brașov. Urmare a discuțiilor purtate, inculpatul urma să achiziționeze

pesticide cu plată prin fila C.E.C.

În aceeași perioada, inculpatul C.I. l-a

angajat pe martorul I.A.G., fără forme legale, în calitate de merceolog și l-a

delegat pe martor sa ridice marfa de la partea vătămată.

Cu factura n.r.323927 din 20 septembrie 2002,

partea vătămata a livrat 400 pesticide, în valoare de 227.936.408 39. Pentru

plată, martorul I.A.G. a lăsat fila C.E.C., BH 300 00636411, ștampilată și

semnală de inculpatul C.I.

Din declarațiile martorului I.A.G. rezultă că

marfa a fost transportată la sediul SC E. SRL Galați.

Inculpatul a facturat marfa de la partea

responsabilă civilmente SC E. SRL Galați la partea responsabilă civilmente SC P.

SRL Galați (factura nr. 7325828 din 30 septembrie 2002). Pentru că avea datorii

la SC P.G. SRL Galați, inculpatul C.I. a livrat marfa în compensare la subpreț,

respectiv la valoarea de 106.624.000 lei (factură nr. 9912119 din 30 septembrie

2002).

Ulterior, martorul P.V.M. a livrat marfa în

compensare către partea vătămată SC R.C.S.I. SRL București.

La data de 18 octombrie 2002 fila C.E.C. a

fost introdusă la plată și refuzată pentru lipsă parțială disponibil în cont,

fiind acceptată doar suma de 2.536.408 lei.

În cursul lunii octombrie 2.002, inculpatul

C.I., în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC E. SRL

Galați, l-a contactat pe martorul B.G., administrator la SC F. SRL Galați.

Inculpatul s-a arătat interesat să cumpere produse siderurgice de la societatea

martorului, urmând ca plata să fie făcuta prin file C.E.C. în atare condiții,

martorul B.G. a achiziționat de la partea vătămata SC P. SRL Galați, marfă în

valoare de 1.005.832.423 lei (facturi nr. 15 11737 din 18 septembrie 2002, nr.

1511737 din 18 septembrie 2002, nr. 1530968 din 11 octombrie 2002 și nr.

1541069 din 18 octombrie 2002.

Inculpatul C.I. emisese deja către SC F. SRL

Galați, doua comenzi nr. 28 din 09 octombrie 2002 și nr. 31 din 16 octombrie

octombrie 2002 si nr. 9056160 din 11 octombrie 2002, martorul B.G. a livrat

marfă către inculpat, pe firma SC E. SRL Galați.

La primul transport de marfă, inculpatul C.I.

a făcut o plată ordonată către partea vătămată SC P. SRL Galați, în sumă de

200.000.000 lei.

La rândul său martorul B.G. a primit de la

inculpatul C.I., în numerar, suma de 79.000.000 lei, iar pentru restul

debitului a primit două file C.E.C. semnate si ștampilate de inculpat. La rândul

său, martorul B.G. a girat cele două file C.E.C. (BH 300 00636415, în valoare

de 416.919 566 lei și BH 300 00636417 în valoare de 363.112.142 lei).

La momentul la care martorul B.G. a primit

filele C.E.C. de la inculpatul C.I., cel dintâi i-a adus la cunoștință

inculpatului, datele scadente la marfa livrată de partea vătămată SC P. SRL

Galați. Inculpatul a fost de acord cu termenele și l-a asigurat pe martor că va

avea disponibil în cont, împrejurări confirmate și de martorul R.V.C., angajat

al martorului B.G.

Ultima livrare de marfă către societatea

inculpatului a fost la data de 18 octombrie 2002, dată la care SC E. SRL Galați

era în interdicție bancară de a emite cecuri.

Marfa a fost vândută de inculpat către SC L.

SRL Ivești, administrata de martorul l.A.L., iar plata s-a făcut parțial în

numerar și restul prin ordine de plată.

La datele scadente, partea vătămată SC P. SRL

Galați a introdus cele doua file C.E.C.: la plata, însă au fost refuzate pentru

lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară, file C.E.C.

anulate.

În cursul anului 2001, inculpatul C.I., în

calitate de administrator al SC P. SRL Galați, a desfășurat relații comerciale

cu partea vătămată SC C. SRL Galați, administrată de martorul S.V.

Cu facturile nr. 0831590 din 19 mai 2001, nr.

6105061 din 18 decembrie 2001, nr. 0831604 din 09 decembrie 2001, nr. 6105066

din 15 martie 2002, nr. 6105062 din 04 ianuarie 2002, partea vătămată a livrat

inculpatului L. și tablă în valoare totală de 1.775.582.486 lei. Deoarece

partea responsabilă civilmente SC P. SRL Galați intrase în interdicție bancară,

inculpatul C.I. s-a oferit să elibereze o filă C.E.C. pe SC E. SRL Galați,

firmă pe care o administra la acel moment cu procură și avea drept de semnătură

în bancă. Fila C.E.C. a fost emisă pentru întreaga sumă de 1.800.000.000 lei.

Pentru că fila C.E.C. avea o valoare prea

mare, martorul S.V. a solicitat inculpatului să-i înlocuiască fila C.E.C. cu

alte doua file C.E.C., de valoare mai mică. Inculpatul C.I. a eliberat filele C.E.C.

BH 30000636401 și 300 00636402, cu valorile de 1.000.000.000 lei și respectiv,

800.000.000 lei. La datele scadente, inculpatul C.I. a solicitat martorului să

nu introducă filele C.E.C. la plată pentru că nu avea disponibil în cont și

Ie-a înlocuit cu alte două file C.E.C. (în data de 12 septembrie 2002).

Până la introducerea la plată a filelor C.E.C.,

între martorul S.V. și inculpat s-au încheiat o serie de protocoale de

eșalonare a debitelor, protocoale care n-au fost respectate de inculpat.

Cele două file C.E.C. au fost prezentate la

plată la 02 octombrie 2002 și 09 ianuarie 2003 și refuzate la plată, întrucât

la data de 23 septembrie 2002, emitentul Ie-a declarat ca fiind pierdute.

Martorul S.V. nu a cunoscut acest lucru,

astfel încât, fila C.E.C. BH 300 00636408 a fost girată către SC E. SRL

Constanta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

inculpatul C.I., solicitând desființarea sentinței și în cadrul rejudecării,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât nu a avut intenția de a înșela

părțile vătămate și că acestea, în momentul emiterii filelor C.E.C., cunoșteau

că nu are disponibilul necesar.

Prin decizia penală nr. 61/ A din 8 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 5424/121/2006, s-a

dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul C.I.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs

inculpatul C.I., criticându-le prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

În susținerea orală și în motivele scrise de

recurs se arată că instanțele de fond și apel au dat o greșită încadrare

juridică a faptei, lipsind latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.

Recurentul inculpat, apreciază că fapta

săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

84 din Legea nr. 39/1954, impunându-se pe cale de consecință, schimbarea

încadrării juridice și aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute de

această normă de incriminare.

Susține, totodată, că cercetarea judecătorească

este incompletă, impunându-se efectuarea unei expertize contabile care, în baza

facturilor existente la dosarul cauzei, să stabilească întinderea

prejudiciului.

În raport de aceste elemente s-a solicitat în

principal, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru

completarea probatoriului, iar în subsidiar, reținerea cauzei pentru judecare

la instanța de recurs, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice a

faptei cu consecințe directe asupra sancțiunii penale, asupra modalității de

executare a pedepsei, respectiv latura civilă a cauzei.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Din analiza probelor dispuse și administrate

în cauză rezultă că instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului, atribuind faptei săvârșite de către acesta o încadrarea juridică

legală.

Infracțiunea de înșelăciune, sub aspectul

laturii subiective, se

săvârșește cu

intenție, făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate

de

inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei

producere o dorește.

Latura subiectivă a infracțiunii include și

scopul obținerii pentru sine sau pentru altul un folos material injust, prin

aceasta înțelegându-se orice profit, avantaj.

Legiuitorul român a

incriminat prin dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., atât fapta de emitere

a unui cec asupra unei instituții de credit sau a unei

persoane, știind că pentru valorificarea lui nu

există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după

emitere, provizia în totul, în parte, ori de a interzice trasului de a plăti

înainte de expirarea termenului de prezentare, dacă s-a pricinuit o pagubă

posesorului cecului.

Prin urmare, ori de câte ori beneficiarul

cecului este indus în eroare de către cel care l-a emis, în scopul obținerii

unui folos material injust, acesta din urmă săvârșește infracțiunea de

înșelăciune și nu infracțiunea de pericol prevăzută de art. 84 alin. (1) din

Legea nr. 59/1934.

Această din urmă infracțiune poate fi

reținută doar în ipoteza în care beneficiarul are cunoștință, în momentul

exercitării, că nu există disponibil necesar, acceptând consecințele unei eventuale

imposibilități de plată.

În cauza dedusă judecății, din probele

administrate, rezultă că inculpatul C.I. a indus în eroare părțile vătămate și

în această modalitate a produs prejudiciul stabilit de organele de urmărire

penală și de instanța de fond.

Sub acest aspect, din declarațiile date de

martorul C.V. rezultă că inculpatul este cel care emitea bilete la ordin, că

acestea erau semnate și ștampilate și că înainte de încheierea contractelor,

martorul trecea doar numărul facturii și valoarea mărfii, inculpatul îi dădea

asigurări că avea disponibil în cont. Ulterior, însă, după introducerea

biletelor la ordin în circuitul bancar s-a constatat că nu puteau fi onorate

datorită lipsei de lichidități.

Relatările acestui martor sunt întărite prin

declarațiile date de reprezentanții părților civile.

Astfel, martorul C.M., administratorul SC N. SRL

arată că a solicitat achitarea mărfii cu un instrument bancar și nu prin

compensare, martorul C.V. dându-i asigurări că societatea inculpatului este o

societate serioasă care va plăti la termenul stabilit.

Aceleași aspecte sunt prezentate și de

martorii T.N., administrator la SC S. SRL, F.P., R.S.M., administrator la SC R.I.

SRL Galați, B.F., administrator la SC P. SRL Galați, P.M.V., administrator la

SC C.R. SRL Brașov, S.V., administrator la SC C. SRL Galați.

Coroborând probele testimoniale dispuse și

administrate în cauză rezultă intenția inculpatului de inducere în eroare a

părților vătămate și de obținere pentru sine a unui folos material injust.

Ca atare, critica privind greșita încadrare

juridică a faptei nu poate fi însușită.

Nu se justifică nici casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru

efectuarea unei expertize contabile în condițiile în care

prejudiciul

cert a fost stabilit prin luarea în considerare a prețului mărfii livrate

fiecăreia dintre părțile vătămate constituite părți civile în cauză.

Se constată, de asemenea, că instanțele au

individualizat judicios pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia.

Inculpatul a comis faptele în mod repetat, în

stare de recidivă

postcondamnatorie, ceea

ce impune aplicarea unei pedepse în cuantum

substanțial, cu executare în

regim privativ de libertate.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

1

alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva

deciziei penale nr. 61/ A din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (2)

C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 61/ A din 8 aprilie 2008 a Curții

de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

225 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

octombrie 2008.