ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2295/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2005 reclamantul Z.K. a chemat în judecată pe pârâta SC E.F. SRL Budureasa pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convențiilor încheiate între părți în luna octombrie 2002 prin care au stabilit ca în schimbul sumei de 10.000 euro achitați de reclamant, pârâta să livreze acestuia între 800 Kg și 1 tonă ciuperci; a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 360.000.000 lei respectiv echivalentul a 10.000 euro la data plății, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria Beiuș, județ Bihor, prin sentința civilă nr. 209 din 16 februarie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Prin decizia comercială nr. 2/A/COM din 26 iunie 2006 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Beiuș, ce a fost anulată și s-a reținut cauza pentru soluționare în primă instanță, de Tribunalul Bihor cu motivarea că litigiul are natură comercială și în raport de obiectul cauzei care este neevaluabil în bani, competența aparține acestei instanțe potrivit art. 2.1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Bihor, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 930/COM din 11 mai 2007 a admis acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta SC E.F. SRL, a dispus rezoluțiunea convenției încheiate între părți, în perioada octombrie 2002 și pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.000 euro la data plății și la 4.949 ron către reclamant.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 4/C din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care aceasta a fost modificată în sensul că s-a respins în totalitate acțiunea reclamantului Z.K. decedat la 20 iulie 2007 și continuată de moștenitorii acestuia. S-a reținut în considerentele deciziei că reclamantul prin reprezentantul său avea obligația să-și ridice marfa cu mijloacele proprii sau contractate de la depozitul pârâtei și să o transporte la destinația la care dorea. Că inițial o parte din marfă a fost livrată altui beneficiar pentru că reclamantul nu s-a prezentat să o ridice, dar ulterior aceasta a fost pusă la dispoziția reclamantului până la deteriorarea mărfii.

Împotriva acestei decizii moștenitorii reclamantului Z.K. decedat la 20 iulie 2007 respectiv Z.C. în nume propriu și pentru fiicele minore Z.E.M. și Z.V.A.L., Z.S., A.F., F.S. au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. (3) C. proc. civ. și au solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Beiuș, instanță competentă material în soluționarea cauzei. În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamanților cu cheltuieli de judecată. Recurenții au susținut că în mod greșit Curtea de Apel Oradea a recalificat calea de atac promovată de intimata - pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Bihor din recurs în apel, deoarece chiar dacă s-a cerut rezoluțiunea unui contract, acțiunea este evaluabilă în bani, sens în care a convocat pârâta la conciliere potrivit dispozițiilor art. 7201 C. proc.

civ. S-a invocat că prin recalificarea căii de atac s-a deschis calea administrării unor probe inadmisibile în recurs, respectiv audierea a doi martori propuși pentru prima oară în fața Curții de Apel Oradea. Pe fondul litigiului s-a susținut că acțiunea în rezoluțiunea convenției a fost respinsă, deși probele administrate în cauză au dovedit contrariul. Recursul reclamanților este întemeiat pentru următoarele considerente: Instanța a fost investită de reclamant cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect rezoluțiunea convenției încheiate în luna octombrie 2002 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 360.000.000 lei reprezentând echivalentul a 10.000 euro. De aici rezultă că obiectul litigiului dedus judecății este evaluabil în bani și deci sunt incidente dispozițiile art. 2821 C. proc.

civ. în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, conform cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în anumite materii, printre care și litigiile al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv. În raport de aceste prevederi legale în mod greșit instanța de apel în ședința de la 12 decembrie 2007 a recalificat calea de atac cu care a fost sesizată, drept apel, în loc de recurs. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 3 alin. (3) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamanți, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza pentru soluționarea căii de atac a recursului, pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții Z.C., Z.E.M., Z.V.A.L., Z.S., A.F., F.S. moștenitori ai lui Z.K.. Casează decizia nr. 4 AC din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și trimite cauza pentru soluționarea căii de atac a recursului, pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.