ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2295/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2005

reclamantul Z.K. a chemat în judecată pe pârâta SC E.F. SRL Budureasa pentru ca

prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convențiilor

încheiate între părți în luna octombrie 2002 prin care au stabilit ca în schimbul

sumei de 10.000 euro achitați de reclamant, pârâta să livreze acestuia între

800 Kg și 1 tonă ciuperci; a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei

de 360.000.000 lei respectiv echivalentul a 10.000 euro la data plății, cu

cheltuieli de judecată.

Judecătoria Beiuș, județ Bihor,

prin sentința civilă nr. 209 din 16 februarie 2006 a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamantului.

Prin decizia comercială nr. 2/A/COM

din 26 iunie 2006 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de reclamant împotriva

sentinței pronunțate de Judecătoria Beiuș, ce a fost anulată și s-a reținut

cauza pentru soluționare în primă instanță, de Tribunalul Bihor cu motivarea că

litigiul are natură comercială și în raport de obiectul cauzei care este

neevaluabil în bani, competența aparține acestei instanțe potrivit art. 2.1 lit.

a) C. proc. civ.

Tribunalul Bihor, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 930/COM din 11 mai

2007 a admis acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta SC

E.F. SRL, a dispus rezoluțiunea convenției încheiate între părți, în perioada

octombrie 2002 și pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.000 euro la data

plății și la 4.949 ron către reclamant.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 4/C din 28

ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin care aceasta a fost modificată în sensul că s-a

respins în totalitate acțiunea reclamantului Z.K. decedat la 20 iulie 2007 și

continuată de moștenitorii acestuia.

S-a reținut în

considerentele deciziei că reclamantul prin reprezentantul său avea obligația

să-și ridice marfa cu mijloacele proprii sau contractate de la depozitul

pârâtei și să o transporte la destinația la care dorea. Că inițial o parte din

marfă a fost livrată altui beneficiar pentru că reclamantul nu s-a prezentat să

o ridice, dar ulterior aceasta a fost pusă la dispoziția reclamantului până la

deteriorarea mărfii.

Împotriva acestei decizii

moștenitorii reclamantului Z.K. decedat la 20 iulie 2007 respectiv Z.C. în nume

propriu și pentru fiicele minore Z.E.M. și Z.V.A.L., Z.S., A.F., F.S. au

declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. (3) C.

proc. civ. și au solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Judecătoria Beiuș, instanță competentă material în

soluționarea cauzei.

În subsidiar, s-a solicitat

modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamanților cu

cheltuieli de judecată.

Recurenții au susținut că în

mod greșit Curtea de Apel Oradea a recalificat calea de atac promovată de

intimata - pârâtă împotriva sentinței Tribunalului Bihor din recurs în apel,

deoarece chiar dacă s-a cerut rezoluțiunea unui contract, acțiunea este

evaluabilă în bani, sens în care a convocat pârâta la conciliere potrivit

dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ.

S-a invocat că prin

recalificarea căii de atac s-a deschis calea administrării unor probe

inadmisibile în recurs, respectiv audierea a doi martori propuși pentru prima

oară în fața Curții de Apel Oradea.

Pe fondul litigiului s-a

susținut că acțiunea în rezoluțiunea convenției a fost respinsă, deși probele

administrate în cauză au dovedit contrariul.

Recursul reclamanților este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța a fost investită de

reclamant cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect rezoluțiunea convenției

încheiate în luna octombrie 2002 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de

360.000.000 lei reprezentând echivalentul a 10.000 euro.

De aici rezultă că obiectul

litigiului dedus judecății este evaluabil în bani și deci sunt incidente

dispozițiile art. 2821 C. proc. civ. în forma în vigoare la data pronunțării

hotărârii atacate, conform cărora nu sunt supuse apelului hotărârile

judecătorești date în primă instanță în anumite materii, printre care și

litigiile al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.

În raport de aceste prevederi

legale în mod greșit instanța de apel în ședința de la 12 decembrie 2007 a

recalificat calea de atac cu care a fost sesizată, drept apel, în loc de

recurs.

Așa fiind, urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 3 alin. (3) C. proc.

civ. să se admită recursul declarat de reclamanți, să se caseze decizia atacată

și să se trimită cauza pentru soluționarea căii de atac a recursului, pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții Z.C., Z.E.M., Z.V.A.L., Z.S., A.F., F.S. moștenitori ai lui Z.K..

Casează decizia nr. 4 AC din

28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, și trimite cauza pentru soluționarea căii de atac a

recursului, pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.