ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 822/2009

Ambele instanțe au omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC J. SA împotriva pârâtei A.V.A.S.

Instanța a interpretat greșit contractul de vânzare-cumpărare acțiuni deținut de pârâta SC J. SA. Din acest act rezultă că societatea a cumpărat un pachet de 40% din totalul acțiunilor de stat, ceea ce înseamnă că Statul deține în continuare 60% din acțiuni, nefiind astfel o privatizare totală. În speță sunt aplicabile astfel dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, Statul fiind acționar (asociat majoritar) și se impune restituirea în natură a imobilului (inclusiv în ceea ce privește terenul, în cazul în care se apreciază că societății îi revine competența de soluționare a notificării).

S-a apreciat în mod greșit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Întreaga motivare a primei instanțe pleacă de la aprecierea greșită a incidenței în cauză a art. 29 (fostul art. 27) din Legea nr. 10/2001, care atrage competența de soluționare în favoarea A.V.A.S. Instanța de apel a preluat, tară motivare, opinia instanței de fond. Acest articol (fost art. 27) prevede că imobilul trebuia să fie preluat cu titlu valabil iar, în speță, imobilul nu a fost preluat de stat cu titlu. Pe de altă parte, nu s-au verificat condițiile impuse de norma legală, în sensul că imobilul trebuie să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată. Societatea a fost de rea credință întrucât anterior datei de încheiere a actului (30 aprilie 1996) a fost înregistrată pe calea dreptului comun acțiunea prin care s-a solicitat restituirea imobilului.

Atât în momentul formulării notificării cât și în prezent, proprietar al terenului și deținător în sensul Legii nr. 10/2001 este Statul; prin urmare, cu privire la teren, competentă să soluționeze notificarea este Primăria Municipiului Lugoj. Din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni rezultă că s-au cumpărat 40% din totalul acestora, nu că s-ar fi cumpărat vreo construcție sau teren.

Sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001 care stabilesc ca regulă restituirea în natură. Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea pârâtă nu mai desfășoară niciun fel de activitate în locația respectivă, unde se află acum o tinichigerie. II. Pârâta A.V.A.S. a criticat decizia de apel pentru următoarele motive care se circumscriu dispozițiilor art.304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. 1. Față de capetele de cerere formulate de reclamanți, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; trebuie să fie învestită instanța cu o cerere prin care să fie obligată A.V.A.S. să emită o decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001. 2. După cum rezultă din adresa de înaintare către A.V.A.S. de către Primăria Lugoj a notificării, aceasta nu a fost însoțită de înscrisuri din care să rezulte cu certitudine calitatea de persoană îndreptățită a notificatorului și nici nu s-au depus ulterior asemenea înscrisuri în completarea dosarului administrativ. 3. A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză în condițiile în care s-a solicitat constatarea nulității unei dispoziții emise de societatea pârâtă și restituirea în natură a imobilului. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că se impune admiterea ambelor recursuri, dată fiind legătura dintre acestea, casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele motive: Atât în cererea adresată primei instanțe cât și în cererea de apel s-a invocat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, detaliindu-se și alte critici vizând inaplicabilitatea în cauză a art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001. În motivarea deciziei de apel s-a reținut că în mod legal s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care conferă competență de soluționare notificării A.V.A.S. Instanța de apel nu a răspuns criticilor detaliate prin motivele de apel (reluate și în cererea de recurs) prin care s-a invocat inaplicabilitatea acestui text legal, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce echivalează totodată și cu o necercetare a fondului, cu incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Valabilitatea titlului statului asupra imobilului în cauză trebuie analizată cu prioritate, determinând aplicarea dispozițiilor incidente ale Legii nr. 10/2001. În raport de modul de soluționare a cererii reclamantului de apreciere asupra titlului statului, este necesar a se face aplicarea sau nu a art. 27 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data notificării de către reclamant și acest lucru pentru faptul că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și la data notificării, reclamantul a avut o speranță legitimă de redobândire a imobilului în natură. Reclamanții aveau, dacă nu chiar un bun, cel puțin o speranță legitimă-calificată permanent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind un „element al dreptului de proprietate", de a obține restituirea în natură a imobilului, speranță pe care modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 247/2005 în cursul judecării cauzei i-a luat-o, prin înlăturarea condiției de „preluare cu titlu valabil" din fostul art. 27 din lege. Modificarea legislativă constituie o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului, din perspectiva art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta pentru că, deși ingerința este prevăzută de lege și urmărește realizarea unui interes economic general, nu respectă cerința proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, pentru a face aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din teza a II-a din Protocolul 1 adițional la Convenție. In funcție de valabilitatea titlului de preluare a imobilului se face aplicarea sau nu a dispozițiilor art. 27din Legea nr. 10/2001 care impune, prin una dintre condițiile reglementate cumulativ, ca titlul statului să fie valabil, în forma de la data intrării legii în vigoare și, inclusiv, la data formulării notificării. De altfel, prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curții Constituționale s-a constatat că prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin.(2) și art. 16 alin.(1) din Constituție. In funcție de norma aplicabilă care urmează să se rețină incidență în cauză este justificată sau nu și calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S. Faptul că prin cererea adresată instanței s-a solicitat restituirea în natură a imobilului nu atrage incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul învederat de pârâta-recurentă. Această cerere se apreciază în raport de entitatea care este abilitată legal să soluționeze notificarea, în raport de dispozițiile legale incidente și măsurile reparatorii care sunt prevăzute de acestea. Cu ocazia rejudecării urmează să se stabilească unitatea deținătoare sau entitatea abilitată să soluționeze notificarea, în sensul Legii nr. 10/2001, cu privire la terenul a cărui restituire în natură s-a solicitat. Vor fi avute în vedere totodată și celelalte critici formulate în cauză.