ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 822/2009

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

La data de 14 aprilie

2005 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș contestația formulată de

contestatorii R.A.E. și R.M., prin care au solicitat anularea deciziei nr. 613

din 14 martie 2005 emisă de SC J. SA Lugoj, obligarea acestei societăți

împreună cu A.V.A.S. să restituie în natură imobilul din Lugoj, și revenirea la

situația anterioară de carte funciară prin radierea drepturilor pârâților și

intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.

Prin sentința civilă

nr. 947/PI din 21 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă,

s-a admis în parte contestația în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.; a fost

obligată pârâta să răspundă notificării nr. 141 din 10 iulie 2001 în sensul de

a se conforma alin. (1) al art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată și de a

emite, în condițiile art. 26 și art. 29 din aceeași lege, decizie motivată în

favoarea notificatorilor.

S-a respins

cererea formulată împotriva pârâților SC J. SA Lugoj și Primarul municipiului

Lugoj, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 din Legea

nr. 10/2001 republicată, care instituie în sarcina A.V.A.S. obligația

soluționării notificării.

Față de aceleași

dispoziții ale Legii nr. 10/2001 s-a apreciat că cererile vizând constatarea

nevalabilității titlului statului și desființarea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni sunt lipsite de interes, petiționarii neputând obține

niciun folos practic prin formularea acestora; art. 29 din Legea nr. 10/2001

republicată constituie un impediment legal în restituirea în natură a

proprietății reclamantei.

Apelurile declarate

de reclamanți și de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe au fost

respinse ca neîntemeiate prin decizia civilă nr. 194a din 22

martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, pentru

următoarele motive:

Prin

adresa nr. 613 din 14 martie 2005 emisă de pârâta SC J. SA li

s-a comunicat reclamanților că terenul

solicitat este proprietatea statului român iar construcțiile deținute de către

societate au fost cumpărate în perioada de privatizare de la fostul F.P.S.,

situație față de care imobilul nu poate fi restituit în natură; prin urmare,

reclamanții au fost îndrumați să se adreseze instituției publice implicate în

privatizare.

În mod corect

tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 27 din Legea

nr. 10/2001 potrivit cu care, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii se propun de către

instituția publică care a efectuat privatizarea, în speță, A.V.A.S. București.

Susținerea

reclamanților referitoare la obligativitatea restituirii în natură a imobilului

față de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, urmează a fi

examinate cu ocazia soluționării notificării de către pârâta A.V.A.S.

Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de

recurs apelanții:

I.

Reclamanții au criticat decizia pentru următoarele motive care se

circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7,

8 și 9 C. proc. civ.

omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta

SC J. SA împotriva pârâtei A.V.A.S.

interpretat greșit contractul de vânzare-cumpărare acțiuni deținut de pârâta SC

J. SA.

Din acest act rezultă că societatea

a cumpărat un pachet de 40% din

totalul acțiunilor de stat, ceea ce

înseamnă că Statul deține în continuare 60% din acțiuni, nefiind astfel o

privatizare totală.

În speță sunt

aplicabile astfel dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

republicată, Statul fiind acționar (asociat majoritar) și se impune restituirea

în natură a imobilului (inclusiv în ceea ce privește terenul, în cazul în care

se apreciază că societății îi revine competența de soluționare a notificării).

3.

S-a apreciat în mod

greșit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Întreaga

motivare a primei instanțe pleacă de la aprecierea greșită a incidenței în cauză

a art. 29 (fostul art. 27) din Legea nr. 10/2001, care atrage competența de

soluționare în favoarea A.V.A.S. Instanța de apel a preluat, tară motivare,

opinia instanței de fond.

Acest articol (fost

art. 27) prevede că imobilul trebuia să fie preluat cu titlu valabil iar, în

speță, imobilul nu a fost preluat de stat cu titlu.

Pe

de altă parte, nu s-au verificat condițiile impuse de norma legală,

în sensul că imobilul trebuie să fie

evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale.

Contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale

în vigoare la acea dată. Societatea a fost de rea credință întrucât anterior

datei de încheiere a actului (30 aprilie 1996) a fost înregistrată pe calea

dreptului comun acțiunea prin care s-a solicitat restituirea imobilului.

4.

Atât în momentul formulării notificării cât

și în prezent, proprietar al terenului și deținător în sensul Legii nr. 10/2001

este Statul; prin urmare, cu privire la teren, competentă să soluționeze

notificarea este Primăria Municipiului Lugoj.

Din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni rezultă că s-au

cumpărat

40% din totalul acestora, nu că s-ar fi cumpărat vreo construcție

sau

teren.

5.

Sunt încălcate dispozițiile Legii nr.

10/2001 care stabilesc ca regulă restituirea în natură.

Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea pârâtă nu mai desfășoară

niciun fel de activitate în locația

respectivă, unde se află acum o tinichigerie.

II. Pârâta A.V.A.S.

a criticat decizia de apel pentru următoarele motive care se circumscriu

dispozițiilor art.304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

capetele de cerere formulate de reclamanți, instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut; trebuie să fie învestită instanța cu o cerere prin care să fie

obligată A.V.A.S. să emită o decizie motivată cu

privire la notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr.

10/2001.

2.

După cum rezultă din adresa de înaintare către

A.V.A.S. de către

Primăria Lugoj a notificării, aceasta nu a fost

însoțită de înscrisuri din care să rezulte cu certitudine calitatea de persoană

îndreptățită a notificatorului și nici nu s-au depus ulterior asemenea

înscrisuri în completarea dosarului administrativ.

are calitate procesuală pasivă în cauză în condițiile în care s-a solicitat

constatarea nulității unei dispoziții emise de societatea pârâtă și restituirea

în natură a imobilului.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că se impune admiterea

ambelor recursuri, dată fiind legătura dintre acestea, casarea și trimiterea

cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele motive:

Atât în cererea

adresată primei instanțe cât și în cererea de apel s-a invocat că imobilul a

fost preluat de stat fără titlu, detaliindu-se și alte critici vizând

inaplicabilitatea în cauză a art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea deciziei

de apel s-a reținut că în mod legal s-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care conferă competență de

soluționare notificării A.V.A.S.

Instanța de apel nu a

răspuns criticilor detaliate prin motivele de apel (reluate și în cererea de

recurs) prin care s-a invocat inaplicabilitatea acestui text legal, ceea ce

atrage incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce echivalează totodată și

cu o necercetare a fondului, cu incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Valabilitatea

titlului statului asupra imobilului în cauză trebuie analizată cu prioritate,

determinând aplicarea dispozițiilor incidente ale Legii nr. 10/2001.

În raport de

modul de soluționare a cererii reclamantului de apreciere asupra titlului

statului, este necesar a se face aplicarea sau nu a art. 27 din Legea nr.

10/2001 în vigoare la data notificării de către reclamant și acest lucru pentru

faptul că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și la data notificării,

reclamantul a avut o speranță legitimă de redobândire a imobilului în natură.

Reclamanții

aveau, dacă nu chiar un bun, cel puțin o speranță legitimă-calificată permanent

de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind un „element al dreptului de

proprietate", de a obține restituirea în natură a imobilului, speranță pe

care modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 247/2005 în cursul

judecării cauzei i-a luat-o, prin înlăturarea condiției de „preluare cu titlu

valabil" din fostul art. 27 din lege.

Modificarea

legislativă constituie o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului,

din perspectiva art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Aceasta

pentru că, deși ingerința este prevăzută de lege și urmărește

realizarea unui interes economic general, nu

respectă cerința proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite,

pentru a face aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din teza a II-a din Protocolul

1 adițional la Convenție.

In funcție de

valabilitatea titlului de preluare a imobilului se face aplicarea sau nu a

dispozițiilor art. 27din Legea nr. 10/2001 care impune, prin una dintre

condițiile reglementate cumulativ, ca titlul statului să fie valabil, în forma

de la data intrării legii în vigoare și, inclusiv, la data formulării

notificării.

De altfel,

prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curții Constituționale s-a constatat că

prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul

art.29 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă

dispozițiile art. 15 alin.(2) și art. 16 alin.(1) din Constituție.

In funcție de norma aplicabilă care urmează să se rețină incidență în

cauză este justificată sau nu și calitatea

procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S.

Faptul că

prin cererea adresată instanței s-a solicitat restituirea în natură a

imobilului nu atrage incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul

învederat de pârâta-recurentă.

Această cerere se

apreciază în raport de entitatea care este abilitată legal să soluționeze

notificarea, în raport de dispozițiile legale incidente și măsurile reparatorii

care sunt prevăzute de acestea.

Cu ocazia

rejudecării urmează să se stabilească unitatea deținătoare sau entitatea

abilitată să soluționeze notificarea, în sensul Legii nr. 10/2001, cu privire

la terenul a cărui restituire în natură s-a solicitat.

Vor fi avute în vedere totodată și celelalte critici formulate în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de reclamanții R.A.E.

,

R.K.M. și de pârâta A.V.A.S.

împotriva

deciziei nr. 194/A din 22 martie 2007 a Curții

de Apel Timișoara, secția

civilă.

Casează

decizia și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.