ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1000/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 iunie 2007, reclamantul B.P. a chemat în judecată pe pârâții SC A. SA Lugoj, SC A.L. Lugoj și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la emiterea unei decizii referitoare la notificarea având drept obiect restituirea imobilului situat în Lugoj, str. Z. (fosta D.). În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care s-a comunicat pârâților de către Primarul Municipiului Lugoj, în vederea soluționării, pârâții au fost obligați la emiterea deciziei în discuție, dar în mod regretabil nu s-au conformat nici până în prezent dispozițiilor instanței.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată prin Legea nr. 247/2005. Prin Sentința civilă nr. 1333/PI din 12 mai 2009, pronunțată în Dosar nr. 4465/30/2007, Tribunalul Timiș a respins contestația formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Lugoj, SC A.L. Lugoj și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București și a obligat contestatorul la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimata SC A.L. Lugoj S.A., constând în onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut următoarele: Pârâta SC A. SA Lugoj a emis Dispoziția nr. 146 din 13 octombrie 2006 privindu-l pe contestatorul B.P., prin care a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului situat în Lugoj, str. Z. În motivarea dispoziției s-a arătat că SC A. SA Lugoj este o societate cu capital integral privat ca urmare a cumpărării de acțiuni de la stat cu contractul nr. 844 din 30 mai 1997 de către Asociația PAS/A. Lugoj și, ulterior, de către B.Ș. cu contractul nr. TM/61 din 07 iunie 1999. În aceste contracte, statul român prin reprezentantul său Fondul Proprietății de Stat au vândut liber de sarcini acțiunile sale, privatizarea societății având loc înainte de apariția Legii nr. 10/2001, cumpărătorii fiind de bună-credință și s-a apreciat în dispoziția arătată că eventualele măsuri reparatorii pot fi asigurate de statul român prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.

Conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate". Astfel că, în aceste condiții, titular legal de a emite decizia de acordare a despăgubirilor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta putând emite o decizie de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât ea reprezintă instituția publică care a efectuat privatizarea.

S-a reținut astfel că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.P. împotriva pârâților SC A. SA Lugoj, constând în obligarea acestor pârâți la emiterea unei dispoziții, privind imobilul în litigiu, apare ca fiind rămasă fără obiect, prin emiterea Dispoziției nr. 146 din 13 octombrie 2006, SC A. SA Lugoj dezînvestindu-se de soluționarea Dosarului administrativ nr. 378/2001 privindu-l pe reclamant. În ceea ce privește cererea de arătare a titularului dreptului formulată de reclamant împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, instanța a apreciat că, prin raportare la prevederile art. 64 C. proc. civ., această cerere este inadmisibilă.

Conform textului de lege mai sus invocat, pârâtul "care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului". Or, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este în măsură să dispună restituirea imobilului situat în Lugoj, str. Z., întrucât nu este titulara dreptului de proprietate asupra acestui imobil, acesta regăsindu-se în patrimoniul societăților comerciale, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului având doar calitatea de a acorda despăgubiri, în condițiile Legii nr. 10/2001, conform art. 29 din această lege.

Prin urmare, calea procedurală ce trebuia urmată de reclamant era aceea de a solicita pârâtei SC A. SA Lugoj să înainteze dosarul administrativ nr. 378/2001 privindu-l pe contestator către pârâta Agenția de Valorificare a Activelor Statului București pentru soluționarea notificării formulate de contestator, pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului situat în Lugoj, str. Z. Doar în cazul unui refuz al pârâtei SC A. SA Lugoj de înaintare a acestei notificări către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, reclamantul avea la dispoziție calea procedurală a unei acțiuni în obligație de a face, prin care să solicite obligarea acestui pârât la înaintarea Dosarului administrativ nr. 378/2001 către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București pentru soluționarea notificării.

Soluționând apelul declarat de B.M., continuatoarea recurentului decedat, B.P., curtea de apel a reținut următoarele: Probatoriul administrat de către prima instanță, ca de altfel și considerentele deciziei acesteia, arată că pârâtele SC A. SA Lugoj și SC A.L. Lugoj sunt societăți comerciale privatizate integral, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ipoteză în care titular legal de emitere a deciziei de acordarea despăgubirilor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta putând emite o decizie de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București reprezintă instituția publică care a efectuat privatizarea.

Ca urmare, prin Decizia nr. 129A din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a admis apelul declarat de către B.M., continuatoarea reclamantului decedat B.P., în calitate de soție supraviețuitoare, împotriva Sentinței civile nr. 1333/PI din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș. A fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă introdusă de reclamant și continuată de soția sa B.M. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Lugoj, SC A.L. Lugoj și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București. Au fost obligate pârâtele de ordinul I și II să înainteze pârâtei de ordinul III A.V.A.S.

București notificarea formulată de către reclamant pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului revendicat situat în Lugoj, str. Z. (fostă D.), jud.Timiș A fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București la emiterea deciziei motivate pentru soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, formulată de către reclamant, cererea fiind respinsă în rest Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susțin că în mod greșit s-a reținut că-i revin obligații în procedura legii speciale, întrucât, în ce privește cererea de restituire în natură, legea prevede (art. 21 din Legea nr. 10/2001) obligații în sarcina unității deținătoare, iar pentru cea privind măsurile reparatorii prin echivalent sunt incidente prevederile art. 29 și următoarele din legea specială. Or, potrivit acestor dispoziții legale, pentru a fi atrasă obligația entității implicate în privatizarea societății deținătoare, era nevoie să fie notificată/învestită legal, ipoteză inexistentă în speță.

În aceste condiții, acțiunea dedusă judecății nu întrunește condițiile prevăzute de art. 29 din lege în raport cu recurenta, pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii introductive față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Recursul nu este fondat. Prin Decizia civilă nr. 1487 din 22 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, astfel cum a fost menținută prin Decizia nr. 2607 din 10 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost anulată Dispoziția nr. 1457 din 18 iulie 2003, emisă de Primarul municipiului Lugoj, privind imobilul situat în municipiului Lugoj, str. Z., pârâtul fiind obligat să transmită notificarea reclamantului B.P.

și documentația anexă, societăților deținătoare ale bunului imobil solicitat, SC A. SA Lugoj și SC A.L. Lugoj S.A. În urma hotărârii menționate și a referatului întocmit de comisia de specialitate din cadrul Primăriei municipiului Lugoj, cu Adresa nr. 41345 din 21 septembrie 2006, s-a dispus transmiterea Dosarului administrativ nr. 378/2001, privind notificarea reclamantului B.P., deținătorilor actuali ai imobilului, obiect al notificării, SC A. SA Lugoj și SC A.L. Lugoj. Astfel învestite și constatând, în același timp, că sunt societăți comerciale integral privatizate, pârâtele societăți comerciale au refuzat restituirea bunului litigios în natură, reținând că revine entității ce a efectuat privatizarea obligația soluționării notificării.

Cu referire la înscrisul ce consemnează acest aspect, este de menționat că, deși a constatat această situație, pârâta SC A. SA Lugoj nu a procedat în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestei norme, astfel cum aceasta a fost explicitată prin norma interpretativă corespunzătoare, pct. 27.1 din H.G. nr. 250/2007, "în cazul în care persoana juridică notificată nu deține imobilele solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitatea deținătoare a bunurilor solicitate, fie entitatea învestită cu soluționarea acesteia, după caz". Pârâta SC A.L.

Lugoj S.A., potrivit dovezilor aflate la dosar, ar fi înaintat, la data de 21 martie 2008 (în timpul soluționării prezentului litigiu), astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr. 21 din aceeași dată, spre competenta soluționare Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, notificarea și actele doveditoare ale petentului B.P. privind imobilul situat în Lugoj, str. Z., acte pe care le-au primit de la primărie. Ceea ce este stabilit cu certitudine și nu este contestat, este împrejurarea că pârâtele societăți comerciale, deținătoarele bunului, sunt integral privatizate ceea ce face imposibilă restituirea bunului în natură (aspect ce de altfel nici nu a fost contestat de reclamant) și că, în atare situație, în conformitate cu prescripțiile legii speciale, devine operantă răspunderea instituită de această lege în sarcina entității ce a efectuat privatizarea celor două societăți comerciale.

În acest sens, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate". Iar, potrivit alin. (3) al aceleași norme legale, "în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător". Ca urmare, legea prevede, fără echivoc, atât categoria măsurilor reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite în cazul în care bunul solicitat se află în situația reglementată de această normă, dar și entitatea căreia îi revine obligația să soluționeze notificarea, respectiv să emită decizia/dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Întrucât, în cauză, pe de o parte, consecință a nerespectării obligației stipulate de prevederile art. 27 din lege, iar pe de altă parte de nesocotire de către entitatea care a efectuat privatizarea a obligației impusă de norma art. 29 alin. (3) din lege, nici până în prezent, după trecerea a 10 ani de la intrarea în vigoare a legii speciale, notificarea reclamantului nu și-a găsit soluționare nici măcar administrativ, se vădesc ca legale dispozițiunile instanței de apel care, punând capăt temporizării exagerate a procedurii administrative declanșate de parte prin notificare, a dispus în sensul celor prevăzute de lege.

Se vădesc astfel ca nefondate, atât criticile privind lipsa calității procesuale pasive a recurentei, cât și cele privind greșita sa obligare la soluționarea notificării pentru lipsa legalei sesizări (în realitate acesteia fiindu-i comunicată notificarea reclamantului încă din anul 2008), soluția curții de apel răspunzând imperativului finalizării procedurii prevăzute de legea specială (doar etapa administrativă), sancționând totodată comportamentul pasiv al pârâtelor, care au fost obligate să se conformeze cerințelor legii. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312(1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 129 A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN