ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 138/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 138/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3607/COM din 12

iunie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC T.L. SRL PETROȘANI, excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P. SRL, în ceea ce privește

capătul 2 de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.R.D.

S. SRL, cu privire la capetele 1, 2 și 3 din cerere, excepția inadmisibilității

capătului de cerere având ca obiect obligarea Registrului Comerțului la efectuarea

mențiunilor solicitate, a respins acțiunea reclamantei SC T.L. SRL PETROȘANI,

ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în ce

privește acțiunea reclamantului T.R.A., a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței instanței de

fond, au declarat apel reclamanții, iar intervenienta SC G.I. SRL LUGOJ a

declarat apel împotriva încheierii din 25 aprilie 2006.

Prin decizia nr. 29 din 25 ianuarie

2007, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile reclamanților

și apelul intervenientei SC G.I. SRL LUGOJ.

Decizia sus menționată a fost

recurată de cei doi reclamanți, SC T.L. SRL PETROȘANI și T.R.A. și de

intervenienta SC G.I. SRL LUGOJ, iar prin decizia nr. 1199 din 21 martie 2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul

reclamanților, ca tardiv declarat, iar recursul intervenientei a fost anulat ca

netimbrat.

Pentru a pronunța această soluție,

Înalta Curte a reținut că recursurile reclamanților au fost declarate cu

depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., având în

vedere dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar în ceea ce privește

recursul intervenientei, a constatat că aceasta nu și-a executat obligația

timbrajului, astfel încât a dispus anularea ca netimbrat a recursului formulat

de aceasta.

Împotriva deciziei Înaltei Curți, au

formulat contestație în anulare, contestatorii SC T.L. SRL PETROȘANI și T.R.A.,

pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În argumentarea motivelor invocate,

contestatorii au formulat o serie de critici privind modul de soluționare a

recursului, în sensul că instanța de recurs nu ar fi observat nelegala

îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei atacate. Astfel, susțin

contestatorii că procedura de comunicare a deciziei atacate a fost făcută cu

încălcarea dispozițiilor legale, respectiv art. 92 pct. 1 și 3 C. proc. civ.,

având în vedere că nu s-a înmânat recepționerului hotelului unde recurenții

aveau domiciliul ales, respectiv sediul social.

Examinând motivele contestației în

anulare, în raport de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în

anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Față de aceste precizări prealabile,

în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna

din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în

sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.. Având în vedere caracterul de

excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei

„greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie

avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și

care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În acest context, din motivele

dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici privind

interpretarea și aplicarea de către instanța de recurs a prevederilor legale incidente

în speță, aspecte ce exced dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară

de atac a contestației în anulare.

De altfel, se constată că excepția

tardivității recursurilor a fost pusă în discuție de către Înalta Curte, la

termenul din 21 martie 2008, iar potrivit considerentelor deciziei atacate,

instanța a constatat în mod corect că actul procedural a fost comunicat în mod

legal. În ceea ce privește pe SC T.L. SRL PETROȘANI, s-a reținut că procedura

de comunicare s-a efectuat prin afișare, potrivit dispozițiilor art. 92

1

C.

proc. civ., iar în ceea ce-l privește pe T.R.A., dovada de comunicare poartă

mențiunea „mutat de la adresă”, astfel încât s-a constatat incidența în cauză a

dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., față de împrejurarea că partea nu a

notificat instanței schimbarea domiciliului.

Pe cale de consecință, față de cele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorii SC T.L. SRL PETROȘANI și T.R.A., împotriva deciziei

nr. 1199 din 21 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2009.