ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 138/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 3607/COM din 12 iunie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC T.L. SRL PETROȘANI, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC P. SRL, în ceea ce privește capătul 2 de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.R.D. S. SRL, cu privire la capetele 1, 2 și 3 din cerere, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea Registrului Comerțului la efectuarea mențiunilor solicitate, a respins acțiunea reclamantei SC T.L. SRL PETROȘANI, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în ce privește acțiunea reclamantului T.R.A., a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel reclamanții, iar intervenienta SC G.I. SRL LUGOJ a declarat apel împotriva încheierii din 25 aprilie 2006. Prin decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile reclamanților și apelul intervenientei SC G.I. SRL LUGOJ. Decizia sus menționată a fost recurată de cei doi reclamanți, SC T.L. SRL PETROȘANI și T.R.A. și de intervenienta SC G.I. SRL LUGOJ, iar prin decizia nr. 1199 din 21 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul reclamanților, ca tardiv declarat, iar recursul intervenientei a fost anulat ca netimbrat. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că recursurile reclamanților au fost declarate cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc.

civ., având în vedere dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar în ceea ce privește recursul intervenientei, a constatat că aceasta nu și-a executat obligația timbrajului, astfel încât a dispus anularea ca netimbrat a recursului formulat de aceasta. Împotriva deciziei Înaltei Curți, au formulat contestație în anulare, contestatorii SC T.L. SRL PETROȘANI și T.R.A., pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În argumentarea motivelor invocate, contestatorii au formulat o serie de critici privind modul de soluționare a recursului, în sensul că instanța de recurs nu ar fi observat nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei atacate. Astfel, susțin contestatorii că procedura de comunicare a deciziei atacate a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv art. 92 pct. 1 și 3 C. proc.

civ., având în vedere că nu s-a înmânat recepționerului hotelului unde recurenții aveau domiciliul ales, respectiv sediul social. Examinând motivele contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Față de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ.. Având în vedere caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici privind interpretarea și aplicarea de către instanța de recurs a prevederilor legale incidente în speță, aspecte ce exced dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare. De altfel, se constată că excepția tardivității recursurilor a fost pusă în discuție de către Înalta Curte, la termenul din 21 martie 2008, iar potrivit considerentelor deciziei atacate, instanța a constatat în mod corect că actul procedural a fost comunicat în mod legal.

În ceea ce privește pe SC T.L. SRL PETROȘANI, s-a reținut că procedura de comunicare s-a efectuat prin afișare, potrivit dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ., iar în ceea ce-l privește pe T.R.A., dovada de comunicare poartă mențiunea „mutat de la adresă”, astfel încât s-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., față de împrejurarea că partea nu a notificat instanței schimbarea domiciliului. Pe cale de consecință, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii SC T.L. SRL PETROȘANI și T.R.A., împotriva deciziei nr. 1199 din 21 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.