ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8213/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8213/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.
2937/Gv/2005 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții V.R.V., ș.a., Consiliul
Județean Dolj, Direcția Județeană de Pază și Servicii, anularea dispoziției nr.
8941/2005 emisă de Primarul
municipiului
Craiova ca și constatarea nulității absolute a contractelor de
vânzare-cumpărare nr. 9/1946,198/1977, 345/1977,
135/1997, 212/1997.
Prin
încheierea din 28 februarie 2005, a fost disjuns capătul de cerere
având ca obiect constatarea nulității contractelor de
vânzare-cumpărare,
cerere ce a fost înregistrată sub nr. 1302/civ/2006.
Judecata
acestei cereri a fost declinată prin sentința civilă nr. 207 din
14 martie 2006 a
Tribunalului Dolj, în favoarea Judecătoriei Craiova,
reținându-se natura juridică
civilă a litigiului și care determină competența
materială a instanței de drept
comun în materie, în a cărei rază teritorială
domiciliază pârâții.
Prin
sentința civilă nr. 10281 din 4 iulie 2007 Judecătoria Craiova și-a
declinat la rândul său
competența de soluționare a pricinii, invocând
prevederile art. 46 și art. 47 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001, potrivit cărora
nulitatea
actelor de înstrăinare a imobilelor ce cad sub incidența acestei legi
este o chestiune prejudiciată, a cărei soluționare
poate avea o înrâurire
covârșitoare asupra
dreptului dedus procedurii judiciare de restituire a
bunului.
Prin încheierea din
14 noiembrie 2007, Judecătoria Craiova a
constatat
ivit conflictul negativ de competență și, în conformitate cu
prevederile
art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat dosarul Curții de Apel
Craiova pentru soluționarea incidentului
procedural menționat.
Astfel
sesizate, prin decizia nr. 29 din 29 noiembrie 2007, Curtea de
Apel Craiova a stabilit
competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Craiova, sens în
care a reținut caracterul special al normelor de
competență instituită prin
dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
inaplicabile în cazul
celorlalte acțiuni și cereri prevăzute de lege, în privința
cărora competența
materială de soluționare este cea prevăzută de dreptul
comun, respectiv art. 1 și art. 2 C. proc. civ.
Împotriva
acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul C.S.,
criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a
invocat ca fiind greșit
interpretate și
aplicate prevederile art. 26 alin. (3), art. 45, art. 46 și art. 47 din Legea
nr.
10/2001.
Recursul nu este fondat.
Prin
dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost reglementată o
competență materială
specială și exclusivă în favoarea secțiilor civile ale
tribunalelor în soluționarea în primă instanță a
contestației formulată de
persoanele îndreptățite,
în sensul art. 3 și art. 4 din lege, împotriva
deciziilor/dispozițiilor emise de entitățile
deținătoare.
Prin
actul normativ menționat, Legea nr. 10/2005, legiuitorul nu a
înțeles să reglementeze
o competență materială specială și pentru acțiunile
în anularea contractelor de vânzare-cumpărare având
ca obiect imobile
care cad în sfera de
reglementare a acestei legi, cu referire la care legal s-a
reținut
incidența normelor de drept comun în privința instanței competente a le
soluționa.
Dispoziția de
excepție menționată și inclusă în textul Legii nr.
10/2001 se aplică exclusiv categoriei de litigii pe care o
reglementează,
contestație împotriva
deciziei/dispoziției motivate, și nu poate fi aplicată,
prin extensie, și altor categorii de litigii
privind bunurile ce fac obiect al legii de reparație, normele de procedură
fiind de strictă interpretare și
aplicare.
Ca urmare, față de
cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții F.E., C.S.
și I.M. împotriva
deciziei nr. 29 din 29 noiembrie 2007 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 decembrie 2008.