ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iunie 2007

reclamanta SSIF R.C.I. SA (R.C.I.) a chemat în judecată Comisia Națională a

Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), solicitând în principal, anularea Deciziei nr. 84

din 25 ianuarie 2007 emisă în soluționarea plângerii prealabile formulate

împotriva Atestatului C.N.V.M. nr. 9 din 11 ianuarie 2007, admiterea pe fond a

plângerii și pe cale de consecință anularea art. 1 în partea privitoare la

constatarea nerespectării condițiilor din prospectul de ofertă A.R.I. SA,

anularea Deciziei nr. 411 din 22 martie 2007 emisă de C.N.V.M. în soluționarea

plângerii prealabile formulate împotriva Ordonanței C.N.V.M. nr. 52 din 25

ianuarie 2007, admiterea pe fond a plângerii și pe cale de consecință, anularea

acestei ordonanțe, întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei la

restituirea sumei de 15.000 ron achitată cu titlu de amendă.

În subsidiar, în ipoteza în

care s-ar aprecia că a săvârșit vreo infracțiune, reclamanta solicita

stabilirea amenzii în limitele minime prevăzute de lege.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că, prin Atestatul nr. 9 din 10 ianuarie 2007 C.N.V.M. a

constatat că un număr de 16 societăți de servicii de investiții financiare,

printre care și recurenta reclamantă au preluat și introdus în secțiunea

dedicată ofertelor publice, formulare de subscriere de acțiuni emise de A.R.I.

SA București, cu nerespectarea prevederilor prospectului de ofertă, în ce

privește plata integrală a contravalorii acțiunilor subscrise, la momentul

subscrierii.

Prin Ordonanța nr. 52 din 25

ianuarie 2007 C.N.V.M. a reținut în sarcina R.C.I. contravenția constând în

nerespectarea condițiilor stabilite prin prospectul de ofertă publică primară

inițială, de vânzare acțiuni emise de SC A.R.I. SA, respectiv de a fi introdus

în piața ofertelor publice, P.O.F., un ordin de cumpărare, pentru acțiuni A.R.I.

SA cu nerespectarea cerinței privind existența plății integrale a contravalorii

acțiunilor subscrise.

Pentru acest motiv, R.C.I. a

fost sancționată cu o amendă de 15.000 lei.

Susține reclamanta că

potrivit aceluiași prospect, pentru investitorii care utilizau serviciile unei

bănci custode, cum este în cazul său, condiția existenței plății la momentul

subscrierii nu se aplica.

În final reclamanta arată că

fapta reținută în sarcina sa nu este calificată drept contravenție de nici unul

din actele normative incidente în materie.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 566

din 20 februarie 2008 a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat

Ordonanța C.N.V.M. nr. 52/2007, respingând restul capetelor de cerere.

Instanța a reținut că fapta

stabilită în sarcina reclamantei nu constituie contravenție. Cu privire la

respingerea cererii de întoarcere a executării, instanța arată că aceasta se

datorează faptului că reclamanta nu a făcut dovada plății efective.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru

nelegalitate.

În recursul său reclamanta

SSIF R.C.I. SA, susține că fapta reținută în sarcina sa nu exista, întrucât

potrivit prospectului, pentru investitorii care utilizau serviciile unei bănci

custode, cum este cazul său, condiția existenței plății la momentul subscrierii

nu se aplica.

Cu privire la capătul de

cerere referitor la întoarcerea executării prin obligarea pârâtei la

restituirea sumei de 15.000 ron plătită cu titlu de amendă, recurenta susține

că, în mod greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere motivând că

la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării amenzii.

Recursul declarat de

reclamantă este fondat.

Ordonanța C.N.V.M. nr. 52

din 25 ianuarie 2007 se referă la introducerea în piața ofertelor publice (P.O.F.)

a unui ordin de cumpărare pentru acțiuni emise de A.R.I. SA, cu nerespectarea

prevederilor prospectului de ofertă publică inițială, de vânzarea de acțiuni

emise de Alumil, respectiv cerința privind existența plății integrale la

momentul subscrierii.

Potrivit condițiilor

stabilite prin prospect necesitatea plății contravalorii acțiunilor concomitent

cu subscrierea acțiunilor în cadrul oferta nu a avut în vedere situația

investitorilor care utilizează agent custode, cum a fost cazul clientului I.A.V.

Pentru această categorie,

prospectul prevede necesitatea existenței declarației agentului custode că își

asumă obligația decontării la un moment ulterior lansării ordinului de

cumpărare, a contravalorii acțiunilor subscrise de investitor.

În contractul de custodie

dintre I.B. și I.A.V. încheiat la 18 august 1997 la pct. 7 și 9 se arată că:

„Banca custode decontează toate tranzacțiile efectuate de client, chiar dacă

acestea implică creditarea de către custode a contului clientului”.

La data de 18 decembrie 2006,

când recurenta reclamantă a preluat formularul de subscriere și la data

introducerii ordinului de cumpărare în sistemul de tranzacționare al B.V.B.,

decontarea acțiunilor subscrise de I.A.V. era asumată de custodele I.B. după

cum custodele menționează expres prin adresa transmisă C.N.V.M. sub nr. 1915

din 19 ianuarie 2007.

Așadar, contractul de

custodie garantează emitentului faptul că acțiunile sale vor fi plătite de

către investitor.

Cu privire la calificarea

faptei ca fiind contravenție și a sancțiunii amenzii aplicate de C.N.V.M. prin

Ordonanța nr. 52/2007, această sancțiune poate fi aplicată numai în situația în

care au fost săvârșite fapte calificate prin lege drept contravenție.

În art. 1 din O.G. nr. 2/2001,

privind regimul juridic al contravențiilor este definită noțiunea de

contravenție ca fiind fapta stabilită și sancționată prin lege, ordonanță sau

prin hotărâre de guvern și săvârșită ca vinovăție.

Chiar dacă, prin art. 250

din Legea nr. 297/2004 se instituie regula potrivit căreia derogă de la

prevederile O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește procedura de stabilire a

contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor este fără putință de tăgadă că

Legea nr. 297/2004 nu redefinește principiile răspunderii contravenționale.

Nerespectarea prevederilor

prospectului de ofertă deși nici o astfel de faptă nu poate fi reținută în

sarcina R.C.I., întrucât a respectat prevederile prospectului nu este

calificată ca fiind contravenție de Legea nr. 297/2004.

Ordonanța C.N.V.M. nr. 52/2007

indică, în mod eronat, drept temei legal art. 271 și art. 272 lit. c), art. 273

alin. (1), lit. b) și art. 276 lit. a) din Legea nr. 297/2004, întrucât aceste

texte nu au nici o legătură cu situația de fapt analizată de C.N.V.M.

Aceasta, întrucât atât Legea

nr. 297/2004, cât și Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005 conțin numeroase reguli

prudențiale și de conduită, însă nici una dintre acestea nu se referă la

obligația preexistenței unei declarații a agentului custode privind asumarea

decontării/dovezii a plății integrale.

Întrucât Ordonanța C.N.V.M. nr.

52/2007 nu are temei legal, în mod corect a fost anulată de instanța de fond.

Cu privire însă la capătul

de cerere privind întoarcerea executării în sensul obligării pârâtei la

restituirea sumei de 15.000 lei achitată cu titlu de amendă, în mod greșit

acesta a fost respins de instanța de fond.

La dosar a fost depus ordinul

de plată nr. 285 din 27 aprilie 2007 prin care s-a făcut dovada achitării

amenzii.

Așa fiind, se va admite

recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentința atacată în sensul de a

se dispune restituirea către aceasta a sumei stabilită cu titlu de amendă prin

ordonanța anulată.

Pe cale de consecință și

pentru motivele expuse pe larg mai sus, recursul declarat de C.N.V.M. va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SSIF R.C.I. SA împotriva sentinței civile nr. 566 din 20 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că dispune restituirea către reclamantă a sumei de 15.000 lei

stabilită prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 52/2007.

Respinge recursul declarat

de C.N.V.M. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2009.