ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2009

Asupra cauzei penale de

față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la această instanță, la 30 octombrie 2008, contestatoarea R.M. a

solicitat desființarea deciziei nr. 3231 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respins recursul său și

al altor inculpați, recurs declarat împotriva deciziei penale nr. 41 din 13

februarie 2008 a Curții de Apel București.

În motivare s-a arătat că,

instanța de recurs a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea flagrantă a

dispozițiilor referitoare la citarea părților, în sensul că, s-a omis citarea

sa la domiciliul din București, situație în care a fost lipsită de un proces

echitabil, desfășurat în prezența sa și a apărătorului ales.

La aceeași dată, respectiv,

30 octombrie 2008, contestatoarea a solicitat suspendarea executării până la

momentul soluționării contestației în anulare.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Contestatoarea nu a fost

citată la discutarea admisibilității contestației în anulare și nu s-au depus

acte pentru dovedirea motivului invocat.

Examinând cererea în raport

de prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată că motivul invocat nu se

încadrează în cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 386 C.

proc. pen.

Contestatoarea face referire

la art. 386 lit. a) C. proc. pen., dar citarea sa la soluționarea recursului

s-a făcut corect, cu respectarea prevederilor art. 291 C. proc. pen. și art. 177

C. proc. pen., la adresa de domiciliu, reședința comunicată și prin afișare la

C.L. Teleorman.

Împrejurarea că în calitate

de inculpată care a declarat recurs, nu s-a conformat dispozițiilor art. 177 alin.

(3) C. proc. pen., și nu a încunoștința instanța de recurs de schimbarea

adresei intervenită nu poate fi invocată, fiind propria sa culpă; aceasta cu

atât mai mult cu cât, contestatoarea a solicitat instanței de recurs citarea sa

la o adresă de reședință în Elveția, cerere la care instanța s-a conformat

citând-o la acea adresă, cât și la adresele cunoscute în țară.

În raport de această

situație motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art.

386 lit. a) C. proc. pen., dispoziții care au în vedere numai o citare greșită

a părții la termenul la care cauza s-a judecat în recurs și care nu se conformează

dispozițiilor legale privind citarea.

Așa fiind, pentru aceste

considerente contestația în anulare se va respinge, iar contestatoarea va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea R.M. împotriva deciziei

penale nr. 3231 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 762/87/2006.

Obligă contestatoarea la 200

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2009.