ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1916/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1916/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală a fost respinsă, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpații T.M.C., T.C.J. și N.F.D. din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunile prevăzute de art. 329 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen.

I. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a degradării militare.

II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.J. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.C.J. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului T.C.J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

III. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata M.L.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata M.L.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei M.L.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

IV. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

V. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul D.A.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

VI. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnat inculpatul P.S. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate integral și condiționat cele două pedepse aplicate inculpatului.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă a acestora, după cum urmează:

- pentru T.M.C. de la 5 octombrie 2006, la zi;

- pentru T.C.J. de la 14 februarie 2007, la zi;

- pentru M.L.M. de la 8 martie 2007, la zi;

- pentru N.F.D. de la 14 aprilie 2007, la zi;

- pentru D.A.D. de la 11 decembrie 2007, la zi;

- pentru P.S. de la 12 octombrie 2007 până la 28 noiembrie 2007.

S-a ridicat pentru inculpatul P.S., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 28 noiembrie 2007.

A fost obligat inculpatul T.M.C. să plătească următoarele sume de bani, reprezentând daune morale către părțile civile, după cum urmează:

-20.000 euro părții civile S.E.;

-20.000 euro părții civile P.C.F.;

-20.000 euro părții civile N.M.;

-20.000 euro părții civile G.L.;

-20.000 euro părții civile L.F.I.;

-15.000 euro părții civile T.V.;

-20.000 euro părții civile U.M.L.

Au fost obligați inculpații T.M.C. și M.L.M., în solidar, la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale către partea civilă A.G.S.

A fost obligat inculpatul N.F.D. la plata sumei de 5000 euro, daune morale către partea civilă S.I.

A fost obligat inculpatul D.A.D. la plata sumei de 5000 euro, daune morale către partea civilă S.I.

A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a inculpatului T.M.C. la plata sumei de 225.000 euro, către partea civilă G.(R.)A.M.M.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, au fost confiscate în folosul statului bunurile, cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător, prin ordonanța nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., respectiv:

- apartamentul nr. X, cu trei camere, situat în blocul X din municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, proprietatea inculpatului T.C.J., dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 953 din 2 aprilie 2003, autentificat la Biroul Notarului Public P.P. din municipiul Turnu Măgurele;

- vila situată în intravilanul orașului Bușteni, județul Prahova, compusă din demisol, parter, etaj, dobândită pe numele Tăgârță Floarea, din comuna Putineiu, județul Teleorman, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1335 din 15 septembrie 2004 la Biroul Notarului Public O.L. din Comarnic;

- autoturismul marca M.B. cu seria X, seria motor X, înmatriculat în România la data de 21 iunie 2005, cu numărul de înmatriculare XXX, pe numele inculpatului T.M.C. sau contravaloarea acestuia în sumă de 29.051,72 euro;

- microbuzul marca M.S., cu seria X și seria motor X, înmatriculat sub nr. XXX pe numele inculpatului T.C.J.;

- combina agricolă marca M.F., tip 38 AL, an de fabricație 1996, cumpărată de inculpatul T.C.J. în anul 2005, pe numele SC L. SRL Putineiu;

- tractor agricol tip F.F. cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J. pe numele SC L. SRL Putineiu;

- plug cu brăzdare R.M., cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J., pe numele SC L. SRL Putineiu;

- combină uzată pentru recoltat și treierat, marca M.F. cumpărată în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC L. SRL Putineiu;

- culegător de porumb, marca M.F. cumpărat în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC L. SRL Putineiu.

Au mai fost confiscate în folosul statului următoarele bunuri:

- apartamentul situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, proprietatea inculpatului T.M.C., achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2701 din 20 septembrie 2004 la Biroul Notarilor Publici M.M.G. și M.C. din Ploiești, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanța nr. 43/D/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul D.I.I.C.O.T;

- autoturismul marca V.T. cu seria X, seria motor XX, înmatriculat în România, pe numele lui N.C. din municipiul Ploiești, județul Prahova, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător, prin ordonanța nr. 43/D/P/2006 din 9 noiembrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul D.I.I.C.O.T.;

- suma de 105.450 RON, datorată inculpatului T.M.C. de către SC I. SRL Târgșoru Nou, județul Prahova, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat în municipiul Ploiești la data de 22 iunie 2006, cu privire la autotractorul marca M.B.A. tip 1843 cu numărul de identitate X, seria motor X, sumă poprită prin ordonanța nr. 43/D/P/2006 din 5 februarie 2007 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul D.I.I.C.O.T.;

- suma de 2100 euro, care a fost ridicată și depusă la B.C.R. – sucursala Teleorman, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, cu ordinul de încasare nr. 2006100900985913;

- suma de 2200 euro de la inculpatul T.M.C., sumă consemnată la B.C.R. – sucursala Teleorman, în favoarea D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Teleorman, conform ordinului de încasare numerar nr. 2006100900985913 din 9 octombrie 2006 al B.C.R. - sucursala Teleorman.

În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., au fost de asemenea confiscate 7 seturi de costume de baie de damă, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada seria B nr. 30441 din 18 octombrie 2006.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, a fost confiscată de la inculpatul T.C.J. suma de 149.455 RON, reprezentând capital cu care a fost creditată SC L. SRL, în perioada 2 martie 2005 – 30 septembrie 2006.

A fost respinsă ca nefondată cererea parchetului cu privire la confiscarea sumelor de bani obținute de inculpații T.M.C., P.S., D.A.D. și N.F.D. prin exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane.

Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea parchetului privind confiscarea de la inculpata M.L.M. a sumei de 350.000 euro, obținută din practicarea prostituției.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 3000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada ianuarie 2002 – septembrie 2006, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, inculpatul T.M.C. a cazat în apartamente din Madrid, pe părțile vătămate S.E., C.M., N.M., G.L., A.G.S., P.I., L.I.F., S.D.I., R.A.M.M., T.V., U.M.L. și S.I., pe care le-a constrâns, prin amenințare și violență, cu ajutorul inculpatei M.L.M., să practice prostituția stradal în C.C. din Madrid, însușindu-și sumele de bani rezultate din practicarea prostituției de către acestea. Cele mai multe victime ale traficului de persoane au fost recrutate chiar de inculpat.

Totodată, în luna februarie 2002, sub promisiunea unui loc de muncă decent, inculpatul T.M.C. a găzduit-o într-un apartament din Madrid pe partea vătămată P.C.F. - minoră la data respectivă - pe care, fiind ajutat de inculpata M.L.M., a obligat-o să se prostitueze stradal în C.C. din Madrid și după ce a devenit majoră, însușindu-și sumele de bani rezultate din practicarea prostituției de către aceasta.

Cercetările efectuate au stabilit că, inculpatul T.M.C., în perioada 2004-2006, în nume propriu sau pe numele unor persoane interpuse, a „spălat” suma totală de 233.232,72 euro și 235.000.000 ROL, prin cumpărarea de imobile și mașini de lux, bani proveniți din practicarea activității de trafic de persoane.

În vederea traficării persoanelor, inculpatul T.M.C. s-a asociat cu inculpata M.L.M.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata M.L.M., în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. să le exploateze sexual pe părțile vătămate S.E., C.M., N.M., G.L., A.G.S., P.I., L.I.F., S.D.I., R.A.M.M., T.V., U.M.L., S.I. și P.C.F.

Totodată, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, în perioada februarie 2002 – septembrie 2006, inculpata M.L.M. a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane, obținând pentru sine, din această activitate, mari sume de bani.

În perioada 2003-2006 inculpatul T.C.J. l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. în exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane, prin menținerea în eroare a familiilor victimelor cu privire la adevărata ocupație a acestora în Spania, aducându-le pachete și sume de bani din partea inculpatului T.M.C.

Totodată, inculpatul T.C.J. era cel care prelua victimele traficului de persoane ce veneau în țară pentru viză și apoi le însoțea din nou în Spania.

În perioada 2003-2006, inculpatul T.C.J., în nume propriu sau pe numele SC L. SRL Putineiu a „spălat” suma totală de 92.924 euro și 197.379,47 RON, prin cumpărarea unui imobil, a unui microbuz și a unor utilaje agricole, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor provenite din săvârșirea de către inculpatul T.M.C. a infracțiunii de trafic de persoane.

În luna octombrie 2005, prin promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă decent în Spania, inculpatul N.F.D. a recrutat-o pe partea vătămată S.I., pe care a transportat-o la Madrid, unde aceasta a fost obligată să se prostitueze, inculpatul N.F.D. fiind ajutat în acest sens de coinculpatul T.M.C.

Ulterior, inculpatul N.F.D. a vândut-o pe partea vătămată S.I. inculpatului D.A.D. care, la rândul său, a obligat-o pe aceasta să se prostitueze stradal în poligonul Y. din Madrid.

Inculpatul P.S., în luna ianuarie 2002, prin promisiuni mincinoase în sensul obținerii unor locuri de muncă decente în Spania, le-a recrutat, în scopul exploatării sexuale, pe părțile vătămate C.M. și P.C.F., pe care le-a transportat în Spania și le-a vândut inculpatului T.M.C.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D., D.A.D., părțile civile S.E. și G.L., precum și contestatorul N.C.

Inculpatul T.M.C. în apelul declarat a solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet, pentru completarea unor lipsuri constând în absența dovezii de prezentare a materialului de urmărire penală din dosarul întocmit de parchet, precum și audierea în cauză a numai 12 părți civile, iar în subsidiar redozarea pedepselor aplicate, față de declarațiile contradictorii ale părților vătămate, care au revenit asupra depozițiilor date anterior.

Totodată, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe și cu privire la greșita confiscare a bunurilor, arătând că nu există probe ale obținerii lor ilicite, din vreo activitate desfășurată în folosul lui de părțile vătămate.

Inculpatul T.C.J. a solicitat, prin apărătorii săi aleși, admiterea apelului, achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că nu a fost decât sporadic în Spania, de fiecare dată doar câteva zile și că nu a desfășurat nici o activitate infracțională, cel mult a adus în țară pachete pentru rudele părților vătămate. Totodată, inculpatul a arătat că are o societate comercială în România ce are ca obiect de activitate agricultura și de aici se explică utilajele pe care le deține, astfel că sechestrul aplicat pe acestea și confiscarea dispusă nu se justifică.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa și reducerea pedepsei aplicate.

Totodată, s-a raliat concluziilor apărătorului fratelui său, inculpatul T.M.C., cu privire la restituirea cauzei la parchet.

Inculpata M.L.M. în apelul său a arătat că este singura care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de prostituție, acesta fiind și motivul plecării sale în Spania, pentru a câștiga bani și a-și ajuta familia, însă a negat orice contribuție la traficarea și exploatarea celorlalte părți vătămate.

Inculpata a susținut că, la fel ca și ea, părțile vătămate au practicat de bună voie prostituția la C.C. din Madrid, că nu le putea supraveghea, exploata sau amenința în vreun fel, întrucât în acea zonă se efectuau dese controale de către poliția spaniolă, astfel că părțile vătămate puteau să reclame oricând eventuala situație de constrângere în care s-ar fi aflat, dar nu au făcut-o, deși timpul scurs (de câțiva ani) le-ar fi permis acest lucru.

Față de apărările formulate, inculpata a solicitat să se dispună achitarea sa pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, iar în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator.

Apelantul inculpat N.F.D. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii pedepsei, întrucât a colaborat cu organele de urmărire penală. Totodată, a solicitat achitarea sa, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, iar în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Inculpatul D.A.D. a solicitat admiterea apelului declarat și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, deși în ședința publică din 22 aprilie 2008 a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, instanța a omis să se pronunțe cu privire la această cerere. În subsidiar, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, cu consecința reducerii pedepsei, iar ca modalitate de executare a acesteia suspendarea condiționată.

Părțile civile S.E. și G.L., în apelurile declarate, au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, cereri la care s-a raliat și reprezentantul parchetului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații T.M.C., M.L.M. și P.S., prin reținerea și a dispozițiilor alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Totodată, părțile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale și morale ce li se cuvin, precum și acordarea cheltuielilor judiciare privind onorariile de avocat și cheltuielile de transport reprezentând contravaloarea biletelor de avion. Reprezentantul parchetului a extins motivele de apel ale părților civile și cu privire la înlăturarea grațierii dispusă față de pedepsele la care a fost condamnat inculpatul P.S.

Contestatorul N.C. a solicitat, prin apelul declarat, ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă față de autoturismul marca W. adus de el din Germania.

Prin Decizia penală nr. 254/A din 6 noiembrie 2008, modificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008 (fila 418 dosar apel – sub aspectul înlăturării mențiunii privind admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpații T.M.C., M.L.M., T.C.J., D.A.D., N.F.D., de apelantele părți civile S.E. și G.E. și de apelantul contestator N.C.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 41 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală și, în rejudecare :

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de parchet.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul N.F.D., în legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Au fost respinse cererile de restituire a cauzei la parchet formulate de apelanții inculpați T.M.C. și T.C.J.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații T.M.C., M.L.M., și P.S., după cum urmează :

- pentru inculpatul T.M.C. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- pentru inculpata M.L.M. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- pentru inculpatul P.S. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 raportat la art. 34 C. pen. pentru inculpații T.M.C. și M.L.M. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse aplicate inculpatului de prima instanță și s-a dispus ca inculpatul T.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, modificată, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința apelată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen. și s-a dispus ca inculpata M.L.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), 3 și 4 din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestuia și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost înlăturată grațierea dispusă de prima instanță cu privire la acest inculpat.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 33 raportat la art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul T.C.J. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

– 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

3

C. proc. pen., stabilindu-se ca acesta:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus punerea inculpatului, de îndată, în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la suspendarea pedepsei accesorii.

Potrivit art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului N.F.D. dacă nu este arestat în altă cauză.

A fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului D.A.D. și s-a dispus punerea acestuia în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost obligați inculpații T.M.C. și M.L.M. să plătească părții civile S.E., suma de 1000 lei (reprezentând onorariu avocat) și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 785,61 euro (reprezentând contravaloare bilete de avion), iar părții civile G.E. suma de 1500 lei (reprezentând onorariu avocat).

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca V.T., cu nr. de înmatriculare X, aparținând contestatorului N.C. și restituirea bunului către acesta.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă arestarea preventivă a inculpaților, după cum urmează:

- pentru T.M.C. de la 5 octombrie 2006, la zi;

- pentru M.L.M. de la 8 martie 2007 la zi;

- pentru D.A.D. de la 11 decembrie 2007, la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpaților T.M.C. și M.L.M.

S-a luat act că inculpatul T.C.J. a fost arestat din 14 februarie 2007, iar inculpatul N.F.D. a fost arestat din 14 aprilie 2007.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.S., în sumă de 400 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă S.E., părțile vătămate G.L., G.(fostă R.)A.M.M. și inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. și P.S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și pct. 14 C. proc. pen. și a criticat decizia pronunțată de instanța de apel sub următoarele aspecte :

- în mod greșit, instanța de prim control judiciar s-a pronunțat – în sensul admiterii – asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză;

- în mod nelegal, instanța de apel a uzitat, pentru înlăturarea dispoziției vizând admiterea apelului declarat de parchet (apel inexistent în cauză) de instituția prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunțând încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale;

- greșita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D.;

- omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra apelurilor declarate de părțile civile G.L.(apel care a vizat atât latura penală cât și latura civilă a cauzei) și G.(fostă R.)A.M.M.;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților T.M.C., M.L.M., T.C.J. și N.F.D.;

- omisiunea instanței de apel de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi – obligatorie prin norma de incriminare – alături de pedeapsa principală stabilită inculpatul N.F.D.;

- greșita reținere în favoarea inculpatului N.F.D. a incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;

- greșita modalitate de executare a pedepselor, stabilită de instanța de apel pentru inculpații T.C.J. și N.F.D.

Pentru toate aceste considerente parchetul a solicitat casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel București.

Recurenta parte civilă S.E. nu a formulat motive scrise de recurs dar, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că-și însușește toate motivele de recurs ale parchetului, așa cum au fost evidențiate mai sus.

În plus, recurenta parte civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, apreciind că instanța de apel i le-a acordat într-un cuantum ce nu acoperă suferința ce i-a fost pricinuită prin faptele săvârșite de inculpați.

Recurenta parte vătămată G.(fostă R.)A.M.M., prin apărătorul ales, a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu s-au pronunțat pe solicitarea sa de acordare a daunelor morale, pe care era îndreptățită să le primească, deoarece a fost exploatată sexual, umilită și mințită de inculpatul T.M.C.

Totodată, și-a însușit, în totalitate, motivele de recurs ale parchetului.

Recurenta parte vătămată G.L., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunțate în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât instanța de prim control judiciar, deși s-a pronunțat în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat, în considerentele hotărârii nu a arătat sub ce aspecte i-a fost admisă calea de atac promovată.

Totodată, și-a însușit, în totalitate, motivele de recurs invocate de parchet în propria cale de atac.

Inculpatul T.M.C., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, pct. 10 și pct. 18 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta s-a pronunțat cu privire la un apel inexistent în cauză – așa zisul apel declarat de parchet – iar în condițiile în care s-a dispus admiterea apelului inculpatului, i s-a agravat situația în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune mai gravă.

În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și spălare de bani, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.

Recurentul inculpat T.C.J., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit faptele ce i-au fost reținute în sarcină.

În subsidiar, a solicitat să se mențină hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, apreciată ca fiind legală și temeinică, atât prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, cât și prin modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa ce i-a fost aplicată, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Totodată, recurentul inculpat a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Teleorman, întrucât unele din bunurile sechestrate și pentru care s-a dispus confiscarea aparțin unei societăți comerciale la care era coacționară și soția sa. De asemenea, recurentul inculpat a susținut că, în măsura în care vor fi admise recursurile declarate de celelalte părți și se va aprecia că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, solicită admiterea recursului declarat de parchet, dar numai cu privire la primul motiv invocat, susținut oral în ședință publică.

Recurenta inculpată M.L.M., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât nu se face vinovată de comiterea acestor fapte.

În subsidiar, recurenta inculpată a solicitat redozarea pedepsei, în sensul stabilirii cuantumului acesteia la limita perioadei deja executate.

Recurentul inculpat N.F.D., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii acesteia la limita celei deja executate, de 1 an și 7 luni, apreciind că, în mod corect, instanța de apel a reținut în favoarea sa, ca fiind incidente, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum și circumstanțe atenuante personale, care au avut drept consecință aplicabilitatea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv înlăturarea pedepsei complementare privative de drepturi prevăzută de norma incriminatoare.

Recurentul inculpat P.S., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea, ca fiind legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, întrucât instanța de apel a procedat greșit atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina sa, agravându-i situația în propria cale de atac exercitată.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen. constată următoarele:

În mod greșit, instanța de apel s-a pronunțat – în sensul admiterii – asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză. Totodată, se constată că, în mod nelegal, instanța de prim control judiciar a uzitat, pentru înlăturarea dispoziției vizând „admiterea apelului declarat de parchet” de instituția prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunțând încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008, o astfel de modificare neprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale.

Aceasta deoarece, pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută de art. 195 C. proc. pen., erorile trebuie să fie materiale și evidente.

Constituie erori materiale evidente doar acele greșeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: Pop în loc de Popa; Ion în loc de Ioan), al unei sume (100 lei în loc de 10 lei), al unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau asupra datei întocmirii actului, evidența erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.

Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind necesară administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace, respectiv stabilirea ei ca urmare a unei deliberări și ca exprimare a unei convingeri.

În speță, menționarea greșită de către instanța de apel în dispozitivul deciziei a admiterii unui apel inexistent (al Parchetului de pe lângă Tribunalul București) nu poate constitui o eroare materială, ci una de conținut, care a implicat o deliberare a membrilor completului de judecată asupra hotărârii atacate, cu privire la toate aspectele dezvoltate, precum și la soluția ce urma a fi adoptată în rezolvarea cauzei.

Înalta Curte apreciază că o astfel de modificare a dispozitivului deciziei pronunțată de instanța de apel nu putea fi efectuată decât prin exercitarea căii ordinare de atac a recursului.

În mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a atacat o dată cu decizia recurată și încheierea de îndreptare eroare materială din 7 noiembrie 2008, întrucât, potrivit art. 385

1

alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.

Motivul de recurs invocat de parchet vizând greșita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului

D.A.D. a fost examinat separat, având în vedere că dosarul a fost înregistrat în recurs la Înalta Curte pe data de 7 noiembrie 2008, iar starea de arest a inculpatului expira la 9 noiembrie 2008.

Astfel, prin Decizia penală nr. 3627 din 9 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 571/87/2007 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost casată decizia penală atacată cu privire la dispoziția referitoare la revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul D.A.D., dispoziție ce a fost înlăturată.

A fost menținută starea de arest a inculpatului D.A.D., în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Înalta Curte constată de asemenea că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G.(R.)A.M.M.

Astfel, se constată că partea vătămată G.L. a declarat apel în cauză (filele 64-70 dosar), apel care a fost depus înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2008, o dată cu apelul declarat de partea civilă S.E.(filele 71-72 dosar apel).

La termenul de judecată din 12 iunie 2008, deși partea vătămată G.L. a formulat cerere de repunere în termen a apelului declarat, conform art. 364 C. proc. pen., instanța a prorogat discutarea cererii, mai întâi pentru termenul din 26 iunie 2008 (încheierea de la filele 73-74 dosar apel), iar ulterior pentru termenul din 3 iulie 2008.

Totodată, se mai constată că și partea vătămată G.(R.)A.M.M. a declarat apel în cauză (filele 104-105), apel care a fost depus la termenul de judecată din 26 iunie 2008 (filele 104-105 dosar apel), prin care partea vătămată a solicitat instanței repunerea în termenul de apel, conform art. 364 C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din 3 iulie 2008 (filele 144-148 dosar apel) instanța a constatat că partea vătămată G.L. a promovat un apel peste termen, fiind incidente dispozițiile art. 365 C. proc. pen., iar cu privire la apelul declarat de partea vătămată G.(R.)A.M.M. a constatat că a fost tardiv introdus.

Înalta Curte constată că, omisiunea instanței de prim control judiciar de a consemna în minuta și în dispozitivul deciziei pronunțate soluția dată apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G.(R.)A.M.M. se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care, potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. atrage rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunțată, instanța de apel are obligația – dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri – să le examineze pe toate și să se pronunțe asupra tuturor, inclusiv asupra tuturor motivelor de apel invocate în susținerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale.

În prezenta cauză, omisiunea instanței de apel de a se pronunța prin decizie asupra apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G.(R.)A.M.M. – apelul părții vătămate G.L. vizând nu numai latura civilă a cauzei, ci și latura penală, aceasta solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților - conduce la concluzia că instanța de prim control judiciar, pronunțându-se, printre altele - și în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru inculpații T.M.C., M.L.M. și P.S. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, într-o formă agravată a infracțiunii, prin reținerea și a alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât și în ce privește înlăturarea prevederilor privind grațierea față de inculpatul Păun Sandu - a agravat situația acestora în propria cale de atac exercitată, în cauză neexistând un apel al parchetului în defavoarea inculpaților.

În aceste condiții, procedeul folosit de instanța de apel de „a se pronunța” asupra apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G.(R.)A.M.M. printr-o încheiere, respectiv prin încheierea din 3 iulie 2008, este nelegal, legea impunând ca pronunțarea asupra tuturor apelurilor declarate într-o cauză să se facă prin hotărârea finală, respectiv prin decizie (art. 379 C. proc. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. proc. pen.).

Mai mult, se constată că în dispozitivul deciziei pronunțate în apel, instanța face referire la admiterea apelului părții civile G.E.(în cauză neexistând o parte civilă cu acest nume), ceea ce ar putea conduce la concluzia că indicarea greșită a numelui părții vătămate G.L. este o eroare materială (eroare care însă nu a fost îndreptată prin încheierea din 7 noiembrie 2008, deși s-ar fi impus, dacă soluția o viza pe această parte vătămată).

Dar, chiar dacă s-ar admite ca reală o astfel de ipoteză, Înalta Curte constată că apare totuși o contradicție între dispozitivul deciziei din apel (în care instanța admite apelul părții civile G.E.) și încheierea de ședință din 3 iulie 2008, în care constată că partea vătămată a promovat un apel peste termen, instanța de prim control judiciar având obligația de a se pronunța în sensul admiterii apelului peste termen promovat de partea vătămată G.L., ceea ce însă nu a făcut.

Față de considerentele mai sus arătate Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de partea civilă S.E., de părțile vătămate G.L., G.(fostă R.)A.M.M., de inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. și P.S. împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpatul D.A.D.

Va casa decizia penală sus-menționată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. va menține măsura arestării preventive a inculpaților T.M.C., M.L.M. și D.A.D.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. va menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la 16 octombrie 2008.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați T.M.C., T.C.J., N.F.D. și P.S. și pentru intimatul inculpat D.A.D., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată M.L.M., se va plăti din fondul M.J.L.C.

Sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenta parte civilă S.E., precum și pentru intimatele părți vătămate P.C.F., C.(fostă S.)M., N.M., T.V., U.M.L., S.I., A.G.S., P.M.I., L.F.I. și S.D.D. se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Cu ocazia rejudecării cauzei vor fi examinate și celelalte motive de recurs invocate de parchet, de inculpații recurenți, de partea civilă S.E., de părțile vătămate G.L. și G.(fostă R.)A.M.M., inclusiv dispoziția instanței de apel vizând disjungerea cauzei cu privire la inculpatul D.A.D. și trimiterea acesteia spre rejudecare, pentru acest inculpat, la prima instanță – Tribunalul Teleorman, faptele inculpaților fiind conexe, instanța de apel urmând să verifice toate susținerile parchetului, ale părților vătămate și civile, dar și apărările inculpaților, procedând, în măsura în care se va impune, și la administrarea oricăror alte probe pe care le va aprecia ca fiind necesare și utile aflării adevărului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de partea civilă S.E., de părțile vătămate G.L., G.(fostă R.)A.M.M., de inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. și P.S. împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpatul D.A.D.

Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține măsura arestării preventive a inculpaților T.M.C., M.L.M. și D.A.D.

Menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la 16 octombrie 2008.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați T.M.C., T.C.J., N.F.D. și P.S. și pentru intimatul inculpat D.A.D., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată M.L.M., se va plăti din fondul M.J.L.C.

Sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenta parte civilă S.E., precum și pentru intimatele părți vătămate P.C.F., C.(fostă S.)M., N.M., T.V., U.M.L., S.I., A.G.S., P.M.I., L.F.I. și S.D.D. se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.