ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2731/2003

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 7

ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman, secția penală, în baza art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., au fost condamnați inculpații

I.I. și M.F. la câte 7 ani închisoare.

În baza art. 276 alin. (1) C. pen.,

au fost condamnați inculpații la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca cei doi inculpați să execute câte 7 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) C. pen. și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.N. la 8 ani închisoare.

În baza art. 276 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) C. pen. și alin. (3) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul T.G. la 8 ani închisoare.

În baza art. 276 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a computat prevenția la zi de la 7

noiembrie 2002, pentru inculpații I.I. și R.N., de la 8 noiembrie 2002, pentru

inculpatul T.G. și de la 21 noiembrie 2002, de către inculpatul M.F.

Au fost obligați inculpații I.I. și

M.F. la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpații R.N.

și Toma la câte 3.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Au fost obligați inculpații în

solidar către partea civilă Regionala C.F.R. Craiova, Divizia linii la

despăgubiri civile în cuantum de 4.725.666 lei.

În fapt s-a reținut că la începutul

lunii octombrie 2002, inculpatul M.F. le-a propus celorlalți inculpați care au

fost de acord că sustragă șina de cale ferată de la podul C.F.R. situat în

apropierea comunei Scrioaștea, pe ruta Roșiorii de Vede - Costești la km

189+422.

Materialul feros sustras urma să fie

valorificat prin centre de colectare fier vechi.

Potrivit înțelegerii inculpații s-au

deplasat la podul respectiv cu căruța inculpatului M.F. Căruța a fost oprită

lângă pod, iar inculpații au demontat cu ajutorul unei chei de 35 cm două

contrașine în lungime de 9 m, două contrașine în lungime de 3,6 m de la linia

ce traversa podul de cale ferată. De asemenea, inculpații au mai demontat și 11

eclise metalice din același loc, cu care contrașinele erau fixate pe traverse.

Ulterior, inculpații au încărcat

bunurile sustrase în căruță, le-au transportat și au oferit șinele spre vânzare

martorului T.A.F. care are un centrul de achiziții materiale refolosibile.

Martorul a cumpărat bucățile de șine

cu suma de 500.000 lei, fără să cunoască proveniența acestora.

La rândul său martorul a vândut

șinele unei persoane fizice neidentificate din județul Constanța care a

colectat deșeuri metalice de pe raza comunei Scrioaștea, județul Teleorman.

Inculpații au vândut eclisele

martorei R.M. cu suma de 140.000 lei. Aceasta la rândul său le-a vândut

aceleiași persoane din județul Constanța, martora necunoscând proveniența

bunului.

Inculpații au împărțit în mod egal

banii și i-au consumat pentru a-și procura băuturi alcoolice.

Cei patru inculpați au descris

amănunțit modul de săvârșire al infracțiunii. Martorul M.F. a observat cum inculpații

au desfăcut prima contrașină și au încărcat-o în căruță, după care a plecat

acasă și a relatat tatălui său cele văzute.

Din adresa nr. 139/652/2002

transmisă de Regionala C.F.R. Craiova, divizia linii se reține că lipsa

contrașinelor și a ecliselor de la capetele podurilor C.F.R. de pe relația

Roșiorii de Vede – Costești, județul Teleorman, respectiv Argeș, km 189 +422,

constituie un pericol pentru siguranța circulației feroviare. Contrașinele la

capetele podurilor sunt elemente de construcție a căii și au rol de ghidare a

materialului rulant deraiat în zona podurilor, împiedicând lovirea

suprastructurii acestora, precum și vagoanelor, locomotivelor, etc., în cazul

în care osiile părăsesc suprafața de rulare a șinei. În cazul unor deraieri în

zona podurilor prevăzute cu contrașină, lipsa acestora poate duce la consecințe

dramatice pentru călători, bunurile încredințate la transport, personalul

feroviar și materialul rulant angajat în eveniment, precum și la producerea

unor pagube materiale la podurile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel cei patru inculpați criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepselor, considerate prea aspre în raport de circumstanțele

reale și personale.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 141/ A din 10 martie 2003, a respins, ca

nefondate apelurile celor 4 inculpați, I.I., M.F., R.N. și T.G. împotriva

sentinței penale nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman, secția

penală.

S-a dedus timpul arestării preventive

la zi.

Nemulțumiți și de această decizie, în

termenul legal, cei patru inculpați, au declarat recurs, reluând motivele

invocate în apel, respectiv au solicitat, reducerea pedepselor, ce sunt prea

severe.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se probele administrate

în raport de critica adusă de fiecare recurent, precum și din oficiu, instanța

de recurs, reține că acestea au fost evaluate corect și în deplină concordanță

cu activitatea infracțională desfășurată efectiv de fiecare făptuitor.

Așa fiind, și încadrarea juridică

dată faptelor este cea legală.

Pedepsele diferențiate aplicate pentru

cei doi inculpați, fără antecedente penale, față de pedepsele aplicate

ultimilor doi inculpați și care nu numai că au antecedente penale, dar sunt și

recidiviști, se constată că sunt toate orientate la limita medie față de

limitele de pedeapsă pentru cea mai grav sancționată dintre faptele penale

concurente.

Se mai constată deci că fiecare a

comis câte două fapte, în concurs real de infracțiuni, dar prin contopirea

pedepselor, nu li s-a aplicat nici un spor de sancțiune după cum era posibil și

legal, dar nu obligatoriu.

Ca atare, susținerile recurenților

în sensul că pedepsele aplicate ar fi cu mult prea severe, față de faptele

comise, nu se pot reține ca reale, cu atât mai mult cu cât, urmările

activităților lor infracționale, priveau punerea în nesiguranță a mijloacelor

de transport ale căilor ferate.

În consecință la individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptelor comise

precum și pericolul social sporit al persoanei inculpaților, așa încât, au

respectat atât prevederile art. 72 C. pen. și ale art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente

recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată, ca temeinică și

legală.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.I., M.F., R.N. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 141/

A din 10 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din durata pedepselor

perioada arestării preventive de la 7 noiembrie 2002, pentru inculpații I.I. și

R.N., de la 8 noiembrie 2002, pentru inculpatul T.G. și de la 21 noiembrie 2002,

pentru inculpatul M.F., în toate cazurile până la 6 iunie 2003.

Obligă pe recurenții I.I. și M.F. să

plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare și pe inculpații R.N.

și T.G. să plătească statului cu același titlu câte 1.450.000 lei, din care

câte 450.000 lei, reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2003.