ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2008

Asupra recursurilor de fata; În baza actelor si lucrărilor constată următoarele: Prin sentința penala nr. 6 din 12 ianuarie 2007a Tribunalul Teleorman, în baza art. 12 alin. (I) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 fapte), a fost condamnat pe inculpatul B.M., la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) si b) C. pen. si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului B.M. si a fost dedusa prevenția de la 27.01.2006, la zi. În baza art. 12 alin. (l) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 fapte) si art. 74 lit. a) si c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.N., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) si b) C. pen. si un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen. În baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.M., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen. și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului B.F.M. și a fost dedusă prevenția de la 15 mai 2006, la zi. În baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.C., la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului B.M.C. În baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(6 fapte), a fost condamnată inculpata L.I., la 5 ani închisoare. În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpata la 3 luni închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., au fost constatate faptele concurente și au fost contopite pedepsele,urmând ca inculpata L.I. sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen. A fost dedusă prevenția de la 27 ianuarie 2006 la 30 martie 2006. S-a luat act ca partea vătămata L.N. nu s-a constituit parte civila. Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile exercitate de părțile civile M.A.

și P.R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, in esența, ca inculpații L.I. și B.M., în baza unei rezoluții infracționale unice, in perioada iulie 2005 - decembrie 2005, prin inșelaciune Ie-au recrutat pe victimele traficului de persoane V.N.A., M.A.C., L.N.D., U.F.C., M.F.D. și P.R., pe care le-au transportat apoi în Spania și le-au cazat intr-un apartament din Madrid, obligandu-Ie sa practice prostituția in parcul C.C. din Madrid. Sumele de bani obținute din practicarea prostituției au fost insușite de inculpații B.M. și L.I. În perioada ianuarie 2005 - august 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul B.M.C., prin inșelaciune și constrângere le-a recrutat pe victimele traficului de persoane I.D., D.N.

și l.A., le-a asigurat transportul in Spania și le-a cazat in același apartament in care se aflau și inculpații B.M. și L.I. În Spania, inculpatul B.M.C. le-a obligat pe părțile vătămate sa practice prostituția in parcul C.C. din Madrid și și-a insușit sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către acestea. Inculpatul G.M.N., în baza unei rezoluții infracționale unice, a transferat inculpatului B.M. pe victimele traficului de persoane M.F.D. și P.R., în scopul exploatării lor sexuale în Spania, primind de la acesta suma de 1200 euro. În luna ctombrie 2005, inculpatul B.F.M., le-a transportat pe victimele M.F.D. și P.R. din București in Municipiul Alexandria și apoi le-a asigurat cazarea la prietena sa, martora C.F.M., timp de 3 săptămâni, respectiv pana la obținerea pașapoartelor acestora.

S-a reținut totodată că inculpatul B.F.M. avea cunoștință de faptul că cele doua victime urmează sa fie exploatate sexual în Spania de către inculpații B.M. și L.I., iar pentru activitatea sa a primit de la aceștia, prin sistemele de transmitere rapida a banilor „Western Union” și „Money Gram” suma de 4620 euro. Instanța, a mai reținut ca în perioada februarie 2005 - decembrie 2005, inculpata L.I. a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane în parcul G.C. din Madrid obținând din aceasta activitate suma de 30.000 euro. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații B.M., G.M.N., B.F.M., B.M.C. și L.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări a acestora, a greșitei individualizări a pedepselor aplicate acestora.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate in cadrul acestor critici, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a pronunțat decizia penală nr. 153 din 26 aprilie 2007, prin care a admis apelurile declarate de inculpații G.M.N., B.F.M., B.M.C. și L.I., împotriva sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2007 pronunțata de Tribunalul Teleorman. A fost desființată parțial sentința penala nr. 6 din 12 ianuarie 2007 și, in fond, in baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului G.M.N. pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 359 C. proc.

pen., au fost puse in vedere inculpatului prevăzute art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu arestat in alta cauza. A fost dedusă prevenția inculpatului de la 15 mai 2006 la 26 aprilie 2007. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului B.F.M. pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., au fost puse in vedere inculpatului prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu arestat in alta cauza. A fost dedusă prevenția inculpatului de la 15 mai 2006 la 26 aprilie 2007. În baza art. 86 1 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 4 ani fnchisoare aplicata inculpatului B.M.C. sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., au fost puse in vedere inculpatului prevăzute de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen., după cum urmează: a. - sa se prezinte la datele fixate la serviciul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Teleorman; b. - sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și intoarcerea; c. - sa comunice și sa justifice schimbarea locului de munca; d. - sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. Au fost puse in vedere inculpatului prevăzute art. 86 x C. pen. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost revocată arestarea preventivă a inculpatului B.M.C., luată în baza mandatului de arestare preventiva nr. 32 din 16 mai 2006 emis în lipsa de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2552/2006. Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatei L.I. în pedepse componente. În rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicata inculpatei pentru infracțiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 fapte) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmare a aplicării prevăzute de art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen. A fost redusă pedeapsa aplicata inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen., de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare, urmare a aplicării prevăzute art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen.

In baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, astfel că inculpata va executa 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.M. împotriva aceleiași hotărâri. A fost dedusă prevenția inculpatului de la 27 ianuarie 2006 la 26 aprilie 2007 fiind totodată menținută starea de arest a acestuia. Astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că apelul inculpatului G.N.M. este, întemeiat sub aspectul modalității de executare a pedepsei, intrucat in raport de circumstanțele sale personale (respectiv legate de familia din care provine, studiile și performantele sale profesionale) se impune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., implicarea sa în desfălurarea activității infracționale fiind apreciat de instanță ca o întâmplare nefericită.

În ceea ce privește pe inculpatul B.F.M., instanța a apreciat că se impune reformarea hotărârii, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând că se justifică această măsură în raport de contribuția sa minima la comiterea infracțiunilor, (inculpatul asigurând cazarea pârtilor vătămate și transportul acestora in România), precum și elementele ce circumstantiaza persoana acestuia. Cat privește pe inculpatul B.M.C., s-a apreciat, de asemenea că în raport de conduita sa anterioară, de lipsa antecedentelor penale, aplicarea prevederilor art. 86 l C. proc. pen., poate asigura finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata L.I., instanța de control judiciar a reținut că pedeaspsa aplicată acesteia nu este corect individualizată, apreciind că, pe fondul relației de concubinaj cu inculpatul B.M., inculpata a avut un grad de participatie redus, ea insași fiind exploatata și obligata sa practice prostituția in Spania, și prin urmare, in acest context, se impune aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepselor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.M. și L.I., care au criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel, parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților G.M.N., B.F.M., B.M.C.

și L.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., arătînd că hotărîrile pronunțate în cauză sunt netemeinice sub aspctul cuantumului pedepselor aplicate, precum și a modalității de executare. Inculpatul, B.M. a criticat decizia penală pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 18, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurlui și casarea hotărîrilor pronunțate în cauză. Inculpata L.I., a criticat decizia penală pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorilor recurenților inculpați, ale intimaților inculpați, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 februarie 2008, când Înalta Curte a amânat pronunțarea pentru data de 6 februarie 2008. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., a constat că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat pentru considerentele care urmează: Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă, constată faptul că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, care în baza unei rezoluții infracționale unice au recrutat părțile vătămate și le-au transportat în Spania, obligându-le să practice prostituția, sumele da bani obțiunte fiind însușite de inculpați.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu situația de fapt reținută. Examinarea criticii formulate de parchet va fi fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, instanța de fond, a avut in vedere, în mod corect, împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșita, precum si persoana fiecărui inculpat în parte, gradul de pericol social reprezentat de aceștia. Procedând la o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaților L.I., G.M.N., B.F.M. și B.M.C., instanța de control judiciar a reținut o conduita bună a acestora înainte de săvârșirea faptei, precum și împrejurări care atenuează răspunderea penală a apreciat ca s-ar justifica aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., precum și cele referitoare la suspendarea executării pedepselor.

Verificând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticii formulate de parchet, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite, dar și de persoana inculpatului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Inculpații G.M.N., B.F.M., B.M.C. și L.I. din prezenta cauză, prin modul conceret de săvîrșire a infracțiunii, prin durata de desfășurare a activității infracționale, cât prin prisma pericolului potențial pe care îl reprezintă, vădesc o mare periculozitate, impunându-se aplicarea unui sistem sancționator mai sever, care să fie de natură a asigura scopul conceret al pedepsei.

Deși, în cauză instanța de control judiciar a reținut că se poate dispune suspenadea executării pedepsei, și respectiv reducerea cuantumului pedepsei, aceasta a ignorat total scopul pedesei, acela de a asigura reeducarea inculpatului, neavănd în vedere atitudinea manifestată de fiecare inculpat, de importanța relațiilor sociale vătămate, de pericolul social concret al inculpaților, împrejurări care determină Înalta Curte să constate că reeducarea acestora nu se poate realiza decât printr-o pedeapsă privativă de libertate. Totodată, față de inculpații G.M.N., B.F.M. și L.I., Înalta Curte reține că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate acestora, având în vedere numărul mare de părți vătămate traficate, atitudinea proceuală manifestată de aceștia, reținându-se că pedepsele stabilite de instanța de fond sunt de nautră a corespunde scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Se retine astfel ca, în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsele stabilite de instanța de fond, cu executare in regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității fînculpatilor de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Prin urmare, fata de cele invederate, Înalta Curte constată că în cauză instanța de control judiciar nu a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispuse față de fiecare inculpat în parte, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de parchet, numai cu privire la latura penala a cauzei si va casa decizia penală, menținând ca temeinică și legală sentința penală nr. 6 din din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman. Față de recursurile declarate de recurenții inculpați, B.M. și L.I., înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse. Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă cu prisosință că inculpatul B.M., împreună cu L.I. au obținut sume de bani din exploatarea sexuală a părților vătămate, aduse în Spania prin înșelăciune care apoi au fost obligate să se prostitueze. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută se rezultă din materialul probator administrat în cauză, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați.

Criticile formulate sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei sunt nefondate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, reținându-se că inculpatul B.M. a dat mai multe declarații contradictorii în cauză, și numai în faza cercetării judecătorești a dat o declarație care îi inculpa pe coinculpații B.M. și G.M. Pedeapsa aplicata acestui inculpat, de 7 ani închisoare, este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., raportat la 52 C. pen., nefiind justificată casarea hotărârii sub acest aspect. Recursul declarat de inculpata L.I., de asemenea, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciind că pedeapsa aplicată acestei inculpate de către instanța de control judiciar este incorect individualizată, sub aspectul modalității de executare, impunându-se executarea acesteia în regim de detenție; cu atât mai mult nefiind justificat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acesteia. Prin urmare, față de toate cele învederate recursurile declarate de recurenții inculpați B.M. și L.I., urmează a fi respinse, ca nefondate, recurenții inculpați fiind obligați la plata cheltielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deicizei nr. 153 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Bucresti, secția I penală, privind pe intimații inculpați L.I., G.M.N., B.F.M. și B.M.C. Casează decizia penală atacată. Menține sentința penală nr. 6 din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați B.M. și L.I. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., durata reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2006 la 6 februarie 2008. Obligă recurenții inculpați B.M. și L.I. la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitiva. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2008.