ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de fata;

În baza actelor si lucrărilor constată

următoarele:

Prin sentința penala nr. 6 din 12 ianuarie 2007a

Tribunalul Teleorman, în baza art. 12 alin. (I) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 fapte), a fost condamnat pe

inculpatul B.M., la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 lit.

a) si b) C. pen. si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) si b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului B.M. si a fost dedusa prevenția de la 27.01.2006, la zi.

În baza art. 12 alin. (l) si (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) si art. 74 lit.

a) si c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.N., la

2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) si b)

C. pen. si un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) si b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen.

În baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și art. 74 lit.

a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.M., la

2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) și b)

C. pen. și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen.

A fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului B.F.M. și a fost dedusă prevenția de la 15 mai 2006, la zi.

În baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și art. 74 lit.

a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.C., la

4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) și b)

C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 – art. 66 C. pen.

A fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului B.M.C.

În baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 fapte), a fost condamnată

inculpata L.I., la 5 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpata la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., au fost

constatate faptele concurente și au fost contopite pedepsele,urmând ca

inculpata L.I. sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea

art. 71 alin. (2) – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art.

65 – art. 66 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 27 ianuarie 2006

la 30 martie 2006.

S-a luat act ca partea vătămata L.N. nu s-a

constituit parte civila. Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile

exercitate de părțile civile M.A. și P.R.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut, in esența, ca inculpații L.I. și B.M., în baza unei rezoluții

infracționale unice, in perioada iulie 2005 - decembrie 2005, prin inșelaciune

Ie-au recrutat pe victimele traficului de persoane V.N.A., M.A.C., L.N.D., U.F.C.,

M.F.D. și P.R., pe care le-au transportat apoi în Spania și le-au cazat intr-un

apartament din Madrid, obligandu-Ie sa practice prostituția in parcul C.C. din

Madrid.

Sumele de bani obținute din practicarea

prostituției au fost insușite de inculpații B.M. și L.I.

În perioada ianuarie 2005 - august 2005, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul B.M.C., prin inșelaciune și

constrângere le-a recrutat pe victimele traficului de persoane I.D., D.N. și l.A.,

le-a asigurat transportul in Spania și le-a cazat in același apartament in care

se aflau și inculpații B.M. și L.I.

În Spania, inculpatul B.M.C. le-a obligat pe

părțile vătămate sa practice prostituția in parcul C.C. din Madrid și și-a

insușit sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către acestea.

Inculpatul G.M.N., în baza unei rezoluții

infracționale unice, a transferat inculpatului B.M. pe victimele traficului de

persoane M.F.D. și P.R., în scopul exploatării lor sexuale în Spania, primind

de la acesta suma de 1200 euro.

În luna ctombrie 2005, inculpatul B.F.M.,

le-a transportat pe victimele M.F.D. și P.R. din București in Municipiul

Alexandria și apoi le-a asigurat cazarea la prietena sa, martora C.F.M., timp

de 3 săptămâni, respectiv pana la obținerea pașapoartelor acestora.

S-a reținut totodată că inculpatul B.F.M.

avea cunoștință de faptul că cele doua victime urmează sa fie exploatate sexual

în Spania de către inculpații B.M. și L.I., iar pentru activitatea sa a primit

de la aceștia, prin sistemele de transmitere rapida a banilor „Western Union”

și „Money Gram” suma de 4620 euro.

Instanța, a mai reținut ca în perioada

februarie 2005 - decembrie 2005, inculpata L.I. a practicat raporturi sexuale

cu diferite persoane în parcul G.C. din Madrid obținând din aceasta activitate

suma de 30.000 euro.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel

inculpații B.M., G.M.N., B.F.M., B.M.C. și L.I., criticând hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări a acestora, a

greșitei individualizări a pedepselor aplicate acestora.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței

apelate in cadrul acestor critici, precum și sub toate aspectele de fapt și de

drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a

pronunțat decizia penală nr. 153 din 26 aprilie 2007, prin care a admis

apelurile declarate de inculpații G.M.N., B.F.M., B.M.C. și L.I., împotriva

sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2007 pronunțata de Tribunalul Teleorman.

A fost desființată parțial sentința penala nr.

6 din 12 ianuarie 2007 și, in fond, in baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata

inculpatului G.M.N. pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., au fost puse

in vedere inculpatului prevăzute art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost

suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu arestat in

alta cauza.

A fost dedusă prevenția inculpatului de la 15

mai 2006 la 26 aprilie 2007.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicata

inculpatului B.F.M. pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., au fost puse

in vedere inculpatului prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. ultim

C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute  de art. 71 alin.

(2), art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei.

S-a dispus punerea de indata in libertate a

inculpatului, daca nu arestat in alta cauza.

A fost dedusă prevenția inculpatului de la 15

mai 2006 la 26 aprilie 2007.

În baza art. 86

1

C. pen., a fost

suspendată executarea pedepsei de 4 ani fnchisoare aplicata inculpatului B.M.C.

sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., au fost

puse in vedere inculpatului prevăzute de art. 86

3

lit. a), b), c) și

d) C. pen., după cum urmează:

a. - sa se prezinte la datele fixate la

serviciul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor de

pe langa Tribunalul Teleorman;

b. -

sa anunțe in prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum

și intoarcerea;

c. - sa comunice și sa justifice schimbarea

locului de munca;

d. -

sa comunice informații de natura a putea fi

controlate mijloacele lui de existenta.

Au fost puse in vedere inculpatului prevăzute

art. 86

x

C. pen.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a fost

suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. (2), art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

A fost revocată arestarea preventivă a

inculpatului B.M.C., luată în baza mandatului de arestare preventiva nr. 32 din

16 mai 2006 emis în lipsa de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2552/2006.

Au fost descontopite pedepsele aplicate

inculpatei L.I. în pedepse componente.

În rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicata

inculpatei pentru infracțiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 fapte) de la

5 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmare a aplicării prevăzute de art. 74 lit.

a) – art. 76 lit. b) C. pen.

A fost redusă pedeapsa aplicata inculpatei

pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen., de la 3 luni închisoare la 2

luni închisoare, urmare a aplicării prevăzute art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b)

C. pen.

In baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedepsele

au fost contopite, astfel că inculpata va executa 3 ani închisoare cu aplicarea

art. 71 alin. (2) C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul B.M. împotriva aceleiași hotărâri.

A fost dedusă prevenția inculpatului de la 27

ianuarie 2006 la 26 aprilie 2007 fiind totodată menținută starea de arest a

acestuia.

Astfel, instanța de control judiciar a reținut,

în esență, că apelul inculpatului G.N.M. este, întemeiat sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, intrucat in raport de circumstanțele sale

personale (respectiv legate de familia din care provine, studiile și

performantele sale profesionale) se impune aplicarea prevederilor art. 81 C.

pen., implicarea sa în desfălurarea activității infracționale fiind apreciat de

instanță ca o întâmplare nefericită.

În ceea ce privește pe inculpatul B.F.M.,

instanța a apreciat că se impune reformarea hotărârii, sub aspectul modalității

de executare a pedepsei, reținând că se justifică această măsură în raport de

contribuția sa minima la comiterea infracțiunilor, (inculpatul asigurând

cazarea pârtilor vătămate și transportul acestora in România), precum și

elementele ce circumstantiaza persoana acestuia.

Cat privește pe inculpatul B.M.C., s-a

apreciat, de asemenea că în raport de conduita sa anterioară, de lipsa

antecedentelor penale, aplicarea prevederilor art. 86

l

C. proc. pen.,

poate asigura finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata L.I.,

instanța de control judiciar a reținut că pedeaspsa aplicată acesteia nu este

corect individualizată, apreciind că, pe fondul relației de concubinaj cu

inculpatul B.M., inculpata a avut un grad de participatie redus, ea insași

fiind exploatata și obligata sa practice prostituția in Spania, și prin urmare,

in acest context, se impune aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.,

cu consecința reducerii pedepselor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.M. și L.I., care

au criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților G.M.N., B.F.M.,

B.M.C. și L.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., arătînd că hotărîrile pronunțate în cauză sunt netemeinice sub

aspctul cuantumului pedepselor aplicate, precum și a modalității de executare.

Inculpatul, B.M. a criticat decizia penală

pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 10, 18, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea

recursurlui și casarea hotărîrilor pronunțate în cauză.

Inculpata L.I., a criticat decizia penală

pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară

a pedepsei aplicate.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public ale apărătorilor recurenților inculpați, ale intimaților inculpați,

precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în încheierea de

ședință din data de 1 februarie 2008, când Înalta Curte a amânat pronunțarea

pentru data de 6 februarie 2008.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub

aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București este fondat pentru considerentele care urmează:

Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul

cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă, constată faptul că

instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de

probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpații se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, care în

baza unei rezoluții infracționale unice au recrutat părțile vătămate și le-au

transportat în Spania, obligându-le să practice prostituția, sumele da bani

obțiunte fiind însușite de inculpați.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în raport

cu situația de fapt reținută.

Examinarea criticii formulate de parchet va

fi fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau in alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la

individualizarea pedepsei, instanța de fond, a avut in vedere, în mod corect,

împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșita, precum si persoana

fiecărui inculpat în parte, gradul de pericol social reprezentat de aceștia.

Procedând la o reindividualizare a pedepselor

aplicate inculpaților L.I., G.M.N., B.F.M. și B.M.C., instanța de control

judiciar a reținut o conduita bună a acestora înainte de săvârșirea faptei,

precum și împrejurări care atenuează răspunderea penală a apreciat ca s-ar

justifica aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., precum și cele

referitoare la suspendarea executării pedepselor.

Verificând actele și lucrările dosarului sub

aspectul criticii formulate de parchet, Înalta Curte constată că potrivit

dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă

stabilite, dar și de persoana inculpatului, de împrejurările care agravează sau

atenuează răspunderea penală.

Inculpații G.M.N., B.F.M., B.M.C. și L.I. din

prezenta cauză, prin modul conceret de săvîrșire a infracțiunii, prin durata de

desfășurare a activității infracționale, cât prin prisma pericolului potențial

pe care îl reprezintă, vădesc o mare periculozitate, impunându-se aplicarea

unui sistem sancționator mai sever, care să fie de natură a asigura scopul

conceret al pedepsei.

Deși, în cauză instanța de control judiciar a

reținut că se poate dispune suspenadea executării pedepsei, și respectiv

reducerea cuantumului pedepsei, aceasta a ignorat total scopul pedesei, acela

de a asigura reeducarea inculpatului, neavănd în vedere atitudinea manifestată

de fiecare inculpat, de importanța relațiilor sociale vătămate, de pericolul

social concret al inculpaților, împrejurări care determină Înalta Curte să

constate că reeducarea acestora nu se poate realiza decât printr-o pedeapsă

privativă de libertate.

Totodată, față de inculpații G.M.N., B.F.M.

și L.I., Înalta Curte reține că instanța de fond a procedat la o corectă

individualizare a pedepselor aplicate acestora, având în vedere numărul mare de

părți vătămate traficate, atitudinea proceuală manifestată de aceștia,

reținându-se că pedepsele stabilite de instanța de fond sunt de nautră a

corespunde scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Se

retine astfel ca, în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei,

dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au

stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente

comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de

pericol social al faptei.

Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsele

stabilite de instanța de fond, cu executare in regim de detenție constituie o

replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității

fînculpatilor de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei

prevăzute de art. 52 C. pen. Prin urmare, fata de cele invederate, Înalta Curte

constată că în cauză instanța de control judiciar nu a făcut o corectă

individualizare a sancțiunii dispuse față de fiecare inculpat în parte, motiv

pentru care, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de parchet, numai cu privire la latura penala a cauzei

si va casa decizia penală, menținând ca temeinică și legală sentința penală nr.

6 din din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman.

Față de recursurile declarate de recurenții

inculpați, B.M. și L.I., înalta Curte reține că acestea sunt nefondate, urmând

a fi respinse.

Astfel, din întreg materialul probator

administrat în cauză, rezultă cu prisosință că inculpatul B.M., împreună cu L.I.

au obținut sume de bani din exploatarea sexuală a părților vătămate, aduse în

Spania prin înșelăciune care apoi au fost obligate să se prostitueze. Situația

de fapt, astfel cum a fost reținută se rezultă din materialul probator

administrat în cauză, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție a celor

doi inculpați.

Criticile formulate sub aspectul modalității

de individualizare a pedepsei sunt nefondate, în cauză nefiind incidente

dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, reținându-se că

inculpatul B.M. a dat mai multe declarații contradictorii în cauză, și numai în

faza cercetării judecătorești a dat o declarație care îi inculpa pe

coinculpații B.M. și G.M. Pedeapsa aplicata acestui inculpat, de 7 ani

închisoare, este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C.

pen., raportat la 52 C. pen., nefiind justificată casarea hotărârii sub acest

aspect.

Recursul declarat de inculpata L.I., de

asemenea, va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte apreciind că pedeapsa

aplicată acestei inculpate de către instanța de control judiciar este incorect

individualizată, sub aspectul modalității de executare, impunându-se executarea

acesteia în regim de detenție; cu atât mai mult nefiind justificat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate acesteia.

Prin urmare, față de toate cele învederate

recursurile declarate de recurenții inculpați B.M. și L.I., urmează a fi

respinse, ca nefondate, recurenții inculpați fiind obligați la plata

cheltielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva deicizei nr. 153 din 26 aprilie 2007 a

Curții de Apel Bucresti, secția I penală, privind pe intimații inculpați L.I., G.M.N.,

B.F.M. și B.M.C.

Casează decizia penală atacată.

Menține sentința penală nr. 6 din 12 ianuarie

2007 a Tribunalului Teleorman.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurenții inculpați B.M. și L.I. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M.,

durata reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2006 la 6 februarie

2008.

Obligă recurenții inculpați B.M. și L.I. la

plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2008.