ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4048/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 15 martie 2004, Tribunalul Teleorman în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații: - G.D.V. din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 și art. 42 și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și a art. 75 lit. c) din același cod, text în baza căruia cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

- M.G.N. din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., text în baza căruia cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat la un an și 10 luni închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. - G.N. din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și următoarele și art. 41 – art. 42 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 41 – art. 42 și a art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 2 ani, atrăgând atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpaților G.D.V. și M.G.N. și s-a dedus prevenția acestora de la 10 iunie 2003 la 15 martie 2004, iar pentru inculpatul minor G.N., a fost dedusă prevenția de 24 ore de la 10 iunie 2003 la 11 iunie 2003. Pe latură civilă au fost obligați în solidar inculpații G.D.V., M.G.N. și inculpatul minor G.N., în solidar și cu părțile responsabile civilmente G.M. și G.J., la plata sumei de 50.000.000 lei daune morale către partea civilă I.A.M. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 27 mai 2003, inculpatul G.D.V., cunoscând faptul că minora I.A.M. în vârstă de 10 ani, este lipsită de supraveghere, dat fiind că mama acesteia lucrează în municipiul București și că revine doar la sfârșitul săptămânii, i-a propus să meargă cu el în pădurea din apropierea casei pentru a întreține raporturi sexuale orale.

Partea vătămată l-a însoțit pe inculpat în pădure, unde l-a masturbat și a întreținut raporturi sexuale orale cu acesta. În aceleași împrejurări și în același loc, partea vătămată a întreținut raporturi sexuale orale și cu inculpatul G.N. aflat și el în pădure. În seara zilei de 1 iunie 2003, în timp ce se aflau la pescuit pe râul Clănița, din satul Clănița, inculpații G.D.V., M.G.N. și G.N. au hotărât să întrețină raporturi sexuale orale cu partea vătămată I.A.M., care se afla în preajma lor. Partea vătămată le-a cerut inculpaților o țigară, aceștia i-au dat să fumeze, după care inculpatul G.N. i-a propus să aibă raporturi sexuale orale, fapt acceptat de aceasta, plecând împreună într-un loc unde se aflau niște gropi în pământ și acolo au întreținut raporturi sexuale orale.

La propunerea celorlalți doi inculpați G.D.V. și M.G., partea vătămată după ce a mai primit o țigară, a plecat cu aceștia în aceleași gropi de pământ unde cei doi au întreținut cu ea raporturi sexuale orale, fiind văzuți și de martorul G.F. Instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 201 alin. (2) C. pen., cât și ale infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., întrucât partea vătămată minoră, având vârsta de 10 ani, apare fără dubiu faptul că aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, neavând reprezentarea faptelor inculpaților și totodată neputându-se apăra, cu atât mai mult cu cât aceasta locuia singură, în casa mamei sale la marginea localității Clănița.

Situația de fapt a fost stabilită, pe baza probelor administrate în cauză respectiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate I.A.M., procesul verbal de confruntare între inculpați și partea vătămată, raportul de constatare medico-legală nr. 1184/ F din 11 iunie 2003, întocmit de Laboratorul de Medicină Legală Teleorman, declarațiile martorilor, G.I., G.F., P.C., G.M., C.S., S.S., coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 388 din 25 mai 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, a desființat în latură penală sentința primei instanțe și rejudecând cauza a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.

și a majorat pedepsele stabilite pentru inculpatul G.D.V. de la 2 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar pentru inculpatul M.G.N. de la un an și 10 luni închisoare la 7 ani închisoare. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a considerat că instanța fondului, deși a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților și a dat o încadrare juridică corectă faptelor săvârșite, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților majori, a reținut nejustificat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., coborând pedepsele sub minimul prevăzut de lege. S-a reținut că în cauză trebuia să se asigure un echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorilor care deși tineri s-au organizat în grup, atrăgând la săvârșirea faptelor antisociale și un minor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.D.V. și M.G. care au solicitat casarea hotărârii atacate și menținerea soluției primei instanțe. Recursurile declarate nu sunt fondate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Din formularea dată textului de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate la stabilirea și aplicarea pedepsei. Instanța de apel a respectat dispozițiile art. 72 C. pen.

și a aplicat inculpaților pedepse bine dozate, ținând seama de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor, cât și de pericolul social concret al infracțiunii, inclusiv de consecințele acesteia în urma cărora partea vătămată în vârstă de 10 ani prezintă diagnosticul „Tulburare de stres postraumatică”, necesitând consult psihiatric și tratament adecvat fiind internată în C.P.P.C.V.V. Ca atare, soluția instanței de apel de înlăturare a circumstanțelor atenuante este corectă. Întrucât criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaților de la 10 iunie 2003 la 3 august 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.D.V. și M.G.N. împotriva deciziei penale nr. 388 din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 10 iunie 2003, la 3 august 2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2004.