ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1994/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 367 din 12 martie 2009, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată G.M. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele: Prin contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 și urm. C. proc. pen., petenta G.M. a cerut desființarea hotărârii atacate, respectiv, decizia penală nr. 1626 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, pe care a apreciat-o ca fiind nulă, în raport de faptul că recursul a fost judecat cu lipsă de procedură.

Procedând la soluționarea cauzei în raport de dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. și de actele cauzei, instanța a constatat că cererea petentei nu îndeplinește condiții de admisibilitate nici în raport de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. și nici de cele ale art. 386 lit. b) C. proc. pen. Mai mult, instanța a reținut în raport de actele dosarului nr. 4220/303/2005 al Curții de Apel București că, contestatoarea a fost citată la adresa de domiciliu pe care a indicat-o în declarațiile sale, care a fost comunicată și de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, iar față de faptul că la această adresă citațiile s-au întors cu mențiunea „destinatar plecat în Spania”, s-a procedat la citarea prin afișare conform art. 177 alin. (4) C. proc.

pen. Pe de altă parte, s-a mai arătat că inculpata, deși știa că are proces penal în desfășurare, nu și-a îndeplinit obligația care-i incumba potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta contestatoare care a fost în drept, întemeiat pe dispozițiile art. 385 4 C. proc. pen. Oral, apărătorul petentei a cerut a i se da cererii calificarea de plângere penală și a fi judecată de instanța competentă, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție. Din interpretarea dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestației în anulare rezultă că decizia pronunțată de instanța de recurs investită cu soluționarea contestației în anulare împotriva propriei hotărâri date în judecarea unui recurs anterior, este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.

Nu poate fi primită nici susținerea vizând o așa zisă calificare juridică corectă a cererii în plângere și judecarea ei de instanța competentă. Cu privire la acest aspect, petenta prin apărător, nu a precizat dacă a avut în vedere ca temei juridic dispozițiile art. 222 C. proc. pen. sau pe cele ale art. 278 1 C. proc. pen. Indiferent însă de temeiul juridic pe care l-a avut în vedere petenta, cererea sa nu realizează în drept cerințele unei plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 222 sau pe cele ale art. 278 1 C. proc. pen. Cum însă dispozițiile de procedură penale sunt de strictă interpretare și aplicare, demersul procesual penal exercitat de petentă în afara condițiilor prevăzute de lege este inadmisibil, urmând a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.M. împotriva deciziei penale nr. 367 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta contestatoare la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.