ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1966/2009

Asupra contestației în anulare de față ; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1582/1/2009 contestatoarea P.(L.)M.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În motivarea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a susținut contestatoarea că procedura de citare a acesteia pentru termenul din 11 februarie 2009 când s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii și a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare și potrivit art. 390 C. proc.

pen. suspendarea executării hotărârii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea pe fond a contestației. Ulterior contestatoarea, prin apărător ales a depus la dosar „concluzii suplimentare” în cuprinsul cărora, referindu-se la cazul de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. a criticat modul în care agentul procedural a efectuat procedura de citare cu contestatoarea pentru termenul de judecată a recursului, din 11 februarie 2009. A mai invocat un al doilea caz de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv imposibilitatea contestatoarei de a se prezenta la judecata recursului și de a încunoștiința instanța despre această împrejurare, fiind internată într-un spital de psihiatrie.

Prin încheierea din 31 martie 2009 instanța a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea P.(L.)M.L. împotriva deciziei penale nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție constatând că formal sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, în sensul că cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, în sprijinul contestației s-au invocat dovezi care se află la dosar, iar contestația se întemeiază pe unele dintre cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen. Prin aceeași încheiere s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii contestate și s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestației în anulare, dispunându-se citarea părților.

Examinând în fond contestația în anulare potrivit dispozițiilor art. 392 C. proc. pen. – pe baza înscrisurilor anexate cererii și a lucrărilor aflate în dosarul nr. 935/33/2008 Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpata P.(L.)M.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Soluționarea recursurilor s-a făcut în lipsa recurentei intimate P.(L.)M.L., aflată la acea dată în stare de libertate, reprezentarea ei fiind asigurată de apărător ales, iar procedura de citare cu aceasta a fost efectuată prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, la domiciliul acesteia indicat anterior, cu respectarea dispozițiilor art. 177 alin. (1) și respectiv art.179 alin.4 C. proc.

pen.. Înalta Curte, mai reține că la data judecării recursurilor, respectiv 11 februarie 2009 apărătorul ales al recurentei intimate (care dealtfel o reprezintă, respectiv asistă și în contestația în anulare de față) a învederat instanței de recurs că starea sănătății inculpatei P.(L.)M.L. era precară și că a fost spitalizată de mai multe ori, iar la acea dată se afla internată într-un spital de psihiatrie. Apărătorul inculpatei ca dealtfel nici inculpata nu au formulat cereri de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a acesteia la termenul din 11 februarie 2009 și deși s-a încunoștiințat instanța despre faptul că inculpata era internată nu s-a menționat spitalul la care se afla și nu s-a solicitat citarea inculpatei potrivit art. 177 alin. (5) C. proc.

pen. Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen. contestația în anulare este întemeiată, când procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pentru cazul prevăzut de lit. b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare. Rezultă așadar că în înțelesul dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen. imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul când s-a judecat recursul trebuie să fie datorată unei cauze de forță majoră sau unui caz fortuit și să se refere atât la împiedicarea de a se prezenta cât și la aceea de a înștiința instanța.

În cauză, inculpata recurentă (contestatoare în cauza de față), prin apărătorul său ales a învederat instanței de recurs că era bolnavă și internată într-un spital, fără a solicita acordarea unui termen și citarea în noile condiții, astfel că în raport cu dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., în speță nu este vorba de o imposibilitate în sensul dispozițiilor legale invocate, astfel că nu se poate reține cazul de contestație în anulare menționat. Pe de altă parte este de observat că nici cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în cauză, deoarece citarea inculpatei recurente pentru termenul la care s-a judecat recursul s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.177 alin.1 C. proc.

pen. raportat la art. 179 alin. (4) din același cod, partea fiind citată la adresa indicată personal de aceasta și în condițiile în care nu a solicitat instanței de recurs citarea la o altă adresă, respectiv la o unitate spitalicească. Față de considerentele arătate contestația în anulare formulată de contestatoarea P.(L.)M.L. este nefondată, astfel că Înalta Curte urmează să o respingă ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.(L.)M.L. împotriva deciziei penale nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.