ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1069/2010

Asupra cauzei penale de față:

La data de 15 octombrie 2009, s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

contestația în anulare formulată de contestatoarea B.G. împotriva deciziei

penale nr. 653 din 22 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, solicitând admiterea contestației în anulare,

desființarea deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008, iar pe fond,

admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței penale.

În motivarea contestației arată

contestatoarea că la data soluționării recursului a fost în imposibilitate de a

se prezenta și de a încunoștiința instanța despre imposibilitatea ei de a se prezenta

la termenul fixat pentru soluționarea recursului, depunând în cest sens acte

medicale.

Arată , de asemenea contestatoarea

că instanța de recurs a soluționat recursul fără a observa că în fața instanței

de fond nu a fost citată în vederea audierii ceea ce impunea în sarcina instanței

de recurs obligația de a da curs disp. art. 385

14

alin. (1

1

)

C. proc. pen., în sensul de a asigura ea însăși procedura citării cu această

mențiune.

În susținerea contestației în

anulare contestatoarea invocă cazurile de contestație prev. de art. 386 alin. (1)

lit. a), b) și e) C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în

principiu a cererii de contestație fără citarea părților, în conformitate cu

disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este făcută în

termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se sprijină contestație sunt

cele reglementate în art. 386 alin. (1) C. proc. pen. și că dovezile în

sprijinul acestora se află la dosar, motiv pentru care prin încheierea de la 18

decembrie 2009, Înalta Curte a admis, în principiu contestația în anulare

împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen pentru soluționarea în fond a contestației

în anulare.

A fost respinsă cererea formulată de

contestatoare privind suspendarea executării deciziei contestate.

Examinând, pe fond, contestația în

anulare, conform disp. art. 392 C. proc. pen., pe baza înscrisurilor anexate

cererii, precum și a dosarului nr. 2749/2/2007 Înalta Curte constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 334 C. proc. pen.,

a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților,

după cum urmează :

-

pentru

inculpata B.G., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (5) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și

-

pentru

inculpatul L.C., din infracțiunea prevăzută de art.20 C. pen. raportat la art. 215

alin. (2), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

-

în baza

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. a

condamnat pe inculpata B.G., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., interzicându-i dreptul de a exercita profesia de

avocat.

În baza art. 65

C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., inclusiv dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 5

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin.

(3) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru

infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 289 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen., constatând

intervenită prescripția răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C.

pen. raportat la art. 124 C. pen.

În baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.C.,

la pedeapsa de 7 ani închisoare.

A făcut

aplicarea art. 71, art. 64

lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65

C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. a dedus prevenția pentru inculpatul L.C. de la 26 noiembrie 2001 la 5

martie 2002.

În baza

art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin.

(3) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru

infracțiunile prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 291 C. pen. și art. 289 C. pen. cu aplic art. 31 alin. (2) C. pen.,

constatând intervenită prescripția răspunderii penale, conform art. 122 alin.

(1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen.

În baza art. 348

C. proc. pen. a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 712 din 11 mai 2000 de Biroul Notarului Public „A.N.”.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a

admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Economiei și

Finanțelor, cu sediul în București, sector 5 și dispune restabilirea situației

anterioare săvârșirii infracțiunii.

A dispus desființarea

dispoziției nr. 582 din 13 aprilie 2000 emisă de Primarul General al

Municipiului București referitoare la restituirea terenului situat în

București, în suprafață de 2213,32 mp (fosta parcelare Jianu, parcelele

4,5,15,16 din blocul 28).

În baza art. 191 alin. (1)

și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la câte 1000 lei fiecare, cu titlu

de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, onorariul apărătorului din

oficiu în cuantum de 200 lei (câte 100 lei pentru fiecare inculpat), se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

inculpații B.G. și L.C., iar prin decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008 pronunțată

în dosarul nr. 2749/2/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații împotriva sentinței penale nr. 257

din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cauza

a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la primul termen

fixat în recurs, inculpata recurentă nefiind prezentă în fața Curții pentru

a-și susține recursul, procedura de citare cu aceasta fiind efectuată prin

afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului la domiciliul indicat în

actele procedurale anterioare fiind respectate astfel disp. art. 177 C. proc.

pen.

Contestația

în anulare în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen. este întemeiată când

procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pentru

cazul prevăzut la lit. b) când contestatorul dovedește că la termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.

Ca

atare, acest caz de contestație în anulare privește două aspecte și anume unul

se referă la imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, imposibilitate

determinată de un caz de forță majoră sau caz fortuit, iar celălalt se referă

la imposibilitatea de a încunoștiința instanța.

Contestatoarea

B.G. a depus la dosar, în susținerea contestației un raport medical emis de o unitate

sanitară din Ungaria din care rezultă că petenta contestatoare a fost internată

în spital în perioada 11 februarie 2008 până la 1 martie 2008 cu diagnosticul de

tulburare depresivă, episod depresiv major cu elemente psihotice, afectare cognitivă

ușoară.

Se

menționează în acest raport medical că în timpul spitalizării s-a decis asupra

unei terapii individualizată cu antidepresive, antipsihotice majore și

anxiolitice, fiind recomandată continuarea tratamentului cu antidepresive și

antipsihotice, obligatorii timp de 6 luni.

Față

de aceste acte medicale depuse pentru susținerea contestației în anulare Înalta

Curte apreciază că în cauză este incident cazul de contestație în anulare prev.

de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatoarea datorită stării de

boală, naturii acestei boli cât și faptului că se află internată în spital, fiind

în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de recurs, cât și de a încunoștiința

instanța despre această împiedicare.

Cazul

de contestație în anulare prev. de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu

este incident în cauză, procedura de citare fiind legal îndeplinită la domiciliul

contestatoarei.

Față

de considerentele ce preced, în baza art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte

urmează să admită contestația în anulare formulată de contestatoarea B.G.

împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și va desființa decizia penală

contestată.

Ca

urmare a desființării deciziei penale dispărând caracterul definitiv al

hotărârii de condamnare Înalta Curte va anula formele de executare ale pedepsei

aplicate prin sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și va

dispune punerea de îndată în libertate a contestatoarei cu condiția de a nu fi arestată

în altă cauză.

Va

fixa termen pentru judecarea recursului la data de 16 aprilie 2010 ocazie cu

care urmează a fi examinat și motivul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea

B.G. împotriva deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală .

Desființează decizia penală nr. 653 din 22 februarie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și fixează termen

de judecată a recursului la 16 aprilie 2010.

Anulează formele de executare ale pedepsei aplicată

prin sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Dispune punerea de îndată în libertate a

contestatoarei dacă nu este arestată în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2010.