ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 503/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar se constată următoarele:

Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 146 din 11 aprilie 2007, a

admis cererea formulată de petanta - revizuentă C.E. având ca obiect revizuire

și pe cale de consecință a fost anulată sentința penală nr. 35/ P din 14

februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 258/ A din 14

decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3181/2000 și

prin decizia penală nr. 4380 din 17 octombrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă

de Justiție în dosarul nr. 779/2001 în partea ce o privește pe inculpata C.E.,

în latura penală și civilă a cauzei, precum și formele de executare emise de

Tribunalul Bihor în ce o privește pe inculpată, iar în rejudecare:

În baza

art. 11

pct. 2 lit. ă) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.E.,

pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.

A respins cererea formulată de partea civilă SC C. SA Ploiești

reprezentată de SC E. SRL Ploiești, lichidator, pentru obligarea inculpatei la

plata despăgubirilor civile.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut

următoarele: la 24 iunie 2005 a fost înregistrată la Tribunalul Arad, în urma

strămutării judecării cauzei de la Tribunalul Bihor cererea pentru revizuirea

sentinței penale nr. 35/ PI din 14 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul

Bihor în dosar nr. 3905/1999, definitivă prin decizia penală nr. 4380 din 17

octombrie 2001 a Curții Supremă de Justiție, formulată de inculpata C.E.

În cazul procedurii prevăzute de art. 397 – art. 399 C. proc. pen.,

procurorul a considerat că în cauză nu mai sunt necesare cercetări

suplimentare, având în vedere că prin cererea de revizuire s-a propus audierea

acelorași martori în cursul urmăririi penale și al judecății, nefiind propuse

probe noi, concluziile sale fiind de respingere a cererii ca neîntemeiată.

Prin cererea aflată la dosar nr. 6468/2004 al Tribunalului Bihor,

inculpata revizuentă a solicitat admiterea cererii în principiu și mai apoi pe

fond, în temeiul art. 404 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii

atacate până la rămânerea irevocabilă a soluției ce se va pronunța în revizuire;

rejudecarea cauzei în temeiul art. 405 C. proc. pen., atât sub aspectul laturii

penale cât și ai celei civile anulându-se decizia penală nr. 4380/2001 a Curții

Supreme de Justiție, în temeiul art. 406 C. proc. pen., să fie pronunțată o

nouă hotărâre de achitare a inculpatei - revizuentă

De asemenea, a arătat că nu a beneficiat de un proces echitabil și

corect, încălcându-i-se și dreptul la apărare și la un recurs efectiv în

conformitate cu dispozițiile constituționale cât și ale C.E.D.O., dar și reglementările

interne referitoare la desfășurarea procesului și recursului în materie penală,

condamnarea fiind dispusă de Curtea Supremă de Justiție fără efectuarea

fazei-cercetării judecătorești.

În motivare, invocând dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., revizuentă a arătat că nu a avut niciodată calitatea de asociat al SC U.

SRL cum s-a reținut în hotărârea de condamnare, ea fiind angajată în funcția de

contabil șef, la momentul emiterii filelor C.E.C. de către administratorul U.l.,

reprezentanții părții vătămate au cunoscut că SC U. SRL nu avea disponibil în

conturile bancare, semnarea convenției și remiterea filelor C.E.C. fiind

obținute de către directorul părții vătămate M.N., prin doi și constrângere

psihică; interdicția bancară a SC U. SRL nu a intervenit la 13 mai 1998, data

încheierii convenției și emiterii filelor C.E.C., ci la data de 19 mai 1998

când a fost introdusă la plată prima filă C.E.C. de către partea vătămată SC C.

SA.

Pentru susținerea acestor împrejurări, considerate de revizuentă ca

fiind noi în sensul dispozițiilor textului de lege pe care l-a invocat, aceasta

a depus adresa nr. 6003 din 04 mai 2004 eliberată de O.R.C. Bihor, înscrisuri

din dosarul de faliment al SC U. SRL înregistrat la Tribunalul Bihor sub nr. 1560/F/2000,

ce au fost depuse de partea vătămată SC C. SA în calitate de creditor, adresa

emisă de R.B. Oradea, succesoarea în drepturi a B.A., sucursala Bihor, unde, în

perioada avută în vedere în prezenta cauză, SC U. SRL avea deschise conturile

bancare. De asemenea, a solicitat audierea ei, a coinculpatului I.G. și a

numiților M.N., M.E. și G.J., pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor în

care au fost completate, emise și acceptate filele C.E.C.

Având în vedere motivul de revizuire invocat, înscrisurile depuse la

dosar în procedura revizuirii, actele și lucrările dosarelor cu numerele

3905/2000 al Tribunalului Bihor, nr. 3181/2000 al Curții de Apei Oradea și nr. 779/2001

al Curții Supreme de Justiție, din care se reține că hotărârea de condamnare a

inculpatei - revizuentă C.E. a fost pronunțată în recurs de Curtea Supremă de

Justiție, după o hotărâre de achitare pronunțată în prima instanță și menținută

în apel, fără ca inculpata să fi fost audiați.

Evaluând probatoriul administrat în vederea verificării, condițiilor de

admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, din care s-a reținut

existența unor împrejurări noi ce nu au fost luate în considerare la

soluționarea cauzei; în ce privește acest aspect s-a considerat necesară

sublinierea că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu

trebuie înțeleasă într-un mod absolut, în sensul că despre faptele sau

împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului,

ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei

din lipsa posibilității dovedirii lor. Revizuenta s-a aflat în această

situație, derivată din lipsirea ei de dreptul de a da declarații în fața

instanței de judecată care a pronunțat condamnarea ei la pedeapsa închisorii. Este

adevărat că aceasta nu s-a prezentat la termenele de judecată ce au fost

stabilite în cauză, dar conduita ei procesuală nu poate fi interpretată în sens

negativ, ca una de dezinteres față de cauză, ci numai într-un sens pozitiv, de

încredere în actul de justiție deoarece până atunci două instanțe, de judecată

pronunțaseră hotărâri de achitare în ce o privește, soluții pe care Ie-a

considerat legale dată fiind poziția ei de nerecunoaștere a acuzațiilor aduse.

Instanța pentru a da eficiență

dispozițiilor legale ale art. 13 din C.

E.D.O., privind

dreptul la un recurs efectiv, raportat la art. 6 din aceeași convenție, privind

dreptul la un proces echitabil, și jurisprudența C.E.D.O. în această materie

consacrată îndeosebi în cauzele C. c. România, K. c. Polonia și C. c. Franța,

prin încheierea pronunțată la 15 decembrie 2005 admis în principiu cererea de

revizuire, a suspendat executarea hotărârii de condamnare, în ce o privește pe

revizuenta, atât în latura penală cât și în cea civilă, și a procedat la

rejudecarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 405 raportat la art. 345 C.

proc. pen.

Din probele administrate cu ocazia cercetării judecătorești și anume

declarația inculpatei, declarațiile martorilor G.I. care a avut calitatea de

consilier juridic la societatea comercială SC C. SA Ploiești și M.N. care a

avut calitatea de director al aceleiași societăți comerciale, ambii,

participând la discuțiile ce au precedat încheierea contractului cu SC U. SRL,

M.N. furnizând date și cu privire la condițiile în care urma să fie efectuată

plata, respectiv prin file C.E.C., acesta arătând că decizia încheierii

contractului și a emiterii filelor C.E.C. a aparținut exclusiv lui U.l.,

inculpata revizuenta fiind desemnată de acesta să completeze, prin scriere,

rubricația filelor, fără să fi fost implicată în vreun fel în stabilirea

clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind efectuarea plății. Martorul a

subliniat faptul că revizuenta a fost implicată în discuțiile prealabile

redactării și semnării contractului, la solicitarea lui U.l. prin aceea că

împreună cu acesta a prezentat situația financiar contabilă a societății, din

care el a dedus solvabilitatea acesteia raportat la obligațiile contractuale

asumate, U.l. fiind persoana care i-a adus la cunoștință și împrejurarea că în

scurt timp societatea va beneficia și de un credit bancar substanțial de la B.A.,

și care în aceea zi, de 13 aprilie 1998, s-a deplasat la bancă de unde a

obținut carnetul cu file C.E.C.

Împrejurările relatate de acești martori se coroborează cu cele

relatate de inculpată și de martorele B.V. și B.l. colege ale inculpatei în

cadrul serviciului contabil, cât și cu cele care rezultă din raportul de

expertiză nr. 247.023 din 28 ianuarie 1999 și din adresa nr. 479 din 8

decembrie 2005 a SC I. SRL Oradea, lichidator al debitoarei SC U. SRL Odorhei,

în sensul că revizuentă în calitate de angajată a acestei societăți comerciale,

nu de asociat alături de ceilalți doi inculpați I.G. și U.I., doar a scris

filele C.E.C. din dispoziția lui U.l., ea neputând îndeplini acte care să ducă

la obligarea societății fată de terți.

Ca urmare, C.E., în calitate de contabil șef al Societății SC U. SRL nu

a avut vreo contribuție în a-i determina alături de ceilalți doi inculpați, U.l.

și I.G., pe reprezentanții părții vătămate să încheie contractul din 13 aprilie

1998 și să accepte cele 11 file C.E.C. pentru plata prețului convenit prin

contract, în ce privește interdicția bancară din însemnările efectuate de bancă

pe filele C.E.C. s-a reținut că aceasta a intervenit ulterior datei la care au

fost emise, respectiv în cursul lunilor mai - iunie 1998 după cum au fost

introduse în bancă de către beneficiar.

Fată de cele arătate, instanța a considerat că în cauză s-a conturat o

altă stare de fapt, de natură să conducă la o soluție de achitare a inculpatei

C.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu

file C.E.C. ce a avut consecințe deosebit de grave cu referire la cea de

înșelăciune în convenții, de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu referire la art.

215 alin. (2) C. pen., e și la art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 215

alin. (2) C. pen. și la art.

75

lit. a) C. pen., deoarece actele

materiale de inducere și menținere în eroare și de emitere a filelor C.E.C. cu

consecința producerii unui prejudiciu în dauna părții vătămate SC C. SA

Ploiești, atât în forma autoratului, cât și a complicității, au fost comise

exclusiv de ceilalți doi inculpați.

În temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire

formulata de inculpata C.E. a fost admisă, sentința penală nr. 35 din 24

februarie 2000 pronunțata ție Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 3905/1999,

definitivă prin decizia penală nr. 258 din 14 decembrie 2000, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3181/2000 și decizia penală nr. 4380 din 17

octombrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 779/2001,

în partea ce o privește pe inculpata C.E., în latura penală și civilă, precum

și formele de executare emise de Tribunalul Bihor în ce o privește pe a aceeași

inculpată, au fost anulate.

În rejudecarea cauzei, în baza

art. 11

pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat

inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu file C.E.C. și

consecințe deosebit de grave.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetai de pe lângă

tribunalul Arad, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a

reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 142/ A din 9

octombrie 2008, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr.

146 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4010/2005.

A desființat sentința penală nr. 146 din 11 aprilie 2007 și rejudecând cauza:

În temeiul art. 403 C. proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen.,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata C.E.

împotriva sentinței penale nr. 35/ PI din 14 februarie 2000 pronunțată de

Tribunalul Bihor în dosarul nr. 3905/1999.

Condamnata, nemulțumită de această hotărâre, în temeiul legal, a

declarat recursul de față, solicitând a se vedea că decizia instanței de apel

este nemotivată și ca atare se impune casarea acesteia cu trimiterea cauzei

spre rejudecarea apelului parchetului.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de critica adusă precum

și din oficiu, reține că motivul invocat nu are temei, instanța de apel,

analizând în detaliu prevederile art. 394 lit. a) – e) inclusiv ce

reglementează cele 5 cazuri exprese și deci și limitative, prevăzute de lege,

pentru a se putea admite o cerere de revizuire, după cum solicită recurenta.

Probatoriul cauzei de fond, pe baza căruia s-a pronunțat hotărârea ce

azi se cere a fi revizuită, a fost complet și corect examinată și cunoscut la

momentul condamnării recurentei. De aceea situațiile invocate în cererea de

revizuire, neconstituind „fapte sau împrejurări noi” în sensul art. 394 lit. a)

C. proc. pen., pe deplin justificat și motivat prin hotărârea atacată și

pronunțată de instanța de apel, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de recurenta condamnată.

Întocmai situațiile invocate de condamnata recurentă, în sprijinul

revizuirii de față, au fost cunoscute de instanța de condamnare, inculpata C.E.

participând la discuțiile ce au precedat încheierea contractului cu SC U. SRL,

precum a cunoscut și condițiile în care urma să se facă plata, respectiv prin

file C.E.C., având și calitatea de contabil și cunoscând lipsa de disponibil

bancar.

În consecință, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută, ca

temeinică și legală decizia penală nr. 193/ A din 9 octombrie 2008 a Curții de

Apel Timișoara.

Se va aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientă condamnată C.E.

împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta revizuientă condamnată la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.