ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3450/2009

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele La data de 24 septembrie 2008, reclamanții C.S.N., E.L.V. și O.M.C., au chemat în judecată M.J., C.S.M. și Tribunalul Mehedinți, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să recunoască vechimea de consilier juridic ca și vechime de judecător în sensul prevăzut de art. 44 din Legea nr. 303/2004. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 1999 - 2004 au fost consilieri juridici intrând în magistratură ca urmare a promovării examenului organizat în data de 28 februarie 2004, examen organizat pentru cei ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Au mai susținut că s-au înscris la examenul de promovare organizat în data de 05 octombrie 2008, însă cererea le-a fost respinsă motivat de faptul că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Faptul că nu a fost avută în vedere și perioada în care au exercitat profesia de consilier juridic-jurisconsult la calcularea vechimii necesare pentru promovare, instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au exercitat profesia de avocat și cele care au exercitat profesia de consilier juridic și jurisconsult. Au fost invocate dispozițiile art. 14 din C.E.D.O. care statuează ca diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale induc distincții între situații asemănătoare și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În ceea ce privește comparabilitatea existentă între categoria profesională a avocaților și cea a consilierilor juridici-jurisconsulți, s-a susținut că cele două categorii au fost reglementate asemănător, ambele categorii acordând asistența juridică.

Instituirea unui tratament juridic distinct între cele două categorii profesionale în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de promovare nu se poate justifica obiectiv și rezonabil. Au invocat de asemenea Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a C.N.C.D. prin care s-a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 instituie un tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, recomandându-se M.J. și C.S.M. întreprinderea măsurilor necesare în vederea eliminării situației de discriminare. C.N.C.D.

a reținut că instituirea unui tratament juridic diferențiat pentru participarea la concursul de promovare la instanțele și parchetele imediat superioare, luându-se în calcul doar funcția de judecător sau procuror cu includerea doar a perioadelor în care a exercitat profesia de avocat, nu poate fi reținută ca justificată obiectiv prin excluderea implicită a perioadelor în care s-a exercitat profesia de consilier juridic, negăsindu-se nici un criteriu pentru care legiuitorul a făcut această discriminare, criteriu care să justifice instituirea unui tratament diferit pentru situații asemănătoare.

Excepția includerii ca vechime doar a perioadelor în care s-a exercitat profesia de avocat și doar pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, cu excluderea profesiei de consilier juridic, nu poate atinge un grad de rezonabilitate suficient raportat la comparabilitatea profesiilor juridice în cauză și la art. 86 din Legea nr. 303/2004. Au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și recunoașterea perioadei în care au profesat în funcția de consilieri juridic, ca și vechime pentru participarea la concursul de promovare în instanța imediat superioară.

În ședința publică de la 27 noiembrie 2008, instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei și prin sentința civilă nr. 163 din 4 decembrie 2008 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 75/2008, întrucât acțiunea introductivă nu face obiectul salarizării magistraților și personalului auxiliar. Reglementând o competență excepțională prin O.U.G. 75/2008 legiuitorul a avut în vedere acele cereri care au ca obiect drepturi de natură salarială a personalului din justiție, dispozițiile menționate fiind de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie altor situații.

La rândul său și Tribunalul Mehedinți secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 506 din 13 martie 2009a declinat competenta de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că Legea nr. 317/2004 instituie, prin dispozițiile art. 29, o competență specială privind hotărârile C.S.M. referitoare la cariera și drepturile judecătorilor, care pot fi atacate cu recurs la secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că în această materie, legiuitorul a înțeles să deroge de la normele de competență materială generală și să stabilească o normă specială în toate ipotezele avute în vedere.

Chiar dacă instanța de față nu a fost sesizată cu o cerere de recurs formulată de reclamante împotriva hotărârii Plenului C.S.M. prin care au fost respinse contestațiile împotriva refuzului de admitere a cererilor de înscriere la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție organizat la data de 05 octombrie 2008, față de obiectul cererii de chemare în judecată și calitatea de judecător a reclamantelor, s-a apreciat că este incidentă una din ipotezele normei speciale, competența materială neputând fi modificată prin formularea acțiunii într-un anumit fel și prin ocolirea procedurilor expres prevăzute de lege. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 1900/101/2009, iar reclamanta E.L.V.

a depus Concluzii scrise și copia Deciziei nr. 785 din 12 mai 2009 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente: Tribunalul Mehedinți, în motivarea soluției de declinare a competenței, a invocat prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004, chiar dacă nu a fost sesizată cu o cerere de recurs împotriva hotărârii Plenului C.S.M. Într-adevăr, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârile Plenului C.S.M.

privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acest text este o normă de excepție și pentru a fi aplicabilă, pentru a fi competentă secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție se cere să se conteste: - o hotărâre a Plenului C.S.M.; - hotărârea să vizeze „cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor”. Numai dacă sunt îndeplinite aceste condiții cumulativ se poate considera că sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În speță, nu se contestă nici o hotărâre a Plenului C.S.M. care să vizeze cariera și drepturile reclamantelor care, într-adevăr, îndeplinesc funcția de judecător ci au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.J., C.S.M. și Tribunalul Mehedinți, obligarea acestora să le recunoască vechimea de consilier juridic ca vechime în funcția de judecător, în sensul prevăzut de art. 44 din Legea nr. 303/2004. Chiar reclamantele au arătat că s-au înscris la examenul de promovare organizat la 5 octombrie 2008 dar cererile le-au fost respinse. Pentru organizarea și desfășurarea acestui concurs s-au prevăzut etape legate de înscrierea candidaților, de contestarea respingerii candidaturii, iar reclamantele, dacă ar fi dorit puteau folosi căile prevăzute în Regulamentul concursului și puteau contesta chiar hotărârile C.S.M., dar, în prezenta cauză nu se contestă asemenea hotărâri, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Calea folosită de reclamante nu poate fi considerată recurs în condițiile în care nu se contestă o hotărâre a Plenului C.S.M. prin care să se fi analizat cererile reclamantelor pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, este, în cazul aplicării art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, instanță de recurs, hotărârea sa fiind irevocabilă. De aceea, va fi admisă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și alte drepturi de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanței și trimite cererea formulată de C.S.N., E.L.V. și O.C.M. Tribunalului Mehedinți, secția de asigurări sociale spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.