ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3450/2009

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele

La data de 24 septembrie 2008, reclamanții C.S.N., E.L.V. și O.M.C., au chemat în judecată M.J., C.S.M. și Tribunalul Mehedinți,

pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să recunoască

vechimea de consilier juridic ca și vechime de judecător în sensul prevăzut de art.

44 din Legea nr. 303/2004.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 1999 - 2004

au fost consilieri juridici intrând în magistratură ca urmare a promovării

examenului organizat în data de 28 februarie 2004, examen organizat pentru cei ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 33  alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Au mai susținut că s-au înscris la examenul de promovare organizat în

data de 05 octombrie 2008, însă cererea le-a fost respinsă motivat de faptul că

nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Faptul că nu a fost avută în vedere și perioada în care au exercitat

profesia de consilier juridic-jurisconsult la calcularea vechimii necesare

pentru promovare, instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care

au exercitat profesia de avocat și cele care au exercitat profesia de consilier

juridic și jurisconsult.

Au fost invocate dispozițiile art. 14 din C.E.D.O. care statuează ca

diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale

induc distincții între situații asemănătoare și comparabile, fără ca aceasta să

se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

În

ceea ce privește comparabilitatea existentă între categoria profesională a avocaților

și cea a consilierilor juridici-jurisconsulți, s-a susținut că cele două

categorii au fost reglementate asemănător, ambele categorii acordând asistența

juridică. Instituirea unui tratament juridic distinct între cele două categorii

profesionale în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de promovare nu se

poate justifica obiectiv și rezonabil.

Au

invocat de asemenea Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a C.N.C.D. prin care

s-a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 instituie

un tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al

nediscriminării, recomandându-se M.J. și C.S.M. întreprinderea măsurilor

necesare în vederea eliminării situației de  discriminare.

C.N.C.D.

a reținut că instituirea unui tratament juridic diferențiat pentru participarea

la concursul de promovare la instanțele și parchetele imediat superioare,

luându-se în calcul doar funcția de judecător sau procuror cu includerea doar a

perioadelor în care a exercitat profesia de avocat, nu poate fi reținută ca

justificată obiectiv prin excluderea implicită a perioadelor în care s-a

exercitat profesia de consilier juridic, negăsindu-se nici un criteriu pentru

care legiuitorul a făcut această discriminare, criteriu care să justifice

instituirea unui tratament diferit pentru situații asemănătoare. Excepția

includerii ca vechime doar a perioadelor în care s-a exercitat profesia de

avocat și doar pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau

parchetele imediat superioare, cu excluderea profesiei de consilier juridic, nu

poate atinge un grad de rezonabilitate suficient raportat la comparabilitatea

profesiilor juridice în cauză și la art. 86 din Legea nr. 303/2004.

Au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și

recunoașterea perioadei în care au profesat în funcția de consilieri juridic,

ca și vechime pentru participarea la concursul de promovare în instanța imediat

superioară.

În

ședința publică de la 27 noiembrie 2008, instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei și

prin sentința civilă nr. 163 din 4 decembrie 2008 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr.

75/2008, întrucât acțiunea introductivă nu face obiectul salarizării

magistraților și personalului auxiliar.

Reglementând

o competență excepțională prin O.U.G. 75/2008 legiuitorul a avut în vedere

acele cereri care au ca obiect drepturi de natură salarială a personalului din

justiție, dispozițiile menționate fiind de strictă interpretare, neputând fi

aplicate prin analogie altor situații.

La rândul său și Tribunalul Mehedinți secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 506 din 13 martie 2009a declinat

competenta de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal.

În

considerentele acestei hotărâri s-a reținut că Legea nr. 317/2004 instituie,

prin dispozițiile art. 29, o competență specială privind hotărârile C.S.M. referitoare

la cariera și drepturile judecătorilor, care pot fi atacate cu recurs la secția

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel

că în această materie, legiuitorul a înțeles să deroge de la normele de

competență materială generală și să stabilească o normă specială în toate

ipotezele avute în vedere.

Chiar dacă

instanța de față nu a fost sesizată cu o cerere de recurs formulată de reclamante

împotriva hotărârii Plenului C.S.M. prin care au fost respinse contestațiile

împotriva refuzului de admitere a cererilor de înscriere la examenul de

promovare efectivă în funcții de execuție organizat la data de 05 octombrie 2008,

față de obiectul cererii de chemare în judecată și calitatea de judecător a

reclamantelor, s-a apreciat că este incidentă una din ipotezele normei

speciale, competența materială neputând fi modificată prin formularea acțiunii

într-un anumit fel și prin ocolirea procedurilor expres prevăzute de lege.

Dosarul a fost

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 1900/101/2009, iar

reclamanta E.L.V. a depus Concluzii scrise și copia Deciziei nr. 785 din 12 mai

2009 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Din oficiu,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în soluționarea cauzei, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Tribunalul

Mehedinți, în motivarea soluției de declinare a competenței, a invocat

prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004, chiar dacă nu a fost sesizată cu o

cerere de recurs împotriva hotărârii Plenului C.S.M.

Într-adevăr,

potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârile

Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot

fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la

comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Acest text este

o normă de excepție și pentru a fi aplicabilă, pentru a fi competentă secția contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție se cere să se

conteste:

-

o hotărâre a Plenului C.S.M.;

- hotărârea să

vizeze „cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor”.

Numai dacă sunt

îndeplinite aceste condiții cumulativ se poate considera că sunt aplicabile

prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În speță, nu se

contestă nici o hotărâre a Plenului C.S.M. care să vizeze cariera și drepturile

reclamantelor care, într-adevăr, îndeplinesc funcția de judecător ci au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.J., C.S.M. și Tribunalul Mehedinți,

obligarea acestora să le recunoască vechimea de consilier juridic ca vechime în

funcția de judecător, în sensul prevăzut de art. 44 din Legea nr. 303/2004.

Chiar reclamantele

au arătat că s-au înscris la examenul de promovare organizat la 5 octombrie 2008 dar cererile le-au fost respinse.

Pentru

organizarea și desfășurarea acestui concurs s-au prevăzut etape legate de

înscrierea candidaților, de contestarea respingerii candidaturii, iar

reclamantele, dacă ar fi dorit puteau folosi căile prevăzute în Regulamentul

concursului și puteau contesta chiar hotărârile C.S.M., dar, în prezenta cauză

nu se contestă asemenea hotărâri, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Calea folosită

de reclamante nu poate fi considerată recurs în condițiile în care nu se

contestă o hotărâre a Plenului C.S.M. prin care să se fi analizat cererile

reclamantelor pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, este, în cazul aplicării art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004, instanță de recurs, hotărârea sa fiind irevocabilă.

De aceea, va fi

admisă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, și, în baza art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și alte drepturi de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale a instanței și trimite cererea formulată de C.S.N., E.L.V.

și O.C.M. Tribunalului Mehedinți, secția de asigurări sociale spre competentă

soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2009.