ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1324/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2006 reclamanta SC S.U.M.B. SRL a chemat în judecată pârâtele C.N.A.D.N. SA și C.N.A.D.N.R. D.R.D.I. Iași solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligate la plata sumei de 1.812.818,69 lei cu titlu de penalități, cu actualizarea acestora până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată. În susținerea cererii reclamanta a arătat că între părți a intervenit contractul nr. 150 din 30 septembrie 2002 având ca obiect întreținerea periodică a îmbrăcăminții asfaltice pe DN 2, cu precizarea zonelor deservite. În temeiul contractului pârâta D.R.D.I.

Iași a emis la data de 17 noiembrie 2004 și 1 decembrie 2004 două comenzi în vederea închirierii utilajelor necesare efectuării lucrărilor contractate. S-a mai arătat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenție, a prestat serviciile conform situațiilor de plată semnate și acceptate de ambele părți contractante. Pentru debitul principal neachitat de pârâtă în conformitate cu H.G. nr. 726/2005 privind autorizarea C.N.A.D.N.R. SA de a emite Bilete la Ordin și a Scrisorii de confort nr. 183718 din 20 iulie 2005 părțile au încheiat Convenția nr. 14259 din 25 august 2005 prin care debitul principal este recunoscut de către pârâtă stipulându-se expres că prevederile contractuale, inclusiv clauza penală convenită își păstrează valabilitatea.

Pârâta a arătat că nu contestă menținerea în continuare a clauzei penale care însă nu se mai aplică pentru întârzierile anterioare convenirii debitului eșalonat, ci numai pentru viitor, în situația nerespectării graficului de plăți. Prin sentința nr. 7705 din 27 septembrie 2006, Tribunalul București a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că prin încheierea convenției nr. 14259 din 25 august 2005, în conformitate cu H.G. nr. 726/2005 și cu Scrisoarea de Confort nr. 183718 din 20 iulie 2005, reclamanta și-a exprimat acordul cu privire la stabilirea unor noi termene scadente, precum și cu efectuarea plății debitului datorat eșalonat. S-a apreciat că, dispozițiile referitoare la menținerea clauzei penale cuprinse în contractul inițial, își produc efectele pentru viitor raportat la îndeplinirea obligației de plată așa cum s-a prevăzut în convenție.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că, în mod greșit, instanța a reținut caracterul de instrument de plată a Biletului la Ordin, deși aceasta reprezintă doar un titlu de credit, o garanție a efectuării plății nu o plată efectivă, supusă riscului nealimentării contului cu consecința neachitării sumelor datorate. Apelanta a mai susținut că aplicarea clauzei penale nu este condiționată de reaua credință a debitorului, fiind suficientă simpla întârziere în executare. Cu toate acestea s-a mai arătat, că pârâtele nu și-au îndeplinit în termen o obligație de plată, în mod culpabil, deși dispuneau de lichidități suficiente acoperirii debitului.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 279 din 26 mai 2008 a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele la plata sumei de 978.926,08 lei penalități aferente debitului principal, până la data încheierii convenției nr. 14259 din 25 august 2005, cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 38.552,66 lei. In fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că potrivit convenției încheiate sumele nedecontate până la data de 25 august 2005 de către pârâte urmau să fie achitate în baza Biletelor la Ordin, fără ca prin efectuarea plății în această modalitate să se modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată, termene de plată prevăzute în contractele ce intrau sub incidența convenției.

Deși, prin convenție s-au prevăzut termenele scadente pentru biletele la ordin emise, însă aceasta nu valorează eșalonarea prețului datorat în temeiul contractului nr. 150/2002, cu consecința ștergerii sumelor datorate de pârâte, rămân aplicabile clauzele prevăzute în contractele nominalizate, dispoziție contractuală ce nu poate fi interpretată decât în sensul că reclamanta a înțeles să accepte plata prețului în modalitatea stipulată, fără a renunța la penalitățile de întârziere datorate în temeiul contractului. S-a mai reținut că în mod greșit s-a considerat că urmare a acceptării plății prin bilete la ordin, reeșalonarea plății debitului principal cu consecința înlăturării clauzei penale, acceptarea achitării plății debitului principal fără o renunțare expresă din partea creditorului în condițiile în care s-a precizat menținerea clauzelor contractului cu privire la toate sumele datorate contravenind intenției părților.

De asemenea s-a considerat că momentul până la care reclamanta este îndreptățită a percepe penalități este data convenției și a înmânării biletelor la ordin la această dată având loc stingerea obligației principale. Cu petiția înregistrată la data de 23 iulie 2008 reclamanta SC S.U.M.B. SRL a declarat recurs, în termen și legal timbrat împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, când se precizează că potrivit convenției, sumele datorate, nedecontate până la data convenției, urmau a fi achitate în baza biletelor la ordin, fără ca prin efectuarea plății în această modalitate să se modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată, termene de plată prevăzute în contractele ce intrau sub incidența convenției.

De asemenea se susține că biletul la ordin nu este un instrument de plată, ci un titlu de credit, ele reprezentând doar o garanție că se vor plăti sumele datorate, pârâtele putându-și achita debitele restante mai înainte de scadența biletelor la ordin sau la plata scadenței acestora. Încheierea unei convenții nu constituie, în mod legal, un mod de plată, atât timp cât creanța creditorului nu este satisfăcută măcar parțial, iar remiterea biletelor la ordin, titluri de credit, nu constituie, la rândul său o modalitate de stingere a creanțelor. Recursul este nefondat. In baza H.G. nr. 726/2005 Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor Publice au emis Scrisoarea de Confort nr. 183718 din 20 iulie 2005 în anexa căreia, la poziția 2 se regăsește reclamanta-recurentă ca având dreptul de a beneficia de bilete la ordin în sumă totală de 138.483.746 lei, sumă în care este inclusă și contravaloarea facturilor în litigiu.

S-a reținut că sumele reprezentând drepturi de creanță ale executanților de lucrări vor fi scadente la plată în perioada 1 septembrie 2006 - 1 decembrie 2007 și în anul 2008, ratele scadente inserate în conținutul Convenției nr. 14259 din 25 august 2005, prin care se reiterează dreptul reclamantei de a beneficia de bilete la ordin eșalonate la plată în 10 rate trimestriale. In acest context, instanța de apel a reținut corect că momentul remiterii biletelor la ordin și încheierea convenției nr. 14259 din 25 august 2005, reprezintă data plății, dată până la care curg penalitățile de întârziere stabilite conform contractului. Instanța de apel a reținut corect că momentul remiterii biletelor la ordin și încheierea convenției nr. 14259 din 25 august 2005, reprezintă data plății, dată până la care curg penalitățile de întârziere stabilite conform contractului.

Cu alte cuvinte, din analiza convenției de plăți referitoare la plățile și termenele de efectuare a plăților, prin care s-a convenit ca sumele să fie achitate pe baza biletelor la ordin s-a reținut corect că înmânarea și acceptarea biletelor la ordin reprezintă momentul stingerii obligației principale. Potrivit principiului accesorium sequitur principale odată stinsă, la această dată, obligație principală, va fi stinsă și obligația accesorie așa încât penalitățile de întârziere nu mai pot fi percepute și acordate și după data de 25 august 2008, data convenției semnată fără obiecțiuni de către părți.

Convenția de plăți purtând o dată ulterioară contractului inițial, fiind deci subsecventă acestuia devine de imediată aplicare de la data semnării ei, dându-se efect deplin clauzelor privind modalitatea de achitare și termenele de plată a debitelor, astfel, raporturilor dintre recurentă și intimate li se aplică dispozițiile convenției nr. 14259 din 25 august 2005. Față de cele arătate criticile formulate urmează a fi înlăturate și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.U.M.B. SRL Bacău împotriva deciziei comerciale nr. 279 din 26 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.