ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2830/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5969 din 2 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea reclamantei SC S.U. SRL și pârâta CN A.D.N.R. SA a fost obligată la plata sumei de 3.983.583 lei (ron) penalități și la 50.527 lei (ron); s-a respins cererea formulată împotriva pârâtei CN A.D.N.R. SA, direcția Iași, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că părțile au stipulat în contractul din 1 octombrie 2004 la art. 22 pct. 1 că neonorarea obligațiilor asumate prin contract atrage aplicarea penalităților de 0,06% pe zi de întârziere, iar la art. 18 au prevăzut modalitățile de plată.

Ulterior, prin convenția din 25 august 2005 încheiată de reclamantă cu pârâta CN A.D.N.R. SA, prin direcția Iași, s-a stabilit că sumele datorate de pârâtă vor fi achitate pe baza biletelor la ordin fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele prevăzute în contract. Instanța a apreciat că penalitățile sunt datorate până la data încheierii convenției, deoarece prin aceasta părțile au eșalonat plata debitului principal, reclamanta acceptând astfel o nouă scadență a debitului. Faptul că în convenția de plăți s-a menționat că nu se modifică modalitatea de plată și termenele de plată, duce la concluzia că nu pot fi calculate penalități de întârziere după încheierea convenției.

Prin decizia comercială nr. 555 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și s-a admis apelul formulat de pârâta CN A.D.N.R. SA; s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a reținut în considerentele deciziei că în raport de H.G. nr. 726/2005 și față de dispozițiile art. 970, art. 977 – art. 983 C. civ. prin semnarea convenției din 25 august 2005 reclamanta a renunțat la beneficiul clauzei penale din contractul din 11 octombrie 2004 raportat la termenele inițiale din cuprinsul acestuia și și-a păstrat beneficiul clauzei penale prevăzut la pct. 22.1 cu respectarea modalității de plată prevăzută în contract la pct. 18.1.

Instanța a stabilit că semnarea convenției prin care s-a statuat că plata se face eșalonat în 10 rate trimestriale, prin bilete la ordin, și la scadențele prevăzute, se supune dispozițiilor art. 969 C. civ., iar înțelegerea privind menținerea prevederilor contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată se referă la aplicarea și executarea convenției și nu la contractul inițial. Împotriva acestei decizii reclamanta SC S.U. SRL cu sediul în Bacău a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea în totalitate a acesteia. Pe fond, a solicitat în principal obligarea pârâtei la plata sumei de 6.929.584,2 lei reprezentând 3.983.583 lei pretenții admise de instanța de fond și 2.946.001,2 lei solicitate în apel reprezentând penalități de întârziere actualizate până la data plății integrale a debitului restant.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că instanța de apel a interpretat greșit H.G. nr. 726/2005 și convenția din 25 august 2005 încheiată între părți și a schimbat înțelesul vădit al acestora. Prin H.G. nr. 726 din 14 iulie 2005 pârâta CN A.D.N.R. SA a fost autorizată să emită bilete la ordin, iar M.T.C.T. împreună cu M.F.P. au fost autorizate să semneze scrisori de confort către executanții de lucrări – prestatorii de servicii și furnizorii de produse, creditori ai CN A.D.N.R. SA prin care să se confirme angajamentul celor două ministere de a depune diligențele necesare pentru a se asigura onorarea la termen de către CN A.D.N.R.

SA a obligațiilor financiare respective. Deci, H.G. nr. 726/2005 prevede o obligație de diligență a pârâtei pentru soluționarea problemelor financiare și nu a urmărit soluționarea problemei debitelor pârâtei. S-a invocat faptul că instanța de apel a interpretat în mod greșit și convenția din 25 august 2005 încheiată între părți atunci când a stabilit că prin semnarea acesteia, reclamanta (recurenta) a renunțat la beneficiul clauzei penale din contractul din 2004 raportat la termenele inițiale din contract. În realitate recurenta a precizat că prin acest act părțile au convenit că sumele datorate de pârâta CN A.D.N.R. SA vor fi achitate în baza biletelor la ordin emise potrivit H.G. nr. 726/2005 și conform anexei la scrisoarea de confort din 20 iulie 2005, fără ca aceasta să modifice modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contract.

A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii întrucât, pe de o parte se reține că prin semnarea convenției SC S.U. SRL a renunțat la beneficiul clauzei penale din contractul din 2004, iar pe de altă parte, că deși nu s-a modificat termenul de plată așa cum părțile au convenit, pârâta nu este obligată la plata penalităților cu toate că nu a achitat în termen sumele pe care le-a recunoscut ca fiind restante. S-a invocat ca motiv de recurs și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, H.G. nr. 726/2005 nu a fost emisă pentru plata datoriilor neachitate de intimata - pârâtă, și așa cum s-a menționat reprezintă intenția M.T.C.T.

de a depune diligențe pentru ca plata biletelor la ordin să se asigure din surse proprii ale CN A.D.N.R. SA. Nici prin convenția din 2005 încheiată între părți nu sunt modificate termenele de plată și modalitatea de plată așa încât intimata - pârâtă datorează potrivit dispozițiilor art. 18.1 și art. 22.1 din contractul de execuție de lucrări din 2005 penalități de 0,06% pe zi de întârziere în cuantum de 6.929.584,2 lei. Prin întâmpinare intimata CN A.D.N.R. SA a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de apel a reținut corect că beneficiul clauzei penale este înlăturat în ceea ce privește termenele inițiale din contract și că înțelegerea părților privind menținerea prevederilor contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată se referă la aplicarea și executarea convenției din 25 august 2005 și nu la contractul inițial.

Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente: Prin contractul de execuție de lucrări din 11 octombrie 2004 încheiat între reclamantă în calitate de executant și pârâta în calitate de achizitor, reclamanta s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină lucrări la obiectivul ”întreținere periodică drumuri - covor asfaltiv”, la prețul de 10.991.759 euro, pentru care a emis factura fiscală din 23 decembrie 2004 în valoare de 325.057.843.141 rol. Pârâta a fost autorizată prin H.G. nr.726 din 14 iulie 2005 să emită bilete la ordin în condițiile legii către executanții de lucrări, prestatorii de servicii și furnizorii de produse care la data de 31 decembrie 2004 înregistrează drepturi de creanță față de companie neachitate până la data intrării în vigoare a hotărârii.

În baza acestei hotărâri M.T.C.T. și M.F.P. au emis scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 prin care au fost de acord și au recunoscut obligațiile financiare a pârâtei asumate prin bilete la ordin. Ulterior, având în vedere H.G.

nr. 726/2005 și scrisoarea de confort menționată părțile au încheiat la data de 25 august 2005 o convenție prin care suma datorată reclamantei de 138.483.786 lei a fost eșalonată la plată de comun acord, în 10 rate trimestriale, sumă în care se include și creanța ce rezultă din contractul din 2004. Problema care trebuie rezolvată și reprezintă criticile recurentei din cererea formulată, este dacă aceasta prin convenția din 25 august 2005 a înțeles să renunțe la beneficiul clauzei penale prevăzută la art. 22.1 din contractul din 2004. Prin convenția încheiată între părți la 25 august 2005 părțile au hotărât ca suma de 138.483.746 lei în care se include și debitul din contractul din 2004, obiectul litigiului de față, datorată de pârâtă să fie eșalonată în 10 rate trimestriale, iar la pct. 1 s-a prevăzut că această convenție nu modifică prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contract.

De aici rezultă că intenția comună a părților în sensul dispozițiilor art. 977 C. civ. privind menținerea prevederilor contractuale la modalitățile de plată și termenele de plată a fost cea referitoare la contractul inițial și nu la aplicarea și executarea convenției, astfel cum a reținut instanța de apel. Așa fiind, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este fondat întrucât, instanța de apel prin interpretarea greșită a acestei convenții a schimbat natura și înțelesul „vădit neîndoielnic al acesteia”. Trebuie precizat că la pct. 5 din convenție părțile au stipulat că celelalte clauze contractuale rămân nemodificate, iar în situația în care reclamanta ar fi înțeles să renunțe la clauza penală prevăzută de părți la art. 22.1 din contractul din 2004, aceasta trebuia să fie prevăzută în mod expres.

Deci, prin convenția încheiată între părți nu au fost modificate art. 18 și art. 22 din contractul inițial. De menționat că, la data încheierii convenției, intimata - pârâtă a recunoscut debitul și a stabilit cu recurenta - reclamantă eșalonarea plății, reclamanta acceptând astfel o nouă scadență a debitului. Așa fiind, penalitățile de 0,06% pe zi de întârziere stabilite la art. 22.1 din contractul din 2004 sunt datorate de pârâtă numai până la data încheierii convenției din 25 august 2005, nu și în continuare, când părțile de comun acord au stabilit eșalonarea debitului. Este întemeiat și motivul invocat de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel H.G.

nr. 726/2005 și scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 sunt documente prin care au fost recunoscute obligațiile financiare ale intimatei - pârâte ce au fost asumate prin bilete la ordin (ca instrumente de plată) cu atât mai mult cu cât s-a prevăzut în mod expres că scrisoarea de confort va fi interpretată ca o declarație de intenție și nu ca o garanție a entităților semnatare, în legătură cu orice obligație sau angajament al pârâtei. Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei atacate ce se va modifica în sensul că, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului pe care o va păstra în tot.

Se va înlătura dispoziția privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.516 lei. Se vor menține dispozițiile privind respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva aceleiași decizii. Conform art. 274 C. proc. civ. pârâta va fi obligată către reclamantă la 36.246 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru conform dovezilor prezentate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului împotriva deciziei comerciale nr. 555 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței comerciale nr. 5969 din 2 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o păstrează în tot. Înlătură dispozițiile privind obligarea apelantei SC S.U. SRL Podul Turcului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.516 lei. Menține dispozițiile privind respingerea apelului declarat de reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului împotriva aceleiași decizii. Obligă pârâta CN A.D.N.R.

SA din București la plata sumei de 36.246 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.