ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2830/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 5969 din 2 mai 2007 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea

reclamantei SC S.U. SRL și pârâta CN A.D.N.R. SA a fost obligată la plata sumei

de 3.983.583 lei (ron) penalități și la 50.527 lei (ron); s-a respins cererea

formulată împotriva pârâtei CN A.D.N.R. SA, direcția Iași, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că părțile au stipulat în contractul din 1 octombrie 2004 la art. 22 pct.

1 că neonorarea obligațiilor asumate prin contract atrage aplicarea

penalităților de 0,06% pe zi de întârziere, iar la art. 18 au prevăzut

modalitățile de plată.

Ulterior, prin convenția din

25 august 2005 încheiată de reclamantă cu pârâta CN A.D.N.R. SA, prin direcția Iași,

s-a stabilit că sumele datorate de pârâtă vor fi achitate pe baza biletelor la

ordin fără ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la

modalitățile de plată și termenele prevăzute în contract.

Instanța a apreciat că

penalitățile sunt datorate până la data încheierii convenției, deoarece prin

aceasta părțile au eșalonat plata debitului principal, reclamanta acceptând

astfel o nouă scadență a debitului.

Faptul că în convenția de

plăți s-a menționat că nu se modifică modalitatea de plată și termenele de

plată, duce la concluzia că nu pot fi calculate penalități de întârziere după

încheierea convenției.

Prin decizia comercială nr. 555

din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și s-a admis apelul formulat

de pârâta CN A.D.N.R. SA; s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că

s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată; s-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în raport de H.G. nr. 726/2005 și față de

dispozițiile art. 970, art. 977 – art. 983 C. civ. prin semnarea convenției din

25 august 2005 reclamanta a renunțat la beneficiul clauzei penale din

contractul din 11 octombrie 2004 raportat la termenele inițiale din cuprinsul

acestuia și și-a păstrat beneficiul clauzei penale prevăzut la pct. 22.1 cu

respectarea modalității de plată prevăzută în contract la pct. 18.1.

Instanța a stabilit că

semnarea convenției prin care s-a statuat că plata se face eșalonat în 10 rate

trimestriale, prin bilete la ordin, și la scadențele prevăzute, se supune

dispozițiilor art. 969 C. civ., iar înțelegerea privind menținerea prevederilor

contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată se

referă la aplicarea și executarea convenției și nu la contractul inițial.

Împotriva acestei decizii

reclamanta SC S.U. SRL cu sediul în Bacău a declarat recurs în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal

casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea în

totalitate a acesteia.

Pe fond, a solicitat în

principal obligarea pârâtei la plata sumei de 6.929.584,2 lei reprezentând 3.983.583

lei pretenții admise de instanța de fond și 2.946.001,2 lei solicitate în apel

reprezentând penalități de întârziere actualizate până la data plății integrale

a debitului restant.

În subsidiar, a solicitat

admiterea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței

de fond.

A susținut recurenta în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că instanța de apel a

interpretat greșit H.G. nr. 726/2005 și convenția din 25 august 2005 încheiată

între părți și a schimbat înțelesul vădit al acestora.

Prin H.G. nr. 726 din 14

iulie 2005 pârâta CN A.D.N.R. SA a fost autorizată să emită bilete la ordin,

iar M.T.C.T. împreună cu M.F.P. au fost autorizate să semneze scrisori de

confort către executanții de lucrări – prestatorii de servicii și furnizorii de

produse, creditori ai CN A.D.N.R. SA prin care să se confirme angajamentul

celor două ministere de a depune diligențele necesare pentru a se asigura

onorarea la termen de către CN A.D.N.R. SA a obligațiilor financiare

respective.

Deci, H.G. nr. 726/2005

prevede o obligație de diligență a pârâtei pentru soluționarea problemelor

financiare și nu a urmărit soluționarea problemei debitelor pârâtei.

S-a invocat faptul că

instanța de apel a interpretat în mod greșit și convenția din 25 august 2005

încheiată între părți atunci când a stabilit că prin semnarea acesteia,

reclamanta (recurenta) a renunțat la beneficiul clauzei penale din contractul din

2004 raportat la termenele inițiale din contract.

În realitate recurenta a

precizat că prin acest act părțile au convenit că sumele datorate de pârâta CN

A.D.N.R. SA vor fi achitate în baza biletelor la ordin emise potrivit H.G. nr. 726/2005

și conform anexei la scrisoarea de confort din 20 iulie 2005, fără ca aceasta

să modifice modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contract.

A susținut recurenta în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia instanței de

apel cuprinde motive contradictorii întrucât, pe de o parte se reține că prin

semnarea convenției SC S.U. SRL a renunțat la beneficiul clauzei penale din

contractul din 2004, iar pe de altă parte, că deși nu s-a modificat termenul de

plată așa cum părțile au convenit, pârâta nu este obligată la plata

penalităților cu toate că nu a achitat în termen sumele pe care le-a recunoscut

ca fiind restante.

S-a invocat ca motiv de

recurs și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea

instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, H.G. nr. 726/2005 nu

a fost emisă pentru plata datoriilor neachitate de intimata - pârâtă, și așa

cum s-a menționat reprezintă intenția M.T.C.T. de a depune diligențe pentru ca

plata biletelor la ordin să se asigure din surse proprii ale CN A.D.N.R. SA.

Nici prin convenția din 2005

încheiată între părți nu sunt modificate termenele de plată și modalitatea de

plată așa încât intimata - pârâtă datorează potrivit dispozițiilor art. 18.1 și

art. 22.1 din contractul de execuție de lucrări din 2005 penalități de 0,06% pe

zi de întârziere în cuantum de 6.929.584,2 lei.

Prin întâmpinare intimata CN

A.D.N.R. SA a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de apel a

reținut corect că beneficiul clauzei penale este înlăturat în ceea ce privește

termenele inițiale din contract și că înțelegerea părților privind menținerea

prevederilor contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de

plată se referă la aplicarea și executarea convenției din 25 august 2005 și nu

la contractul inițial.

Recursul reclamantei este

fondat pentru următoarele considerente:

Prin contractul de execuție

de lucrări din 11 octombrie 2004 încheiat între reclamantă în calitate de

executant și pârâta în calitate de achizitor, reclamanta s-a obligat să

execute, să finalizeze și să întrețină lucrări la obiectivul ”întreținere

periodică drumuri - covor asfaltiv”, la prețul de 10.991.759 euro, pentru care

a emis factura fiscală din 23 decembrie 2004 în valoare de 325.057.843.141 rol.

Pârâta a fost autorizată

prin H.G. nr.726 din 14 iulie 2005 să emită bilete la ordin în condițiile legii

către executanții de lucrări, prestatorii de servicii și furnizorii de produse

care la data de 31 decembrie 2004 înregistrează drepturi de creanță față de

companie neachitate până la data intrării în vigoare a hotărârii.

În baza acestei hotărâri M.T.C.T.

și M.F.P. au emis scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 prin care au fost de

acord și au recunoscut obligațiile financiare a pârâtei asumate prin bilete la

ordin.

Ulterior, având în vedere H.G.

nr. 726/2005 și scrisoarea de confort menționată părțile au încheiat la data de

25 august 2005 o convenție prin care suma datorată reclamantei de 138.483.786

lei a fost eșalonată la plată de comun acord, în 10 rate trimestriale, sumă în

care se include și creanța ce rezultă din contractul din 2004.

Problema care trebuie

rezolvată și reprezintă criticile recurentei din cererea formulată, este dacă

aceasta prin convenția din 25 august 2005 a înțeles să renunțe la beneficiul

clauzei penale prevăzută la art. 22.1 din contractul din 2004.

Prin convenția încheiată

între părți la 25 august 2005 părțile au hotărât ca suma de 138.483.746 lei în

care se include și debitul din contractul din 2004, obiectul litigiului de

față, datorată de pârâtă să fie eșalonată în 10 rate trimestriale, iar la pct. 1

s-a prevăzut că această convenție nu modifică prevederile contractuale referitoare

la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute în contract.

De aici rezultă că intenția

comună a părților în sensul dispozițiilor art. 977 C. civ. privind menținerea

prevederilor contractuale la modalitățile de plată și termenele de plată a fost

cea referitoare la contractul inițial și nu la aplicarea și executarea

convenției, astfel cum a reținut instanța de apel.

Așa fiind, motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este fondat întrucât,

instanța de apel prin interpretarea greșită a acestei convenții a schimbat

natura și înțelesul „vădit neîndoielnic al acesteia”.

Trebuie precizat că la pct. 5

din convenție părțile au stipulat că celelalte clauze contractuale rămân

nemodificate, iar în situația în care reclamanta ar fi înțeles să renunțe la

clauza penală prevăzută de părți la art. 22.1 din contractul din 2004, aceasta

trebuia să fie prevăzută în mod expres.

Deci, prin convenția

încheiată între părți nu au fost modificate art. 18 și art. 22 din contractul

inițial.

De menționat că, la data

încheierii convenției, intimata - pârâtă a recunoscut debitul și a stabilit cu

recurenta - reclamantă eșalonarea plății, reclamanta acceptând astfel o nouă

scadență a debitului.

Așa fiind, penalitățile de

0,06% pe zi de întârziere stabilite la art. 22.1 din contractul din 2004 sunt

datorate de pârâtă numai până la data încheierii convenției din 25 august 2005,

nu și în continuare, când părțile de comun acord au stabilit eșalonarea

debitului.

Este întemeiat și motivul

invocat de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel H.G. nr. 726/2005 și

scrisoarea de confort din 20 iulie 2005 sunt documente prin care au fost

recunoscute obligațiile financiare ale intimatei - pârâte ce au fost asumate

prin bilete la ordin (ca instrumente de plată) cu atât mai mult cu cât s-a

prevăzut în mod expres că scrisoarea de confort va fi interpretată ca o

declarație de intenție și nu ca o garanție a entităților semnatare, în legătură

cu orice obligație sau angajament al pârâtei.

Pentru toate aceste

considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei atacate ce se

va modifica în sensul că, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței Tribunalului pe care o va păstra în tot.

Se va înlătura dispoziția

privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 21.516

lei.

Se vor menține dispozițiile

privind respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva aceleiași

decizii.

Conform art. 274 C. proc.

civ. pârâta va fi obligată către reclamantă la 36.246 lei cheltuieli de

judecată în recurs reprezentând taxă judiciară de timbru conform dovezilor

prezentate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului împotriva deciziei comerciale nr. 555 din

15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică

decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta CN

A.D.N.R. SA împotriva sentinței comerciale nr. 5969 din 2 mai 2007 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o păstrează în tot.

Înlătură dispozițiile

privind obligarea apelantei SC S.U. SRL Podul Turcului la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 21.516 lei. Menține dispozițiile privind respingerea

apelului declarat de reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului împotriva aceleiași

decizii.

Obligă pârâta CN A.D.N.R. SA

din București la plata sumei de 36.246 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.