ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată,sub nr.

12951/3/2006 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială reclamanta SC

S.U. SRL Bacău s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.D.N.R. SA București

și C.N.A.D.N.R. SA -D.R.D.P. Iași în principal, obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R.

la plata sumei de 3.280.155,61 RON, cu titlu de penalități, actualizată în

continuare de la data scadenței și până la data plății efective a debitului

restant, în subsidiar, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de

1.885.529,52 RON, cu titlu de penalități calculate până la data semnării

Convenției din 25 august 2005,cu cheltuieli de judecată ocazionate reclamantei

de desfășurarea prezentului litigiu în toate fazele procesuale.

Prin sentința

nr. 3383 din data de 11 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC S.U. SRL Bacău și, în consecință, a obligat pârâta C.N.A.N.D.R., prin D.R.D.P.

Iași, să achite reclamantei suma de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere

calculate până la concurența debitului principal.

Prin aceeași sentință,

a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 51.105,5 RON, cheltuieli de judecată.

S-a arătat, prin

considerentele hotărârii, următoarele:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 873 pronunțată în data

de 12 martie 2009, a casat hotărârile instanțelor de fond comerciale pentru necompetență

și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a

VlII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea pe fond a cauzei având

în vedere dispozițiile art. 10 teza a doua din Legea nr. 554/2004.

Investită cu soluționare

cauzei, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal

,a reținut că în prezenta cauză s-au solicitat penalitățile de întârziere pretinse

de reclamantă, mai exact incidența asupra acestora a convenției din 25 august 2005

și a emiterii biletelor la ordin.

A argumentat instanța

de fond că se impune a fi analizat dacă însăși convenția din 25 august 2005, prin

care părțile au convenit asupra emiterii biletelor la ordin, a adus sau nu modificări,

prin ea însăși, contractului de execuție de lucrări, în sensul invocat de pârâte.

în acest sens

instanța a constat că această convenție din 2005 a consacrat înțelegerea părților

în legătură cu emiterea biletelor la ordin, în privința debitului principal exclusiv,

nestatuând nimic în legătură că modificarea vreunor clauze din contractul inițial,

inclusiv termenele de plată și curgerea penalităților, astfel că în temeiul disp.

art. 1066 C. civ. raportat la art. 22.1 din convenția părților a obliga pârâta C.N.A.N.D.R.,

prin D.R.D.P. Iași, să achite reclamantei suma de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități

de întârziere calculate până la concurența debitului principala

În ceea ce privește

suma solicitată în principal, instanța a reținut că actualizarea la care se referă

solicitarea reclamantei nu vizează actualizarea sumei de 3.280.155,61 RON în raport

de rata inflației, ci calculul în continuare al penalităților datorate, până în

momentul plății efective a debitului principal, debit neachitat nici la momentul

pronunțării prezentei.

împotriva sentinței

civile nr. 3833 din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen

legal pârâta C.N.A.D.N.R. SA București -D.R.D.P. Iași prin care s-a solicitat admiterea

căii extraordinare de atac de reformare, casarea hotărârii atacate în sensul exonerării

recurentei pârâte de plata sumei de 14.618.709,6 RON în favoarea reclamantei reprezentând

penalități de întârziere contractuale calculate până la concurența debitului principal

și de plata sumei de 51.105,5 RON în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli

de judecată, pentru următoarele motive:

1.Instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut, acordând nejustificat și nelegal cu titlu de penalități

de întârziere suma de 14.618.709,6 RON, când suma maximă ce putea fi acordată, raportat

la scadența debitului principal și data plății acestuia, raportat la suma reclamată

și conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, 8.504.615,66 RON,

iar acest motiv de nelegalitate este prevăzut expres de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ.

2.Instanța de

judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar acest motiv de

nelegalitate este prevăzut expres de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

3.Hotărârea recurată

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar acest motiv de nelegalitate

este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 1426 din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul

declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Iași împotriva sentinței nr. 3833 din

11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal ca nefondat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-au reținut în esență următoarele.

S-a constatat

că în mod legal și întemeiat prima instanță, prin sentința recurată a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC S.U. SRL în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.D.N.R. și

C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Iași și a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. la plata în favoarea

reclamantei a sumei de 14.618.709,6 RON cu titlu de penalități de întârziere calculate

până la concurența debitului principal și a sumei de 51.105,5 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată, această soluție impunându-se în cauză, prin raportare la clauza prevăzută

de art. 22.1 din contractul de execuție de lucrări din 11 octombrie 2004 încheiat

între reclamantă și în calitate de executant și C.N.A.D.R. S.A - D.R.D.P. Iași în

calitate de autoritate contractantă și la cuprinsul convenției din data de 25 august

2005 încheiată între aceleași părți.

Este probat, în

cauză, că între părți a intervenit contractul de execuție de lucrări nr. 151 din

data de 11 octombrie 2004 având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea

lucrărilor la obiectivul "îmbunătățirea condițiilor de circulație pe DN 23

Km. 1+100-4+800 și 31+700-41+690" și că, urmare executării de către intimată

a lucrărilor contractate, a fost emisă factura din 23 decembrie 2004 în valoare

de 14.837.289, 52 RON și factura din 11 aprilie 2005 în valoare de 4040,03 RON,

care nu au fost onorate la plată de către recurentă potrivit prevederilor art. 18.1

din contractul de executare de lucrări. Ulterior scadenței plăților, între părți

a intervenit convenția din data de 25 august 2005 prin care, având în vedere prevederile

H.G. nr. 726/2005 privind autorizarea C.N.A.D.N.R. SA de a emite bilete la ordin

în favoarea unor creditori ai companiei și scrisoarea de confort din 20 iulie 2005

emisă de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul

Finanțelor Publice în anexa căreia SC S.U. SRL P.T. se regăsește ca vând dreptul

să beneficieze de bilete la ordin în sumă totală de 138.483.746 lei sumă eșalonată

la plată în 10 rate trimestriale, s-a convenit că sumele datorate de pârâte nedecontate

până la data încheierii convenției să fie achitate pe baza biletelor la ordin emise

în baza H.G. nr. 726/2005 în conformitate cu anexa la scrisoarea de confort fără

ca aceasta să modifice prevederile contractuale referitoare la modalitățile de plată

și termenele de plată prevăzute în contractele enumerate și s-a stabilit că pentru

toate sumele datorate de pârâte rămân aplicabile clauzele din contracte. Potrivit

clauzei de la art. 22.1 din contractul de executare de lucrări din 11 octombrie

2004, în cazul în care executantul sau achizitorul nu reușesc să-și îndeplinească

obligațiile asumate prin contract, atunci fiecare parte are dreptul de a pretinde

celeilalte părți, ca penalități, 0,06% pentru fiecare zi de întârziere aplicată

la valoarea obligației neonorate.

Prima instanță

a făcut, în litigiu, prin considerentele hotărârii pronunțate, o corectă interpretare

a clauzei de la art. 22.1 din contractul de executare de lucrări și a clauzelor

din convenția din 25 august 2005 și procedat, prin dispozitivul sentinței, la pronunțarea

unei soluții legale și temeinice, prin aplicarea legii ce guvernează raportul juridic

litigios dedus judecății. într-adevăr, corect s-a reținut, de către instanța de

fond, că operațiunea de emitere a biletelor la plată, prin ea însăși, nu constituie

temei pentru stoparea curgerii penalităților, și că nu au fost aduse modificări,

prin clauzele convenției din 25 august 2005, contractului de executare de lucrări

în sensul invocate de recurentă. Convenția din 2005 consacră doar înțelegerea părților

în legătură cu emiterea biletelor la ordin, exclusiv în privința debitului principal,

fără a statua în vreun fel cât privește modificarea altor clauze din contract. Dimpotrivă,

în art. 1 al convenției din 25 august 2005 se prevede cu claritate că plata debitului

principal se va face prin bilete la ordin "fără ca aceasta să modifice prevederile

contractuale referitoare la modalitățile de plată și termenele de plată prevăzute

în contractele enumerate mai sus", în art. 4 că "pentru toate sumele datorate

de C.N.A.D.R. România SA prin D.R.D.P. Iași rămân aplicabile clauzele prevăzute

în contractele nominalizate mai sus", iar la art. 5 că "celelalte clauze

contractuale rămân nemodificate". Prin urmare, luând în considerare regulile

de interpretare a convențiilor prevăzute de art. 977-985 C. civ., în mod întemeiat

s-a concluzionat, de judecătorul fondului, că rămân pe deplin aplicabile, ulterior

încheierii convenției din 25 august 2005, celelalte obligații și prevederi din contractul

din 11 octombrie 2004, inclusiv cele referitoare la termenele de plată și la cuantumul

și momentul de la care se datorează penalitățile de întârziere. Nu s-a făcut, în

mod pertinent și concludent, nici la prima instanță și nici în recurs, dovada plății

de către recurentă a debitului principal datorat reclamantei potrivit contractului

de executare de lucrări, astfel că în mod justificat, printr-o simplă operație matematică,

având în vedere și prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele

măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, judecătorul fondului, prin raportare

la perioada scursă de la scadența facturilor din 23 decembrie 2004 și din 11

aprilie 2005 și până la pronunțarea sentinței, a stabilit cuantumul penalităților

de întârziere la suma de 14.618.709, 6 RON.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea cererii de revizuire formulată de C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Iași împotriva

deciziei din 10 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că

revizuenta a formulat o cerere de renunțare la judecarea căii de atac.

Manifestarea de

voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este

supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează

procesul civil.

Văzând dispozițiile

prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate

renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având

în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act

de renunțarea la judecarea cererii de revizuire formulată de C.N.A.D.N.R. –D.R.D.P.

Iași împotriva deciziei din 10 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Ia act de renunțarea

la judecarea cererii de revizuire formulată de C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P.Iași împotriva

deciziei din 10 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 ianuarie 2012.