ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273

din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul D.Ș. și l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond pentru a

pronunța această hotărâre a reținut că, la data de 18 iulie 2008, petentul D.Ș.

a investit instanța cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 343 alin. (1),

(2) și (3) C. proc. pen., art. 344 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 197 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen., art. 385 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., art. 148 alin. (1) și (2)

lit. a), b), c), d), g) și h) C. proc. pen., împotriva hotărârii penale nr. 155

din 10 martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, apreciind că

acesta nu a stabilit obiectul plângerii, articolele invocate vizau materia

recursului, motiv pentru care a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri,

inițial petiționarul a formulat contestație în anulare la 17 noiembrie 2008,

calificată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, ca fiind recurs împotriva sentinței penale nr. 273 din 30

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, motiv pentru

care a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curții de Apel București și

înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării recursului.

Examinând hotărârea atacată

sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată recursul petiționarului fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, în analiza

conținutului cererii petiționarului nu a dat dovadă de rol activ, manifestând

lipsă de preocupare pentru calificarea naturii cererii, pentru stabilirea

dispozițiilor legale incidente în cauză.

În vederea lămuririi

aspectelor neclare instanța era datorare să manifeste o atitudine plină de

inițiativă în interpretarea înscrisurilor existente la dosar pentru a stabili

cadrul procesual, respectiv obiectul cererii, dispozițiile legale aplicabile.

Din analiza conținutului

cererii sale introduse la instanța de fond, petiționarul în mod repetat, face

vorbire de o contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit.

d) C. proc. pen., apreciind că s-au pronunțat două hotărâri definitive de

condamnare pentru aceeași faptă, săvârșită de inculpatul C.I.

Instanța de fond, în

virtutea rolului activ pe care trebuia să-l manifeste, în raport de natura

cererii, intitulată contestație în anulare, și de temeiul de drept invocat [(art.

386 lit. d) C. proc. pen.)], era datoare să-i pună în vedere hotărârile pe care

acesta le aprecia a fi contradictorii și în funcție de acesta să stabilească

măsurile care se impuneau (verificarea competenței, componența completului

etc.).

Mai mult, instanța s-a

rezumat a califica cererea petiționarului drept o plângere îndreptată împotriva

hotărârii penale nr. 155 din 10 martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală,

pe care în mod nejustificat o respinge, ca nefondată, deși în acest caz soluția

ar fi fost respingerea plângerii ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte consideră că recursul petiționarului recurent D.Ș. este fondat,

instanța de fond manifestând lipsă de rol activ, motiv pentru care, conform art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul

petiționarului D.Ș., va casa sentința penală nr. 273 din 30 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca

aceasta să stabilească obiectul și, pe cale de consecință, soluționarea

corespunzătoare a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul D.Ș. împotriva sentinței penale nr. 243/ F din 30 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința atacată și

dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel

București.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2009.