ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.Ș. și l-a obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre a reținut că, la data de 18 iulie 2008, petentul D.Ș. a investit instanța cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 343 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., art. 344 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 197 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., art. 385 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

pen., art. 148 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), g) și h) C. proc. pen., împotriva hotărârii penale nr. 155 din 10 martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, apreciind că acesta nu a stabilit obiectul plângerii, articolele invocate vizau materia recursului, motiv pentru care a respins plângerea ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri, inițial petiționarul a formulat contestație în anulare la 17 noiembrie 2008, calificată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca fiind recurs împotriva sentinței penale nr. 273 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, motiv pentru care a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curții de Apel București și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul petiționarului fondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond, în analiza conținutului cererii petiționarului nu a dat dovadă de rol activ, manifestând lipsă de preocupare pentru calificarea naturii cererii, pentru stabilirea dispozițiilor legale incidente în cauză. În vederea lămuririi aspectelor neclare instanța era datorare să manifeste o atitudine plină de inițiativă în interpretarea înscrisurilor existente la dosar pentru a stabili cadrul procesual, respectiv obiectul cererii, dispozițiile legale aplicabile. Din analiza conținutului cererii sale introduse la instanța de fond, petiționarul în mod repetat, face vorbire de o contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen., apreciind că s-au pronunțat două hotărâri definitive de condamnare pentru aceeași faptă, săvârșită de inculpatul C.I. Instanța de fond, în virtutea rolului activ pe care trebuia să-l manifeste, în raport de natura cererii, intitulată contestație în anulare, și de temeiul de drept invocat [(art. 386 lit. d) C. proc. pen.)], era datoare să-i pună în vedere hotărârile pe care acesta le aprecia a fi contradictorii și în funcție de acesta să stabilească măsurile care se impuneau (verificarea competenței, componența completului etc.). Mai mult, instanța s-a rezumat a califica cererea petiționarului drept o plângere îndreptată împotriva hotărârii penale nr. 155 din 10 martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, pe care în mod nejustificat o respinge, ca nefondată, deși în acest caz soluția ar fi fost respingerea plângerii ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte consideră că recursul petiționarului recurent D.Ș. este fondat, instanța de fond manifestând lipsă de rol activ, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul petiționarului D.Ș., va casa sentința penală nr. 273 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca aceasta să stabilească obiectul și, pe cale de consecință, soluționarea corespunzătoare a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul D.Ș. împotriva sentinței penale nr. 243/ F din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.