ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2087/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 150/F/CA din 21 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Covasna, având ca obiect anularea hotărârii nr. 2132 din 3 iulie 2008,

emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin

care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, că reclamanta a atașat la dosar mai multe înscrisuri, dovedind că

s-a născut pe raza județului Brașov, în localitatea Hoghiz și a locuit pe raza

județului Covasna, de la naștere și până la data soluționării cauzei, din anul

1970 înregistrându-și formal domiciliul și în orașul Baraolt.

A mai reținut instanța că potrivit

declarațiilor notariale ale martorilor K.H. și B.B., familia reclamantei a fost

nevoită să plece în anul 1940, din localitatea Tohan, județul Brașov, unde

lucrau la confecționarea de cărămidă, fiind alungați de Garda de Fier și

trimiși în localitatea Baraolt, declarație menținută de martorul K.H. și cu

ocazia audierii sale în instanță.

În raport de aceste probe instanța a

apreciat că, împrejurarea că familia contestatoarei, alături de alte familii

care confecționau cărămidă în locații în care se instalau cu titlu temporar, pe

durata activității manufacturiere, au fost trimise în localitatea de domiciliu,

sau pe care au declarat-o în acel moment ca localitate de domiciliu, din rațiuni

ale momentului respectiv, fără a fi însoțite de părăsirea forțată a domiciliului,

a locuinței stabile aparținând familiei evacuate, nu poate fi considerată

strămutare în sensul de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta susținând că, în perioada respectivă încadrarea

socio-politică a familiei a influențat viața membrilor acesteia în mod negativ,

fiind nevoiți ca în perioada anilor 1940 - 1945 să ducă o viață de nomazi și să

se stabilească în diferite localități străine și în comunități cu care nu aveau

legături personale, de rudenie.

A mai arătat recurenta că s-a născut,

într-adevăr în localitatea Hoghiz, dar familia sa a fost nevoită să se mute în

Tohan în vederea realizării unui trai decent, unde se ocupa cu fabricarea de țigle

și cărămidă, la fel ca alte zeci de familii, schimbările de domiciliu nefiind

legalizate și în condițiile în care instituțiile statului, blocate de război,

nu putea elibera adeverințe care să ateste localitatea de domiciliu.

În sprijinul criticilor formulate a fost

invocată Decizia nr. 41 din 7 mai 2007 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de aceste considerente, recurenta a

apreciat că sentința atacată este nelegală și netemeinică și a solicitat

modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România,

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu, deportată privată de libertate în locuri de

detenție sau lagăre, a făcut poarte din detașamente de muncă forțată sau

supraviețuitoare a trenurilor morții.

Cum cazurile în care o persoană

poate beneficia de drepturile recunoscute de această lege, sunt expres și

limitativ prevăzute iar recurenta nu a susținut și nici nu a dovedit că s-a

aflat în vreuna dintre aceste situații, în mod corect instanța de fond a

respins acțiunea acesteia.

Pe cale de consecință, constatând că

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 150/F/CA

din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

aprilie 2009.