ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2009

HOTĂRÂRE
08.04.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 153/F din 21 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul K.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Covasna, a anulat hotărârea nr. 2127 din 3 iulie 2008, emisă de pârâtă

și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 25 aprilie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile cuvenite

începând cu data de 1 iulie 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, că părinții reclamantului au locuit în Tohan, județul

Brașov, unde se ocupau cu fabricarea de țiglă și cărămizi și au fost nevoiți să

se refugieze în Baraolt, având în vedere condițiile istorice și sociale de la

acea dată, respectiv represiunile la care au fost supuși fiind de etnie

maghiară.

A mai reținut instanța că, în această

perioadă, respectiv la data de 25 aprilie 1943 s-a născut reclamantul, părinții

săi fiind în refugiu, astfel că, având în vedere că minorul are domiciliul

împreună cu părinții săi și a trăit în aceleași condiții sociale și morale, a

concluzionat că acesta s-a aflat în refugiu, în perioada 25 aprilie 1943 - 6

martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta, susținând că strămutarea semnifică, în limbajul Legii nr. 189/2000

art. 1 lit. c) mutarea forțată a unor persoane, din localitatea de domiciliu în

altă localitate, în sensul de persecuție pe motive etnice, legea nefăcând

referire și la situația inversă, în care o persoană este trimisă în localitatea

în care locuiește permanent, cum este și cazul familiei intimatului.

A mai susținut recurenta că intimatul

nici nu a dovedit că ar fi avut caracter de continuitate șederea familiei sale

pe raza orașului Zărnești sau a localității Tohan, prezența familiei pe raza

acestei din urmă localități fiind determinată de îndeletnicirea familiei ce

presupunea ocuparea temporară a unor terenuri virane și cu sol apt pentru a se

fabrica țiglă și cărămidă.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază persoana cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În conformitate cu dispozițiile art.

4 din H.G. nr. 127/2000, dovada acestor împrejurări se poate face, cu acte

oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martor.

Pe cale de consecință, împrejurarea

că familia intimatului, alături de alte familii care confecționau cărămidă, în

locații în care se instalau cu titlu temporar, pe durata activității manufacturiere,

astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, a fost trimisă în

localitatea de domiciliu, din rațiuni ale momentului, fără a fi însoțită de

părăsirea forțată a domiciliului, respectiv a locuinței stabilite, aparținând

familiei, nu poate fi considerată strămutare, în sensul legii.

Se reține astfel că intimatul nu a

făcut dovada încadrării în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

și, pe cale de consecință recursul declarat de pârâtă este fondat.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în

cauză și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate

de reclamantul K.S.

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva

sentinței civile nr. 153/F din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamantul K.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 5 noiembrie 2008, reclamantul B.I. a solicitat în contradictor
ÎCCJ 2009-03-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 134/F din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de rec
ÎCCJ 2009-03-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov reclamanta K.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, anularea ho
ÎCCJ 2007-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamantul O.J. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând anularea Hotărârii
ÎCCJ 2008-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 10 septembrie 2007 la Curtea de Apel Brașov, reclamanta R.A. a solicitat în contradictor
Sursă