ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel Brașov, secția contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 153/F din 21 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul K.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Covasna, a anulat hotărârea nr. 2127 din 3 iulie 2008, emisă de pârâtă
și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să
recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru
perioada 25 aprilie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile cuvenite
începând cu data de 1 iulie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond
a reținut, în esență, că părinții reclamantului au locuit în Tohan, județul
Brașov, unde se ocupau cu fabricarea de țiglă și cărămizi și au fost nevoiți să
se refugieze în Baraolt, având în vedere condițiile istorice și sociale de la
acea dată, respectiv represiunile la care au fost supuși fiind de etnie
maghiară.
A mai reținut instanța că, în această
perioadă, respectiv la data de 25 aprilie 1943 s-a născut reclamantul, părinții
săi fiind în refugiu, astfel că, având în vedere că minorul are domiciliul
împreună cu părinții săi și a trăit în aceleași condiții sociale și morale, a
concluzionat că acesta s-a aflat în refugiu, în perioada 25 aprilie 1943 - 6
martie 1945.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs pârâta, susținând că strămutarea semnifică, în limbajul Legii nr. 189/2000
art. 1 lit. c) mutarea forțată a unor persoane, din localitatea de domiciliu în
altă localitate, în sensul de persecuție pe motive etnice, legea nefăcând
referire și la situația inversă, în care o persoană este trimisă în localitatea
în care locuiește permanent, cum este și cazul familiei intimatului.
A mai susținut recurenta că intimatul
nici nu a dovedit că ar fi avut caracter de continuitate șederea familiei sale
pe raza orașului Zărnești sau a localității Tohan, prezența familiei pe raza
acestei din urmă localități fiind determinată de îndeletnicirea familiei ce
presupunea ocuparea temporară a unor terenuri virane și cu sol apt pentru a se
fabrica țiglă și cărămidă.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din
Legea nr. 189/2000, beneficiază persoana cetățean român care, în perioada
regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la
6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată
sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În conformitate cu dispozițiile art.
4 din H.G. nr. 127/2000, dovada acestor împrejurări se poate face, cu acte
oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martor.
Pe cale de consecință, împrejurarea
că familia intimatului, alături de alte familii care confecționau cărămidă, în
locații în care se instalau cu titlu temporar, pe durata activității manufacturiere,
astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, a fost trimisă în
localitatea de domiciliu, din rațiuni ale momentului, fără a fi însoțită de
părăsirea forțată a domiciliului, respectiv a locuinței stabilite, aparținând
familiei, nu poate fi considerată strămutare, în sensul legii.
Se reține astfel că intimatul nu a
făcut dovada încadrării în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000
și, pe cale de consecință recursul declarat de pârâtă este fondat.
Pentru aceste considerente, în baza
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în
cauză și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate
de reclamantul K.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C ID E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva
sentinței civile nr. 153/F din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că
respinge acțiunea formulată de reclamantul K.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8
aprilie 2009.