ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 134/F din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, dispunând anularea hotărârii nr. 2129 din 3 iulie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999, cu acordarea drepturilor bănești corespunzătoare, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din întreg probatoriul rezultă că reclamantul a fost persecutat de regimurile instaurate în România în perioada 1940-1945, el și familia sa fiind nevoiți să se mute din localitatea de domiciliu, Tohani, în localitatea Baraolt, începând cu toamna anului 1940 și până în anul 1948, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, față de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice și nici a refugiului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art.4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori. În cauză, într-adevăr, rezultă din declarațiile martorilor K.K. și K.E., că intimatul-reclamant și familia sa „au fost nevoiți să părăsească domiciliul, fiind persecutați, alungați, pe motive etnice". Declarațiile martorilor nu corespund, însă, precizărilor făcute de către însuși intimatul-reclamant, în cuprinsul întâmpinării formulate în dosarul de recurs, în sensul că motivul părăsirii de către acesta și familia sa a localității de domiciliu 1-a constituit necesitatea de „a găsi o slujbă", iar nu persecuția etnică.

Așa fiind, față de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. , în vederea prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) din același cod. Cu prilejul rejudecării, instanța de judecată va suplimenta probatoriul, prin audierea nemijlocită a ambilor martori care au dat declarații notariale, precum și a reclamantului, în vederea lămuririi contradicțiilor mai sus arătate și, deci, a edificării cu privire la situația de fapt și la motivul real al părăsirii de către reclamant și familia sa a localității de domiciliu.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței nr. 134/F din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.