ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2009

HOTĂRÂRE
10.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 134/F din 6 octombrie 2008,

Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul D.A.,

în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană

de Pensii Covasna, dispunând anularea hotărârii nr. 2129

din 3 iulie 2008 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al

prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu acordarea drepturilor bănești

corespunzătoare, pentru perioada 15 septembrie 1940

- 6 martie 1945,

începând cu data de 1 iulie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, din întreg probatoriul rezultă că reclamantul a

fost persecutat de

regimurile instaurate în

România în perioada 1940-1945, el și familia sa

fiind nevoiți să se mute

din localitatea de domiciliu, Tohani, în localitatea Baraolt, începând cu

toamna anului 1940 și până în anul 1948, când s-au reîntors în localitatea de

domiciliu.

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs

pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, față de

împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada

persecuției etnice și nici a

refugiului.

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu criticile invocate,

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente

în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

constată că recursul este fondat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile

instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare,

de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții

etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De asemenea, potrivit art. 6

1

din O.G.

nr. 105/1999 și art.4 din Normele pentru

aplicarea prevederilor acestui

act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și,

în lipsa acestor acte,

prin declarație cu martori.

În cauză, într-adevăr,

rezultă din declarațiile martorilor K.K.

și K.E., că intimatul-reclamant și

familia sa „au fost nevoiți să părăsească

domiciliul, fiind persecutați,

alungați, pe motive

etnice".

Declarațiile

martorilor nu corespund, însă, precizărilor făcute de

către însuși intimatul-reclamant, în cuprinsul

întâmpinării formulate în

dosarul

de recurs, în sensul că motivul părăsirii de către acesta și

familia sa a localității de domiciliu 1-a

constituit necesitatea de „a găsi o

slujbă", iar nu

persecuția etnică.

Așa fiind, față de prevederile art. 129 alin. (5)

, în vederea prevenirii

oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a

legii,

în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, recursul va

fi admis, sentința atacată va fi casată și, în

temeiul art. 313 teza I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeași

instanță, spre

rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1)

și (3) din același cod.

Cu prilejul rejudecării, instanța de judecată

va suplimenta

probatoriul, prin audierea

nemijlocită a ambilor martori care au dat

declarații notariale, precum

și a reclamantului, în vederea lămuririi

contradicțiilor

mai sus arătate și, deci, a edificării cu privire la situația de

fapt și

la motivul real al părăsirii de către reclamant și familia sa a localității de

domiciliu.

Admite recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii

Covasna împotriva

sentinței nr. 134/F din 6 octombrie 2008 a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.143/F din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclama
ÎCCJ 2009-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 5 noiembrie 2008, reclamantul B.I. a solicitat în contradictor
ÎCCJ 2009-04-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 153/F din 21 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de recl
ÎCCJ 2007-11-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 76/F din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A.
ÎCCJ 2007-11-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 64/F din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.E.,
Sursă