ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2007

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 64/F

din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov, dispunând anularea hotărârii nr. 4814 din 11

aprilie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 -

6 martie 1945, cu acordarea acestora, începând cu data de 1 februarie 2007.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate în cauză, că soțul decedat al

reclamantei a fost nevoit, în perioada 1940-1945, din motive etnice, să

părăsească localitatea de domiciliu, Brașov, și să se stabilească, împreună cu

familia, în comuna Cernat, județul Covasna. Drept

urmare, în calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din

Legea nr. 189/2000,

reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii

acordate de acest act normativ.

Împotriva acestei

soluții, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că hotărârea este netemeinică

și nelegală, întrucât nu a fost făcută dovada persecuției.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De asemenea,

în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație

cu martori [alin. (2)].

Or,

din declarația autentificată a martorilor M.S. și H.F.

, acesta din urmă fiind audiat și nemijlocit de către

instanța de fond, rezultă, într-adevăr, că soțul decedat al

intimatei-reclamante, H.Ș., a fost refugiat împreună cu părinții săi, din

motive etnice, din localitatea Brașov, în care își aveau domiciliul, în

localitatea Cernat, județul Covasna în perioada 1940 - 1945.

Declarațiile celor

doi martori se coroborează, de altfel, cu hotărârea Casei județene de Pensii

Covasna nr. 1429 din 11 februarie 2005, prin care soției supraviețuitoare a

fratelui soțului intimatei-reclamante i-au fost acordate drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999.

În cauză, dovada

refugiului soțului intimatei-reclamante s-a făcut, așadar, conform legii,

instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile

prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică

și legală, sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței

nr. 64/F din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.