ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 64/F din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, dispunând anularea hotărârii nr. 4814 din 11 aprilie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea acestora, începând cu data de 1 februarie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că soțul decedat al reclamantei a fost nevoit, în perioada 1940-1945, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, Brașov, și să se stabilească, împreună cu familia, în comuna Cernat, județul Covasna.

Drept urmare, în calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ. Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât nu a fost făcută dovada persecuției. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. l lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)]. Or, din declarația autentificată a martorilor M.S.

și H.F. , acesta din urmă fiind audiat și nemijlocit de către instanța de fond, rezultă, într-adevăr, că soțul decedat al intimatei-reclamante, H.Ș., a fost refugiat împreună cu părinții săi, din motive etnice, din localitatea Brașov, în care își aveau domiciliul, în localitatea Cernat, județul Covasna în perioada 1940 - 1945. Declarațiile celor doi martori se coroborează, de altfel, cu hotărârea Casei județene de Pensii Covasna nr. 1429 din 11 februarie 2005, prin care soției supraviețuitoare a fratelui soțului intimatei-reclamante i-au fost acordate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999. În cauză, dovada refugiului soțului intimatei-reclamante s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de art. 3 din O.G.

nr. 105/1999. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică și legală, sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 64/F din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.