ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 76/F

din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, dispunând anularea hotărârii nr. 4817

din 11 aprilie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, cu

acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2007.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate în cauză, că reclamantul,

împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului 1940, din cauza persecuțiilor

etnice suferite, constând în agresiuni fizice, din localitatea de domiciliu,

Făgăraș, în localitatea Bățanii Mari, județul Covasna.

Împotriva

acestei soluții, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că hotărârea

este netemeinică și nelegală, întrucât nu a fost făcută dovada persecuției.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De asemenea,

în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente [alin. (1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație

cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile

notariale ale martorilor O.A. și F.I., acesta din urmă fiind audiat și

nemijlocit de instanța de fond, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor

etnice la care au fost supuși, persecuții constând în agresiuni fizice,

reclamantul și familia sa s-au refugiat, în noiembrie 1940, din localitatea

Făgăraș, în care își aveau domiciliul, în

localitatea

Bățanii Mari, județul Covasna, unde au fost nevoiți să rămână până după

terminarea

războiului.

Declarațiile celor

doi martori se coroborează, de altfel, cu hotărârea Casei Județene de Pensii

Covasna nr.1908 din 16 octombrie 2006, prin care surorii intimatului-reclamant,

P.M., i-au fost acordate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

În cauză, dovada

refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în

mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței

nr. 76/F din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.