ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 5 noiembrie 2008, reclamantul

B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Covasna, anularea Hotărârii

nr. 2151 din 22 august 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i

recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 148/ F din 20

octombrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Covasna și în consecință a anulat hotărârea nr. 2151 din 22

august 2008, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta C.J.P. Covasna

să emită reclamantului B.I. o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea

de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 modificată,

pentru perioada 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945 și acordarea drepturilor

bănești cuvenite, începând cu data de 1 iulie 2008.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamantul minor fiind a fost nevoit împreună cu familia sa, să-și

părăsească domiciliul din Tohani și să se refugieze în Baraolt din cauza

persecuțiilor exercitate asupra familiei sale, din motive etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Covasna, criticând sentința în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul de

naționalitate maghiară nu a făcut dovada schimbării domiciliului din

localitatea Tohani, în localitatea Baraolt din cauza persecuțiilor etnice,

pentru a beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

critica formulată prin recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative

incidente pricinii și față de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Art. 2 din Normele de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că persoana strămutată

este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că, părăsirea domiciliului de către reclamantul B.I. – minor

fiind împreună cu mama sa, din localitatea de domiciliu Tohani, județul Brașov

și refugierea în localitatea Baraolt, județul Covasna a fost determinată de

persecuțiile etnice care s-au exercitat asupra familiei sale, așa cum rezultă

din declarațiile martorilor K.E. și K.K. (dosar de fond filele 4-5).

Împrejurarea că reclamantul

este de etnie maghiară nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii

statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens,

iar persecuția etnică a fost dovedită.

În consecință în temeiul art.

312 (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P. Covasna împotriva sentinței nr. 148/ F din 20 octombrie 2008  a Curții

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.