ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 5 noiembrie 2008, reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Covasna, anularea Hotărârii nr. 2151 din 22 august 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 148/ F din 20 octombrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Covasna și în consecință a anulat hotărârea nr. 2151 din 22 august 2008, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta C.J.P. Covasna să emită reclamantului B.I. o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 modificată, pentru perioada 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945 și acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 iulie 2008. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul minor fiind a fost nevoit împreună cu familia sa, să-și părăsească domiciliul din Tohani și să se refugieze în Baraolt din cauza persecuțiilor exercitate asupra familiei sale, din motive etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Covasna, criticând sentința în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul de naționalitate maghiară nu a făcut dovada schimbării domiciliului din localitatea Tohani, în localitatea Baraolt din cauza persecuțiilor etnice, pentru a beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată, critica formulată prin recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și față de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în cauză rezultă că, părăsirea domiciliului de către reclamantul B.I. – minor fiind împreună cu mama sa, din localitatea de domiciliu Tohani, județul Brașov și refugierea în localitatea Baraolt, județul Covasna a fost determinată de persecuțiile etnice care s-au exercitat asupra familiei sale, așa cum rezultă din declarațiile martorilor K.E. și K.K. (dosar de fond filele 4-5). Împrejurarea că reclamantul este de etnie maghiară nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens, iar persecuția etnică a fost dovedită. În consecință în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P. Covasna împotriva sentinței nr. 148/ F din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.