ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului

administrativ, la data

de 21 ianuarie 2009

, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.C., să se dispună anularea hotărârii nr. 2241 din 29 decembrie

2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de

beneficiar al prevederilor O. G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare .

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că în perioada 1941 – 1945, familia sa și alte

familii de români din Covasna au fost nevoite să-și părăsească localitatea de

domiciliu, ca urmare a persecuțiilor exercitate de autoritățile horthyste.

Prin sentința civilă nr. 48/F/2009

din 6 martie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.G., a anulat hotărârea nr. 2241 din 29

decembrie 2008 emisă de C.J.P.C. pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre,

prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, conform art. 1 lit.

c din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 mai 1941 – 6 martie 1945, cu

acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în

cauză rezultă că familia reclamantului s-a refugiat, în perioada mai 1941 – 6

martie 1945, pentru motive de persecuție etnică exercitată de autoritățile horthyste,

din localitatea de domiciliu la Întorsura Buzăului și, ulterior, la Brașov.

î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs pârâta C.J.P.C.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond,

considerând

că aceasta este netemeinică și nelegală, deoarece din declarațiile de martor

aflate la dosar nu rezultă că refugiul reclamantului și a familiei acestuia s-a

datorat persecuției etnice. De asemenea, se arată că din actul nr. C.1243/2008

emis de A.N. – D.J.B. rezultă că atât reclamantul, cât și părinții acestuia nu

figurează pe listele de refugiați.

Totodată,

se susține că reclamantul C.G. nu a făcut nici dovada strămutării, în sensul

Legii nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile acordate în baza

acestui act normativ.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale

incidente

se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a

ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că din

declarațiile martorilor B.A. și Ș.N., date în fața instanței de fond, rezultă

fără putință de tăgadă că părăsirea localității de domiciliu de către familia

reclamantului s-a datorat persecuției etnice la care au fost supuși membrii

acesteia de către autoritățile horthyste, nu pot fi primite criticile formulate

de recurenta-pârâtă.

Față de materialul probator

administrat, nu există nici un motiv pentru ca intimatului-reclamant C.G. să-i

fie refuzată acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Rezultă că instanța de fond

a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 48/F/2009 din 6 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.