ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5492/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.M. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P. Brașov anularea hotărârii nr. 5263 din 30 aprilie 2009

a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, recunoașterea calității de

refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au avut domiciliul

până la data 15 septembrie 1940 în Covasna, Jud. Covasna. Ca urmare a

evenimentelor care au dus la cedarea la 6 septembrie 1940 a unui teritoriu din

Transilvania către Ungaria, părinții reclamantei s-au refugiat la Brașov,

stabilindu-se în altă localitatea decât cea de domiciliu.

A mai arătat reclamanta că s-a născut, la data de 27 august 1944, în

stare de refugiu la Zărnești, Jud. Brașov.

Prin sentința nr. 94/ F din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei J.M., a

dispus anularea hotărârii nr. 5263 din 30 aprilie 2009 a Comisiei de aplicare a

Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 27

august 1944 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 mai 2009.

Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, Curtea

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și

completată prin Legea nr. 189/2000, ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor

născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din

situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Brașov,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține,

în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. l din O.G.

nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

care prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei

legi. Se mai susține că reclamanta nu a fost refugiată din moment ce nu a fost

născută sau măcar concepută la data refugierii familiei sale.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că

reclamanta s-a născut la data de 27 august 1944 în Orașul Zărnești, iar

părinții săi au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, Orașul

Covasna și să se stabilească în Orașul Brașov, datorită persecuțiilor la care

au fost supuși din motive etnice, ca urmare a cedării acelui teritoriu către

Ungaria.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, un argument în

plus pentru constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a

reclamantei îl constituie faptul că mamei sale i s-a recunoscut această

calitate prin Hotărârea nr. 2809/2003 emisă de C.J.P. Brașov.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi,

intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Brașov împotriva sentinței

nr. 94/ F din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.