ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4670/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința Civilă nr. 54/ F din 11 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H.P. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Brașov, instanța dispunând anularea Hotărârii nr. 5185 din 10 octombrie 2008 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 30 iunie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege începând cu data de 1 octombrie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din probatoriul administrat rezultă că părinții reclamantului au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, comuna Jacodu și să se stabilească în comuna Rouă, Județul Mureș datorită persecuțiilor etnice la care au fost supuși, la data de 30 iunie 1944 născându-se, în localitatea de refugiu, reclamantul.

Prima instanță a constatat că reclamantul are calitatea de refugiat de la data nașterii sale, acesta suportând aceleași consecințe vătămătoare ca și părinții săi. A mai reținut judecătorul fondului că pârâta a recunoscut calitatea de refugiat părinților reclamantului, precum și fratelui acestuia, adresele invocate în apărare, potrivit cărora numai copilul născut în intervalul 180 - 300 zile de la începutul refugiului are calitatea de refugiat, cuprinzând o interpretare restrictivă și eronată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Brașov, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că în ipoteza prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se încadrează doar persoanele care efectiv s-au refugiat, astfel încât nu se poate reține că reclamantul calitatea de refugiat, de vreme ce acesta nu a fost născut sau măcar conceput la data refugierii familiei sale.

A mai apreciat recurenta că statutul de persoană refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului și nu poate fi valorificat de urmașii acestuia. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Se constată că probatoriul administrat, în speță, înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimatul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Brașov împotriva Sentinței nr. 54/ F din 11 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2009.