ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4670/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. 54/ F din 11 martie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H.P. în contradictoriu cu pârâta

C.J.P. Brașov, instanța dispunând anularea Hotărârii nr. 5185 din 10 octombrie 2008

și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 30

iunie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege

începând cu data de 1 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că din probatoriul administrat rezultă că părinții

reclamantului au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, comuna

Jacodu și să se stabilească în comuna Rouă, Județul Mureș datorită

persecuțiilor etnice la care au fost supuși, la data de 30 iunie 1944

născându-se, în localitatea de refugiu, reclamantul.

Prima instanță a constatat că reclamantul are

calitatea de refugiat de la data nașterii sale, acesta suportând aceleași

consecințe vătămătoare ca și părinții săi.

A mai reținut judecătorul fondului că pârâta

a recunoscut calitatea de refugiat părinților reclamantului, precum și fratelui

acestuia, adresele invocate în apărare, potrivit cărora numai copilul născut în

intervalul 180 - 300 zile de la începutul refugiului are calitatea de refugiat,

cuprinzând o interpretare restrictivă și eronată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

C.J.P. Brașov, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate, susținând, în esență, că în ipoteza prevăzută de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000 se încadrează doar persoanele care efectiv s-au

refugiat, astfel încât nu se poate reține că reclamantul calitatea de refugiat,

de vreme ce acesta nu a fost născut sau măcar conceput la data refugierii

familiei sale.

A mai apreciat recurenta că statutul de

persoană refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul

părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului și

nu poate fi valorificat de urmașii acestuia.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din

motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus

menționat.

Prin „persoană strămutată” în altă

localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana

persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod

direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Se constată că probatoriul administrat, în

speță, înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar

împrejurarea că intimatul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de

lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație

dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că

instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Brașov

împotriva Sentinței nr. 54/ F din 11 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28

octombrie 2009.