ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov reclamanta K.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, anularea hotărârii nr. 2131 din 3 iulie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1940-1945 familia sa a fost persecutată pentru motive etnice prin măsurile luate de Garda de Fier, astfel încât a trebuit să se mute din localitatea de domiciliu într-o localitate străină, fapt e care-l dovedește cu înscrisuri și cu martori.

A mai invocat în susținerea cererii și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XLI (41) din data de 7 mai 2007 privind interpretarea unitară a prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 133/F din 6 octombrie 2008 Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 2131 din 3 iulie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că hotărârea dată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât contestatoarea, potrivit actelor depuse la dosar, s-a născut la data de 27 aprilie 1940 în localitatea Bătanii Mici, județul Covasna, așa cum rezultă din certificatul de naștere seria NV nr. 515532, de aceea susținerea contestatoarei că împreună cu părinții ei au fost nevoiți ca în perioada 1940 -1945 să se instaureze într-o localitate străină și într-o comunitate cu care nu aveau legături personale, de rudenie, este atât nefondată cât și nereală, fiindcă localitatea unde au fost refugiați este exact locul unde s-a născut contestatoarea, în cazul de față, localitatea Bătanii Mici, județul Covasna.

La dosar nu au fost depuse acte care să ateste locul de naștere a părinților contestatoarei, domiciliul acestora, nu a putut formula punct de vedere în acest sens, iar instanța de fond nu a pus în vederea contestatoarei să procedeze la depunerea acestora, dând dovadă de lipsă de rol activ, nestăruind în aflarea adevărului. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori. Pentru elucidarea stării de fapt a fost audiat martorul K.K. Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate ca urmare a încheierii Tratatului de la între Bulgaria și România. Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Teritorială de Pensii Covasna, împotriva sentinței civile nr. 133/F din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009