ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Brașov reclamanta K.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Covasna, anularea hotărârii nr. 2131 din 3 iulie 2008,

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și,

totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2008.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în perioada 1940-1945 familia sa a fost persecutată pentru motive

etnice prin măsurile luate de Garda de Fier, astfel încât a trebuit să se mute

din localitatea de domiciliu într-o localitate străină, fapt e care-l dovedește

cu înscrisuri și cu martori.

A mai invocat în susținerea cererii și

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XLI (41) din data de 7 mai

2007 privind interpretarea unitară a prevederilor Legii nr. 189/2000,

modificată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale unor martori.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 133/F din 6

octombrie 2008 Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 2131

din 3 iulie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945

și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 iulie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților

săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că

hotărârea dată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât

contestatoarea, potrivit actelor depuse la dosar, s-a născut la data de 27

aprilie 1940 în localitatea Bătanii Mici, județul Covasna, așa cum rezultă din

certificatul de naștere seria NV nr. 515532, de aceea susținerea contestatoarei

că împreună cu părinții ei au fost nevoiți ca în perioada 1940 -1945 să se

instaureze într-o localitate străină și într-o comunitate cu care nu aveau

legături personale, de rudenie, este atât nefondată cât și nereală, fiindcă

localitatea unde au fost refugiați este exact locul unde s-a născut

contestatoarea, în cazul de față, localitatea Bătanii Mici, județul Covasna.

La dosar nu au fost depuse acte care

să ateste locul de naștere a părinților contestatoarei, domiciliul acestora, nu

a putut formula punct de vedere în acest sens, iar instanța de fond nu a pus în

vederea contestatoarei să procedeze la depunerea acestora, dând dovadă de lipsă

de rol activ, nestăruind în aflarea adevărului.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

Pentru elucidarea stării de fapt a

fost audiat martorul K.K.

Situația creată pentru reclamant și

familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate ca urmare a încheierii

Tratatului de la între Bulgaria și România.

Cum în cauză s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se

bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Teritorială de Pensii Covasna, împotriva sentinței civile nr. 133/F din 6

octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2009