ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamantul O.J. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând anularea Hotărârii nr. 1838 din 9 noiembrie 2006, recunoașterea calității de refugiat pe perioada 11 iulie 1943 – 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 11 iulie 1943, când părinții săi se aflau în refugiu. Prin sentința nr. 22/ F din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de O.J. și a anulat Hotărârea nr. 1838 din 9 noiembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Covasna.

A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 11 iulie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege începând cu data de 1 iunie 2006. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că părinții reclamantului au fost nevoiți să se refugieze din municipiul Brașov în luna octombrie 1940 pe criterii etnice. Reclamantul s-a născut la data de 11 iulie 1943 în localitatea Târgu Secuiesc, județul Covasna, locul unde s-au refugiat părinții acestuia, suportând aceleași consecințe ale refugiului ca și aceștia. Împotriva soluției sus-menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, care a motivat, în esență, că fiind născut după data refugiului, reclamantul nu beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și de educație. Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită. Soluția și motivarea adusă de prima instanță hotărârii pronunțate sunt în afara de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 22/ F din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.