ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamantul O.J. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Covasna, solicitând anularea Hotărârii nr. 1838 din 9 noiembrie 2006,

recunoașterea calității de refugiat pe perioada 11 iulie 1943 – 6 martie 1945

și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la data de 11 iulie 1943, când părinții săi

se aflau în refugiu.

Prin sentința nr. 22/ F din

19 februarie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de O.J. și a anulat Hotărârea nr. 1838 din 9

noiembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Covasna.

A obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000 pentru perioada 11 iulie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile prevăzute de lege începând cu data de 1 iunie 2006.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că părinții reclamantului au fost nevoiți

să se refugieze din municipiul Brașov în luna octombrie 1940 pe criterii

etnice.

Reclamantul s-a născut la

data de 11 iulie 1943 în localitatea Târgu Secuiesc, județul Covasna, locul

unde s-au refugiat părinții acestuia, suportând aceleași consecințe ale

refugiului ca și aceștia.

Împotriva soluției

sus-menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, care a

motivat, în esență, că fiind născut după data refugiului, reclamantul nu

beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Soluția și motivarea adusă

de prima instanță hotărârii pronunțate sunt în afara de orice critică și

exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 22/ F din 19

februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.