ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5442/2009

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2004, reclamanta R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R.C.M. SA Caracal, solicitând obligarea acesteia la plata de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în localitatea Caracal, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în termen legal, s-a adresat Primăriei Caracal cu notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren și anexe gospodărești ocupat în prezent de un complex comercial, însă aceasta a înaintat notificarea pârâtei, care a refuzat să se conformeze prevederilor legii, în sensul rezolvării cererii prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate.

Prin sentința civilă nr. 99 din 29 februarie 2005, Tribunalul Olt a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziții privind măsurile reparatorii prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în valoare de 24.176.503 lei reprezentând contravaloarea terenului preluat abuziv în suprafață de 376 mp și a construcțiilor demolate grajd, beci, pătul.

Prima instanță a reținut, în esență, că deși reclamanta a declanșat procedura prevăzută de art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, notificând pârâta unitate deținătoare, aceasta din urmă nu s-a conformat prevederilor art. 23 din lege, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 pârâta a fost obligată să emită ofertă privind acordarea măsurilor reparatorii constând în titluri de valoare (acțiuni sau alte categorii de măsuri reparatorii) astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, parcurgerea acestei proceduri și opțiunea reclamantei implicând participarea și a pârâților introduși în cauză, Statul Român prin M.F.P. și A.V.A.S. Apelurile declarate de pârâtele SC R.C.M.

SA Caracal și A.V.A.S. București, împotriva susmenționatei hotărâri, au fost admise prin decizia civilă nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri. S-a reținut că, deși reclamanta nu a formulat cerere de extindere a cadrului procesual față de alți pârâți, prima instanță cu încălcarea principiului disponibilității și fără a pune în discuția contradictorie a părților această chestiune procesuală, a introdus în cauză, în calitate de pârâți și alte persoane, decât cele chemate în judecată. S-a mai reținut că reclamanta nu a notificat direct cele două pârâte, SC R.C.M.

SA Caracal și A.V.A.S. București, astfel încât, față de împrejurarea, invocată, dar și a incidenței în speță a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut temeinicia excepțiilor invocate de pârâte privind lipsa calității procesuale pasive și a prematurității acțiunii, cu consecința respingerii acesteia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. Prin decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanta R.C. împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a casat decizia menționată, precum și sentința nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt și a trimis cauza, spre rejudecare, la același tribunal.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a reținut următoarele: Prin notificarea înaintată C.L.M.C. și înregistrată sub nr. 183 din 8 august 2001, reclamanta R.C. a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în acțiuni, pentru imobilul-teren în suprafață de 376 mp și construcții aflate pe acesta, situate în localitatea Caracal, și expropriate în baza Decretului nr. 839 din 7 septembrie 1967. La data de 5 noiembrie 2002, Primăria Municipiului Caracal i-a transmis reclamantei că notificarea sa împreună cu toate actele anexe au fost înaintate unității deținătoare, SC R.C.M. SA Caracal, care însă nu s-a conformat cerințelor art. 25 (fost art. 23) din Legea nr. 10/2001, acesta fiind, de altfel, motivul care a determinat declanșarea prezentei proceduri judiciare.

Nici pârâta A.V.A.S., căreia i-a fost de asemenea transmisă notificarea reclamantei, nu a finalizat etapa administrativă prin emiterea unei dispoziții, dând dovadă de o atitudine culpabilă. În speță, notificarea împreună cu actele anexe, nu i-au fost remise reclamantei, pentru a se putea considera că astfel ar apărea în sarcina sa o nouă obligație de comunicare a notificării în termenul stipulat de art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cum greșit a reținut instanța de apel, notificarea reclamantei fiind trimisă direct, de către Primăria Municipiului Caracal, unde notificarea fusese inițial înregistrată, persoanei juridice deținătoare a bunurilor, respectiv SC R.C.M.

SRL Caracal, cu consecința antrenării în sarcina acesteia a obligației impuse de prevederile art. 25 și art. 26 (fost art. 23 și art. 24) din lege, constând în necesitatea soluționării notificării în termenul și modalitățile imperativ prevăzute de lege, considerente ce privesc și conduita pârâtei A.V.A.S. care, de asemenea trebuia să se conformeze acelorași dispoziții, date fiind atribuțiile sale specifice în procedura administrativă, astfel cum sunt reglementate de art. 29 alin. (1) (fost art. 27) din lege. Rejudecând cauza, Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 832 din 9 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1603/104/2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.C., în contradictoriu cu pârâții SC R.C.M.

SA Caracal, A.V.A.S. și Statul Român prin M.F.P. și a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 376 mp și construcțiile demolate, grajd, beci și pătul. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și SC R.C.M. SA Caracal, precum și excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiate. A obligat pe pârâtele SC R.C.M. SA Caracal și A.V.A.S. București la 1.200 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită, precum și faptul preluării abuzive a imobilului, prin expropriere, de la autorul său, iar față de faptul că notificarea formulată a fost înaintată de Primăria Caracal către unitatea deținătoare, pârâta SC R.C.M.

SA, și către instituția implicată în privatizarea acesteia, pârâta A.V.A.S., ambele având atribuții specifice în procedura Legii nr. 10/2001, așa cum s-a reținut prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri, cuantificarea acestora urmând a se face potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâtele SC R.C.M. SA, A.V.A.S. și D.G.F.P. Olt în numele M.E.F., criticând-o pentru nelegalitate. Pârâta SC R.C.M. SA a criticat sentința primei instanțe în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată, arătând că în mod greșit a fost obligată la plata acestora, în solidar cu A.V.A.S., întrucât doar acesteia din urmă îi revenea obligația, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, de a face o propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Pârâta A.V.A.S. a susținut că în mod eronat s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora competența de soluționare a notificărilor, în ceea ce privește construcțiile demolate, revine primăriilor în a căror rază teritorială s-au aflat. A solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pârâta D.G.F.P. Olt, pentru M.E.F., a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu M.E.F., care nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care reglementează exclusiv situația în care Statul prin M.F.P.

are calitate procesuală pasivă în litigiile de Lege nr. 10/2001. A mai arătat că s-a încălcat principiul disponibilității, instanța introducând în proces, din oficiu, părți ce nu au fost chemate în judecată de reclamantă. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 885 din 27 noiembrie 2007, a admis apelurile declarate de pârâții SC R.C.M. SA Caracal și Statul Român prin M.E.F. prin D.G.F.P. Olt, împotriva sentinței civile nr. 832 din 9 iulie 2007 a Tribunalului Olt, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: A respins acțiunea reclamantei față de Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive. A înlăturat obligarea pârâtei SC R.C.M. SA Caracal la plata cheltuielilor de judecată.

A menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 832 din 9 iulie 2007 a Tribunalului Olt. A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței menționate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere, referitor la apelul declarat de pârâta A.V.A.S., următoarele considerente: Prin decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006 pronunțată de I.C.C.J., ca instanță de recurs, a fost tranșat în mod irevocabil și obligatoriu pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C. proc. civ., aspectul privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, statuându-se că această pârâtă, date fiind atribuțiile sale specifice în procedura Legii nr. 10/2001, așa cum sunt detaliate în art. 29, avea obligația impusă de art. 25 și art. 26, de a propune măsuri reparatorii prin echivalent.

În aceste condiții, nu se mai poate repune în discuție calitatea procesuală pasivă a acestei părți, critica formulată sub acest aspect fiind neîntemeiată. Dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speță, întrucât acest text de lege reglementează obligația de soluționare a notificării formulate în cazul imobilelor construcții demolate, în sarcina primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul, ori, în cauză s-au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil compus din teren și construcții, demolate în prezent, teren care se găsește evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, alta decât cea prevăzută la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, împrejurare care face incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Cu privire la apelul declarat de pârâta SC R.C.M. SA Caracal instanța de apel a motivat că, în speță, deși prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că atât pârâta A.V.A.S., cât și pârâta SC R.C.M. SA Caracal au calitate procesuală pasivă, prima în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării, și secunda, în calitate de unitate deținătoare, obligația de a face o propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent revine, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv pârâtei A.V.A.S., care se află în culpă procesuală, dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente numai în ceea ce o privește pe această pârâtă.

Referitor la apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru M.E.F., Curtea de Apel Craiova a reținut că este, de asemenea, fondat, întrucât statul, prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă în litigiile grefate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 doar în situația prevăzută de art. 28 alin. (3) din lege, respectiv când unitatea deținătoare nu a fost identificată, ipoteză care nu se regăsește în speță, imobilul ce face obiectul notificării fiind evidențiat în patrimoniul SC R.C.M. SA Caracal, cu atât mai mult cu cât M.E.F. a fost introdus în proces, din oficiu, de prima instanță cu încălcarea principiului disponibilității părților, fără ca reclamanta, prin acțiunea formulată, să-l fi chemat în judecată în calitate de pârât.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 și pct. 6 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta A.V.A.S. a susținut, în esență, că în mod întemeiat Curtea de Apel Craiova a reținut, în considerentele deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006, faptul că „prima instanța, cu încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil si fără a pune in discuția părților extinderea litigiului față de alte părți, a introdus în cauză, Statul Roman prin M.F.P. și A.V.A.S. în calitate de pârâți. Deși în cauza supusă judecății în fața instanței de fond a fost efectuată o expertiză având ca obiect individualizarea si evaluarea imobilelor solicitate, așa cum reiese din sentința civila nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt, expertiza a fost făcută în afara cadrului legal instituit de normele procedurale în materie, fiind efectuată fără citarea A. V.A.S.

și fără ca raportul întocmit de către expertul desemnat să-i fi fost comunicat, în vederea formulării eventualelor obiecțiuni, fiind astfel încălcate flagrant dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și ale art. 6 din C.E.D.O. Pârâta A.V.A.S. a reiterat critica invocată și în apel, referitoare la faptul că Primăria Caracal este cea care trebuie să se pronunțe asupra notificării, conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele-construcții demolate și în mod greșit instanța de apel a reținut că aceste dispoziții nu sunt incidente pe motiv că, în cauză, măsurile reparatorii vizează un imobil din teren și construcțiile demolate, deoarece legea nu distinge iar „fiecare din instituțiile abilitate de lege are obligația să se pronunțe doar asupra părții din notificare ce cade în competența sa". În susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., pârâta A.V.A.S. a susținut că, reclamanta a stabilit cadrul procesual, solicitând expres obligarea pârâtei SC R.C.M. SA la plata contravalorii imobilului și, în mod greșit, având în vedere art. 27 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 29 în urma modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, instanța de apel a statuat că A.V.A.S. are competența legală de a acorda aceste despăgubiri, dând reclamantei ceea ce nu a cerut. Astfel fiind, instanțele de fond și apel care au rejudecat fondul au încălcat flagrant legea când au stabilit în sarcina A.V.A.S. o obligație ce excede competențelor ce-i revin în raport de art. 29 din Legea nr. 10/2001, care nu poate fi executată, greșită fiind și obligarea A.V.A.S.

la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei nr. 885 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de tribunal și respingerea acțiunii față de A.V.A.S. Recursul este nefondat, pentru considerentele care succed. Instanța de apel a reținut în mod corect, referitor la calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, că această chestiune a fost tranșată în mod irevocabil și obligatoriu pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C. proc.

civ., de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006, a statuat că această pârâtă, având în vedere atribuțiile sale și competențele stabilite prin art. 29 al Legii nr. 10/2001, avea obligația impusă de art. 25 și art. 26, de a-i propune reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent și, în consecință, a casat atât decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, cât și sentința nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt și a trimis cauza, spre rejudecare, la același tribunal. Așa fiind, este fără relevanță și nu are nici un temei, susținerea recurentei-pârâte A.V.A.S.

referitoare la faptul că, în primul ciclu procesual, în considerentele deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, s-a reținut întemeiat că în faza procesuală a fondului tribunalul, cu încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil a introdus în cauză, A.V.A.S., în calitate de pârâtă, câtă vreme această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar conform art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu mai are nici o putere, stabilindu-se, definitiv și irevocabil că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă și că este obligată, în temeiul art. 29 al Legii nr. 10/2001 să propună măsuri reparatori prin echivalent, fiind instituția care a efectuat privatizarea SC R.C.M.

SA Caracal. Aceeași situație este valabilă și în cazul criticii recurentei-pârâte ce vizează faptul că expertiza din primul ciclu procesual s-a făcut în afara cadrului legal instituit de normele procedurale în materie, fiind efectuată fără citarea A.V.A.S. și fără ca raportul întocmit de către expertul desemnat să-i fie comunicat, în vederea formulării eventualelor obiecțiuni. Aceasta deoarece sentința Tribunalului Olt, pronunțată în primul ciclu procesual, a fost casată iar în rejudecarea cauzei, nu s-au avut în vedere, de către instanțe, în nici un fel, concluziile expertizei efectuate în primul ciclu procesual ci doar s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri, cuantificarea acestora urmând a se face potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Din această perspectivă nu este fondată nici critica referitoare la faptul că instanțele de fond și apel care au rejudecat fondul au încălcat flagrant legea când au stabilit în sarcina A.V.A.S. o obligație ce excede competențelor ce-i revin în raport de art. 29 din Legea nr. 10/2001 și că greșit a fost obligată A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că „Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. (3) în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător". În rejudecarea cauzei, instanțele de fond și apel au făcut o legală aplicare a textului de lege menționat, statuând doar că pârâta A.V.A.S., fiind instituția care a efectuat privatizarea SC R.C.M.

SA Caracal, are obligația să propună măsuri reparatori prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 376 mp și construcțiile demolate, grajd, beci și pătul, prin emiterea unei decizii/dispoziții în acest sens, modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmând a fi decise de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 24772005, cum corect s-a reținut în considerentele hotărârilor pronunțate în rejudecarea cauzei. Așa fiind, cum pârâtei A.V.A.S. îi revenea obligația de a emite această decizie/dispoziție, în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001, corect a reținut instanța de apel că, atâta timp cât nu s-a conformat cerințelor impuse de acest text de lege, este în culpă procesuală și a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, instanța de apel a statuat în mod corect că, atâta timp cât în cauză s-au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil, compus din teren și construcții, demolate în prezent - care se găsește evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, alta decât cea prevăzută la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în raportul juridic dedus judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, așa cum eronat a susținut pârâta A.V.A.S., deoarece textul de lege menționat reglementează obligația de soluționare a notificării formulate în cazul imobilelor construcții demolate, în sarcina primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul, așa încât nici sub acest aspect critica recurentei-pârâte nu este fondată.

Având în vedere temeiurile care preced, se constată că decizia atacată este legală, iar recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 885 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.