ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5442/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5442/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 24 februarie 2004, reclamanta R.C. a chemat în

judecată pe pârâta SC R.C.M. SA Caracal, solicitând obligarea acesteia la plata

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în localitatea

Caracal, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, reclamanta

a arătat că, în termen legal, s-a adresat Primăriei Caracal cu notificare, prin

care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren și anexe

gospodărești ocupat în

prezent de un

complex comercial, însă aceasta a înaintat notificarea pârâtei,

care a

refuzat să se conformeze prevederilor legii, în sensul rezolvării cererii prin

emiterea unei decizii sau dispoziții motivate.

Prin sentința civilă nr. 99 din

29 februarie 2005, Tribunalul Olt

a

admis acțiunea reclamantei și a obligat-o

pe pârâtă să emită dispoziții privind

măsurile reparatorii prevăzute de art.

9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în valoare de 24.176.503 lei reprezentând

contravaloarea terenului preluat

abuziv în

suprafață de 376 mp și a construcțiilor demolate grajd, beci, pătul.

Prima

instanță a reținut, în esență, că deși reclamanta a declanșat procedura

prevăzută de art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, notificând pârâta

unitate deținătoare, aceasta din urmă nu s-a conformat prevederilor art. 23 din

lege, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 pârâta a fost

obligată să emită ofertă privind acordarea măsurilor reparatorii constând în

titluri de valoare (acțiuni sau alte categorii de măsuri reparatorii) astfel

cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

parcurgerea acestei proceduri și opțiunea reclamantei implicând participarea și

a pârâților introduși în cauză, Statul Român prin M.F.P. și A.V.A.S.

Apelurile declarate de pârâtele

SC R.C.M. SA Caracal și A.V.A.S. București, împotriva susmenționatei hotărâri,

au fost admise prin decizia civilă nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Craiova, prin care a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri.

S-a reținut că, deși reclamanta

nu a formulat cerere de extindere a cadrului procesual față de alți pârâți,

prima instanță cu încălcarea principiului disponibilității și fără a pune în

discuția contradictorie a părților această chestiune procesuală, a introdus în

cauză, în calitate de pârâți și alte persoane, decât cele chemate în judecată.

S-a mai reținut că reclamanta nu

a notificat direct cele două pârâte, SC R.C.M. SA Caracal și A.V.A.S.

București, astfel încât, față de împrejurarea, invocată, dar și a incidenței în

speță a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut temeinicia

excepțiilor invocate de pârâte privind lipsa calității procesuale pasive și a

prematurității acțiunii, cu consecința respingerii acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 9147 din 10

noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanta R.C.

împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, a casat decizia menționată, precum și sentința nr. 99 din 28 februarie

2005 a Tribunalului Olt și a trimis cauza, spre rejudecare, la același

tribunal.

Pentru a

decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală a reținut

următoarele:

Prin notificarea

înaintată C.L.M.C. și

înregistrată sub nr. 183

din 8 august 2001, reclamanta R.C. a solicitat

acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent constând în acțiuni, pentru imobilul-teren în

suprafață de 376 mp și construcții aflate pe acesta, situate

în localitatea Caracal, și expropriate în

baza

Decretului nr. 839 din 7 septembrie 1967.

La data de 5

noiembrie 2002, Primăria Municipiului Caracal i-a transmis reclamantei că

notificarea sa împreună cu toate actele

anexe

au fost înaintate unității deținătoare, SC R.C.M. SA Caracal, care însă nu s-a

conformat cerințelor art. 25 (fost art. 23) din Legea nr. 10/2001,

acesta

fiind, de altfel, motivul care a determinat declanșarea prezentei proceduri

judiciare.

Nici pârâta A.V.A.S., căreia i-a

fost de asemenea transmisă notificarea reclamantei, nu a finalizat etapa

administrativă prin emiterea unei dispoziții, dând dovadă de o atitudine

culpabilă.

În speță, notificarea împreună

cu actele anexe, nu i-au fost remise reclamantei, pentru a se putea considera

că astfel ar apărea în sarcina sa o nouă obligație de comunicare a notificării

în termenul stipulat de art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cum greșit a

reținut instanța de apel, notificarea reclamantei fiind trimisă direct, de

către Primăria Municipiului Caracal, unde notificarea fusese inițial

înregistrată, persoanei juridice deținătoare a bunurilor, respectiv SC R.C.M.

SRL Caracal, cu consecința antrenării în sarcina acesteia a obligației impuse

de prevederile art. 25 și art. 26 (fost art. 23 și art. 24) din lege,

constând în necesitatea soluționării notificării în termenul și modalitățile

imperativ prevăzute de lege, considerente ce privesc și conduita pârâtei A.V.A.S.

care, de asemenea trebuia să se conformeze acelorași dispoziții, date fiind

atribuțiile sale specifice în procedura administrativă, astfel cum sunt

reglementate de art. 29 alin. (1) (fost art. 27) din lege.

Rejudecând cauza, Tribunalul Olt,

secția civilă, prin sentința nr. 832 din 9 iulie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 1603/104/2007, a admis acțiunea

formulată de reclamanta R.C., în contradictoriu cu pârâții SC R.C.M. SA

Caracal, A.V.A.S. și Statul Român prin M.F.P. și a constatat dreptul

reclamantei la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 376 mp și

construcțiile demolate, grajd, beci și pătul.

A respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.V.A.S. și SC R.C.M. SA Caracal, precum și

excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiate.

A obligat pe pârâtele SC R.C.M.

SA Caracal și A.V.A.S. București la 1.200 lei, cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a decide astfel,

Tribunalul a reținut că reclamanta a dovedit calitatea sa de persoană

îndreptățită, precum și faptul preluării abuzive a

imobilului, prin expropriere, de la autorul său, iar față de faptul că

notificarea

formulată a fost înaintată de Primăria Caracal către

unitatea deținătoare, pârâta SC R.C.M. SA, și către instituția implicată în

privatizarea acesteia, pârâta A.V.A.S., ambele având atribuții specifice în

procedura Legii nr.

10/2001, așa cum s-a

reținut prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație

și Justiție,

s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri, cuantificarea acestora urmând

a se face potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel pârâtele SC R.C.M. SA, A.V.A.S. și D.G.F.P. Olt

în numele M.E.F., criticând-o pentru nelegalitate.

Pârâta SC R.C.M. SA a

criticat sentința primei instanțe în ceea ce privește soluționarea capătului de

cerere referitor la cheltuielile de

judecată,

arătând că în mod greșit a fost obligată la plata acestora, în solidar cu A.V.A.S.,

întrucât doar acesteia din urmă îi revenea obligația, potrivit art. 29

din

Legea nr. 10/2001 republicată, de a face o propunere de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Pârâta A.V.A.S. a susținut că în

mod eronat s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în

cauză fiind incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora competența de soluționare a notificărilor, în ceea ce privește

construcțiile demolate, revine primăriilor în a căror rază teritorială s-au

aflat.

A solicitat admiterea

apelului și schimbarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în

sensul respingerii acțiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâta D.G.F.P. Olt,

pentru M.E.F., a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu

M.E.F., care nu are

calitate procesuală pasivă în

cauză, nefiind incidente dispozițiile art.

28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care reglementează exclusiv situația în

care Statul prin M.F.P. are calitate procesuală pasivă în litigiile de Lege nr.

10/2001. A mai arătat că s-a încălcat principiul disponibilității, instanța

introducând în proces, din oficiu, părți ce nu au fost chemate în judecată de

reclamantă.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 885 din 27 noiembrie 2007,

a admis apelurile declarate de pârâții SC R.C.M. SA

Caracal și Statul Român prin M.E.F. prin D.G.F.P. Olt, împotriva sentinței

civile nr. 832 din 9 iulie 2007 a Tribunalului Olt, pe care a schimbat-o în

parte în sensul că:

A respins acțiunea reclamantei

față de Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A

înlăturat obligarea pârâtei SC R.C.M. SA Caracal la plata

cheltuielilor de judecată.

A menținut

restul dispozițiilor sentinței civile nr. 832 din 9 iulie 2007 a

Tribunalului Olt.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide astfel, instanța

de apel a avut în vedere, referitor la apelul declarat de pârâta A.V.A.S.,

următoarele considerente:

Prin decizia nr. 9147 din 10

noiembrie 2006 pronunțată de I.C.C.J., ca instanță de recurs, a fost tranșat în

mod irevocabil și obligatoriu pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 C.

proc. civ., aspectul privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., în

calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, statuându-se că

această pârâtă, date fiind atribuțiile sale specifice în procedura Legii nr.

10/2001, așa cum sunt detaliate în art. 29, avea obligația impusă de art. 25 și

art. 26, de a propune măsuri reparatorii prin echivalent.

În aceste condiții, nu se mai

poate repune în discuție calitatea procesuală pasivă a acestei părți, critica

formulată sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Dispozițiile art. 32 din Legea

nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speță, întrucât acest text de lege

reglementează obligația de soluționare a notificării formulate în cazul

imobilelor construcții demolate, în sarcina primarului unității administrativ

teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul, ori, în cauză s-au

solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil compus din teren și construcții,

demolate în prezent, teren care se găsește evidențiat în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate, alta decât cea prevăzută la art. 21 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 10/2001, împrejurare care face incidente dispozițiile art.

29 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Cu privire la apelul declarat de

pârâta SC R.C.M. SA Caracal instanța de apel a motivat că, în speță, deși prin

decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că atât

pârâta A.V.A.S., cât și pârâta SC R.C.M. SA Caracal au calitate procesuală

pasivă, prima în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării, și

secunda, în calitate de unitate deținătoare, obligația de a face o propunere de

acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent revine, potrivit art. 29 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 republicată, instituției publice care a efectuat

privatizarea, respectiv pârâtei A.V.A.S., care se află în culpă procesuală,

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente numai în ceea ce

o privește pe această pârâtă.

Referitor la apelul

declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru M.E.F., Curtea de Apel Craiova a reținut

că este, de asemenea, fondat, întrucât statul, prin M.F.P. are calitate

procesuală pasivă în litigiile grefate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 doar

în situația prevăzută de art. 28 alin. (3) din lege, respectiv când unitatea

deținătoare nu a fost identificată, ipoteză care nu se regăsește în speță,

imobilul ce face obiectul notificării fiind evidențiat în patrimoniul SC R.C.M.

SA Caracal, cu atât mai mult cu cât M.E.F. a fost introdus în proces, din

oficiu, de prima instanță cu

încălcarea principiului

disponibilității părților, fără ca reclamanta, prin

acțiunea formulată,

să-l fi chemat în judecată în calitate de pârât.

Împotriva acestei din urmă

decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S.,

întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 și pct. 6 C.

proc. civ.

În motivarea recursului, pârâta

A.V.A.S. a susținut, în esență, că în mod întemeiat Curtea de Apel Craiova a

reținut, în considerentele deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2006, faptul că „prima

instanța, cu încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul

civil si fără a pune in discuția părților extinderea litigiului față de alte

părți, a introdus în cauză, Statul Roman prin

M.F.P.

și A.V.A.S. în

calitate de pârâți.

Deși în cauza supusă judecății

în fața instanței de fond a fost efectuată o expertiză având ca obiect

individualizarea si evaluarea imobilelor solicitate, așa cum reiese din

sentința civila nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt, expertiza a

fost făcută în afara cadrului legal instituit de

normele procedurale în materie, fiind efectuată fără citarea A.

V.A.S.

și fără ca raportul întocmit de către expertul desemnat să-i fi fost comunicat,

în vederea formulării eventualelor obiecțiuni, fiind astfel încălcate flagrant

dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și ale art. 6 din C.E.D.O.

Pârâta A.V.A.S. a reiterat

critica invocată și în apel, referitoare la faptul că Primăria Caracal este cea

care trebuie să se pronunțe asupra notificării, conform art. 32 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, deoarece reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii

pentru imobilele-construcții demolate și în mod greșit instanța de apel a

reținut că aceste dispoziții nu sunt incidente pe motiv că, în cauză, măsurile

reparatorii vizează un imobil din teren și construcțiile demolate, deoarece

legea nu distinge iar „fiecare din instituțiile

abilitate de lege are obligația să se pronunțe doar asupra părții din

notificare

ce cade în competența sa".

În susținerea motivului de

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pârâta A.V.A.S. a susținut

că, reclamanta a stabilit cadrul procesual, solicitând expres obligarea pârâtei

SC R.C.M. SA la plata contravalorii imobilului și, în mod greșit, având în

vedere art. 27 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 29 în urma modificărilor și

completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, instanța de apel a statuat că

A.V.A.S. are competența legală de a acorda aceste despăgubiri, dând reclamantei

ceea ce nu a cerut.

Astfel fiind, instanțele de fond

și apel care au rejudecat fondul au încălcat flagrant legea când au stabilit în

sarcina A.V.A.S. o obligație ce excede competențelor ce-i revin în raport de art.

29 din Legea nr. 10/2001, care nu poate fi executată, greșită fiind și

obligarea A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta A.V.A.S. a solicitat

admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei nr. 885 din 27 noiembrie

2007 a Curții de Apel Craiova în sensul admiterii apelului declarat împotriva

sentinței pronunțate de tribunal și respingerea acțiunii față de A.V.A.S.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele care succed.

Instanța de apel a reținut în

mod corect, referitor la calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., în calitate de

instituție implicată în procesul de privatizare, că această chestiune a fost

tranșată în mod irevocabil și obligatoriu pentru judecătorii fondului, potrivit

art. 315 C. proc. civ., de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin

decizia nr. 9147 din 10 noiembrie 2006, a statuat că această pârâtă, având în

vedere atribuțiile sale și competențele stabilite prin art. 29 al Legii nr.

10/2001, avea obligația impusă de art. 25 și art. 26, de a-i propune

reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent și, în consecință, a casat atât

decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă,

cât și sentința nr. 99 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Olt și a trimis

cauza, spre rejudecare, la același tribunal.

Așa fiind, este fără relevanță

și nu are nici un temei, susținerea recurentei-pârâte A.V.A.S. referitoare la

faptul că, în primul ciclu procesual, în considerentele deciziei nr. 18 din 11

ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, s-a reținut întemeiat că în faza

procesuală a fondului tribunalul, cu încălcarea principiului disponibilității

ce guvernează procesul civil a introdus în cauză, A.V.A.S., în calitate de

pârâtă, câtă vreme această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar conform art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu mai are nici

o putere, stabilindu-se, definitiv și irevocabil că A.V.A.S. are calitate

procesuală pasivă și că este obligată, în temeiul art. 29 al Legii nr. 10/2001

să propună măsuri reparatori prin echivalent, fiind instituția care a efectuat

privatizarea SC R.C.M. SA Caracal.

Aceeași situație este valabilă

și în cazul criticii recurentei-pârâte ce vizează faptul că expertiza din

primul ciclu procesual s-a făcut în afara cadrului legal instituit de normele

procedurale în materie, fiind efectuată fără citarea A.V.A.S. și fără ca

raportul întocmit de către expertul desemnat să-i fie comunicat, în vederea

formulării eventualelor obiecțiuni. Aceasta deoarece sentința Tribunalului

Olt, pronunțată în primul ciclu procesual, a fost casată

iar în rejudecarea cauzei, nu s-au avut în

vedere, de către instanțe, în nici un

fel, concluziile expertizei

efectuate în primul ciclu procesual ci doar s-a constatat dreptul reclamantei

la despăgubiri, cuantificarea acestora urmând a se face potrivit Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

Din această perspectivă nu este

fondată nici critica referitoare la faptul că instanțele de fond și apel care

au rejudecat fondul au încălcat flagrant legea când au stabilit în sarcina A.V.A.S.

o obligație ce excede

competențelor ce-i

revin în raport de art. 29 din Legea nr. 10/2001 și că greșit

a fost

obligată A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 prevede că „Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1)

și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a

imobilelor solicitate.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt

aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3)

în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii

în echivalent se propun de către instituția

publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art.

26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".

În rejudecarea cauzei,

instanțele de fond și apel au făcut o legală aplicare a textului de lege

menționat, statuând doar că pârâta A.V.A.S., fiind instituția care a efectuat

privatizarea SC R.C.M. SA Caracal, are obligația să propună măsuri reparatori

prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 376 mp și construcțiile

demolate, grajd, beci și pătul, prin emiterea unei decizii/dispoziții în acest

sens, modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii

urmând a fi decise de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea

despăgubirilor, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 24772005, cum corect

s-a reținut în considerentele hotărârilor pronunțate în rejudecarea cauzei.

Așa fiind, cum pârâtei A.V.A.S.

îi revenea obligația de a emite această decizie/dispoziție, în temeiul art. 29

din Legea nr. 10/2001, corect a reținut instanța de apel că, atâta timp cât nu

s-a conformat cerințelor impuse de acest text de lege, este în culpă procesuală

și a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, instanța de apel a

statuat în mod corect că, atâta timp cât în cauză s-au solicitat măsuri

reparatorii pentru un imobil, compus din teren și construcții, demolate în

prezent - care se găsește evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, alta decât cea prevăzută la art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 29 din Legea nr.

10/2001 republicată, în raportul juridic dedus judecății nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, așa cum eronat a susținut pârâta A.V.A.S.,

deoarece textul de lege menționat reglementează obligația de soluționare a

notificării formulate în cazul imobilelor construcții demolate, în sarcina

primarului unității administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială s-a

aflat imobilul, așa încât nici sub acest aspect critica recurentei-pârâte nu

este fondată.

Având în vedere temeiurile care

preced, se constată că decizia

atacată este

legală, iar recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva

deciziei nr. 885 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.