ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2009

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 12 septembrie 2008, contestatoarea SC

U.T.H. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul pentru

Întreprinderi Mici și Mijlocii și L.E., anularea deciziei nr. 1558 din 10

aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 10585/1/2007, rejudecarea recursului

formulat împotriva sentinței nr. 116 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

În motivarea căii de atac, contestatoarea

a arătat că prin decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, i-a respins recursul formulat împotriva

sentinței menționate mai sus, omițând să cerceteze motivul de recurs referitor

la soluționarea, de către instanța de fond, a excepției prescripției dreptului

de formulare a plângerii prealabile administrative, invocate de Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

În drept, contestația în anulare a fost

întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata L.E. a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată,

arătând că SC U.T.H. SA nu a înscris procesul în cartea funciară, iar între

timp terenul în litigiu a fost vândut, apărări pe care Înalta Curte le constată

străine obiectului și procedurii contestației în anulare.

Analizând conținutul deciziei contestate,

în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 318

teza a II-a C. proc. civ., în care se încadrează cazul invocat de

contestatoare, Înalta Curte constată nefondată calea de retractare cu care a

fost investită.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin decizia contestată, Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins ca nefondate recursurile formulate de SC U.T.H.

SA și de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și

Profesii Liberale împotriva sentinței nr. 116 din 10 octombrie 2007 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Motivul de recurs a cărui necercetare a

fost invocată în cadrul contestației în anulare se referă la nesoluționarea, de

către instanța de fond, a excepției prescripției dreptului de formulare a

plângerii prealabile administrative, excepție invocată de ministerul pârât.

Este adevărat că în dispozitivul

sentinței s-a menționat respingerea excepției tardivității acțiunii, invocată

de pârâți, dar în considerente Curtea de Apel Alba Iulia a analizat în mod

amplu și detaliat incidența în cauză, interpretarea și aplicarea prevederilor

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează termenul în care poate

fi formulată plângerea prealabilă de persoana vătămată într-un drept sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept - ipoteză

în care se încadra reclamanta L.E.

De asemenea, curtea de apel s-a conformat

prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., după ce, într-un prim ciclu

procesual, prin decizia nr. 3668 din 30 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul

împotriva sentinței nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, a casat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare pentru a se lămuri, printre altele, data la care partea a luat cunoștință

de actul administrativ atacat, în sensul art. 7 alin. (3) din Legea

contenciosului administrativ, de acel moment fiind legat începutul curgerii

termenului atât pentru formularea plângerii administrative prealabile, cât și

pentru acționarea în justiție.

Având în vedere circumstanțele derulării

cauzei așa cum au fost expuse mai sus, gruparea argumentelor legate de soluționarea

excepției tardivității acțiunii în justiție și a celor privind excepția

prescripției dreptului de formulare a plângerii prealabile și tratarea lor

printr-un considerent comun nu poate duce la retractarea deciziei contestate,

pentru motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

În consecință, ținând seama și de

prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în

anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de SC U.T.H. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 1558 din 10 aprilie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.