ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4311/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 mai 2006, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea de Apel Oradea cu excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 14 iunie 2005 eliberat de M.A.P.D.R. Excepția a fost invocată de SC C. SRL Stei, în contradictoriu cu intimații SC A.S. SA și M.A.P.D.R., arătându-se că, inițial, terenul înscris în CF Sebeș, în suprafață de 8430 mp a fost proprietatea statului român, respectiv a Comunei Drăgănești. S-a mai invocat faptul că SC. A.S. SA.

a intabulat întreaga suprafață de teren, fără a ține seama că dreptul său de proprietate se rezumă numai la o parte din acesta, ocupată de construcțiile proprii și de terenul necesar desfășurării activității (6434 mp) diferența aflându-se în proprietatea Comunei Drăgănești (200 mp), a SC G. SRL (1000 mp), iar 767 mp au fost afectați construcției unei stații de benzină, de către SC C. SRL Stei. Prin sentința nr. 74/CA/2007 – PI din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 iunie 2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că nu se pot reține excepțiile prematurității acțiunii, a inadmisibilității sesizării, precum și pe cea a lipsei calității procesuale active a SC C. SRL Stei – invocate de SC A.S. SA. Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin respectivul certificat de atestare a dreptului de proprietate s-a delimitat dreptul de proprietate aferent construcțiilor, în suprafață de 8284 mp, înscrise în cartea funciară. În foaia de proprietate asupra terenului sunt înscriși ca proprietari, alături de SC A.S. SA, Comuna Drăgănești, precum și alte societăți comerciale, care dețin cote parte din terenul și construcțiile înregistrate. Instanța de fond a mai reținut că SC A.S.

SA s-a transformat în societate comercială conform H.G. nr. 192/1991, dobândind dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 15/1990, concluzionând că certificatul atacat este nelegal, nefiind emis pentru terenurile de sub construcțiile proprietatea SC A.S. SA și pentru terenul necesar deservirii acestor construcții. Astfel, de la dobândirea terenului în anul 1990, societatea comercială menționată nu a invocat că ar fi împiedicată în desfășurarea activității de unele construcții existente în vecinătate sau a procedat la încheierea ori chiar la înstrăinarea unor porțiuni din terenul respectiv. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs SC A.S. SA .și M.A.D.R., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Cei doi recurenți susțin în principal, în esență, că instanța de fond a examinat legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prin prisma unor chestiuni de fapt nerelevante, care exced dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, sub imperiul căreia a fost emis. Astfel, recurenta SC A.S. SA arată că prin sentința civilă nr. 863 din 28 mai 2004 a Judecătoriei Beiuș i se recunoaște dreptul de a obține proprietatea asupra imobilului din Sebeș. Deși sentința se referă la o suprafață de 8430 mp. certificatul a fost emis numai pentru 8284 mp., suprafață care, conform expertizei realizate în cauză, este necesară desfășurării activității societății comerciale, potrivit obiectului său.

Se mai invocă de către recurenta SC A.S. SA .faptul că edificarea construcțiilor de către SC O.C. SRL s-a făcut fără autorizație de construcție, motiv pentru care a fost sancționată contravențional și că nu i se poate imputa pasivitatea câtă vreme la momentul edificării și notării acestor construcții în CF terenul se afla în proprietatea comunei Drăgănești, chiar dacă se începuseră demersurile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. În recursul său M.A.D.R. mai critică hotărârea fondului și în ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității, considerând că au fost încălcate atât dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cât și cele ale art. 11 din aceeași lege.

Acest recurent susține pe de o parte că în cauză trebuia efectuată procedura prealabilă și pe de altă parte că,oricum, excepția de nelegalitate a fost tardiv formulată. Examinând sentința atacată prin prisma recursurilor formulate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ. T.C. constată: Excepția de nelegalitate soluționată de curtea de apel a fost invocată, după cum s-a expus în cele ce preced, în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Beiuș, având ca obiect rectificarea cărții financiare – Sebeș, în temeiul art. 35 – 37 din Legea nr. 7/1996. Autorul excepției, SC C. SRL care are calitatea de reclamant în cererea de chemare în judecată, susține că actul administrativ individual este nelegal numai în ceea ce privește suprafața de teren de 767 mp.

pe care sunt amplasate construcțiile proprietatea sa, respectiv stația de benzină și anexele acesteia, conform înscrierii din cartea funciară nr. 920 Sebeș. Se arată explicit atât în cererea de chemare în judecată, cât și ulterior, pe parcursul soluționării în primă instanță a excepției de nelegalitate că nu se contestă dreptul de proprietate al recurentei SC A.S. SA decât cu privire al acest teren, pentru care intimata – reclamantă SC C. SRL Stei consideră că este îndreptățită la concesionare. Din considerentele sentinței atacate rezultă corect că nu au fost respectate condițiile impuse de art. 1 din H.G.

nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 3066 din 14 iunie 2005, în sensul că s-a inclus în suprafața totală de 8284 mp și terenul în suprafața de 767 mp afectat de construcțiile proprietatea intimatei – reclamante SC C. SRL Stei. Faptul că prin sentința civilă nr. 863 din 28 mai 2004 a Judecătoriei Beiuș, definitivă prin neapelare, s-a stabilit în contradictoriu cu C.L. al comunei Drăgănești, județul Bihor că SC A.S. SA este îndreptățită la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului din Sebeș nu poate fi opus intimatei – reclamante SC C. SRL Stei.

În plus, relevant în cauză este faptul că imobilele – construcții proprietatea intimatei – reclamante SC C. SRL Stei au fost dobândite prin actul de adjudecare din 22 decembrie 2004 întocmit în Dosarul de executare nr. 448/2002, ca urmare a declanșării procedurii de vânzare la licitație publică a imobilelor debitoarei SC O.C.S. SRL de către creditoarea B.P. Stei. Chiar dacă SC O.C. SRL Stei a construit fără autorizație și a fost sancționată contravențional pentru acest motiv, importantă din perspectiva examinată este împrejurarea că lucrările de construcții s-au desfășurat în cursul anului 1999 (filele 13-16, dosarul curții de apel)cu acordul recurentei. Prin urmare este justă concluzia fondului în sensul că SC A.S.

SA, beneficiara actului administrativ, nu a făcut dovada că la data emiterii acestuia terenul în discuție îi era necesar pentru „desfășurarea activității conform obiectului de activitate” (art. 1 din H.G. nr. 834/1991). Numai că excepția de nelegalitate invocată trebuia admisă numai în ceea ce privește terenul de 767 mp, individualizat și în expertiza efectuată de expertul tehnic S.T. (filele 75-80, dosarul curții de apel), cuprins în suprafața totală de 8284 mp pentru care s-a emis actul administrativ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul arătat în cele ce preced.

Cât privește motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile și la tardivitatea sesizării Înalta Curte constată că este nefondat. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanței de contencios administrativ, excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, din oficiu sau la cererea unei părți, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile care este reglementată în capitolul al II-lea al legii „Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ”, fiind obligatorie, prin urmare, numai în cazul cererilor de anulare a actului administrativ formulate pe cale directă.

Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de recurenta SC A.S. SA, acestea nu pot fi acordate întrucât recurenta nu a făcut dovada lor, deși sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ. îi revenea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC A.S. SA județul Bihor și de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 74/CA/2007 – PI din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul constatării nelegalității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 iunie 205 emis de M.A.P.D.R. pentru suprafața de 767 mp. Respinge cererea de obligare la cheltuieli de judecată, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.