ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 mai 2006, M.M. și C.A. au chemat în judecată SC G.T. SA Târgu Cărbunești prin lichidator SC B.N.P.C. SA

Craiova, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a certificatul

de atestare a dreptului de proprietate seria M.O.9 nr. 0619 din 12 mai 1997 cu

privire la suprafețele de teren provenite de la autorii lor și care în mod

abuziv au fost incluse în acest act.

La 27 octombrie 2004,

reclamanții în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ au înțeles să invoce excepția de

nelegalitate a certificatului de atestare apreciind că emiterea acestuia s-a

făcut cu încălcarea dreptului de proprietate.

Prin încheierea din 24

noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare cu

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare din 12 mai 1997, reținând

că acesta este chiar actul a cărui anulare se cerere pentru acțiunea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 5 din

12 ianuarie 2007 aceiași Instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea

reclamanților, constatând că în cauză nu s-a îndeplinit procedura administrativă

prealabilă.

Apreciind ambele hotărâri ca

nelegale și netemeinice M.M. și C.A. au declarat recurs, susținând că în ce

privește excepția de nelegalitate, aceasta nu a fost pusă în discuția părților,

iar în ce privește lipsa plângerii prealabile, cum actul administrativ dedus judecății

a intrat în circuitul civil, o asemenea procedură este ineficientă autoritatea emitentă

neputând să mai revină asupra lui.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, excepția de nelegalitate a unui act administrativ, definită de

doctrină ca mijloc de apărare poate face obiectul cercetării, atunci când de

actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.

Cum în cauză legalitatea certificatului

de atestare din 12 mai 1997 este contestată atât pe fond cât și pe cale de excepție,

în mod corect Instanța fondului a respins excepția, constatând că nu este îndeplinită

cerința textului de lege menționat în sensul existenței unui raport de dependența

între actul contestat pe cale de excepție și soluționarea litigiului pe fond.

Nefondată este și critica din

recurs referitoare la respingerea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

Potrivit dispozițiilor art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 anterior sesizării Instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim trebuie să solicite autorității emitente a actului

administrativ revocarea în tot sau în parte a acestuia în 30 de zile de la comunicare.

Neîndeplinirea acestei

cerințe procedurale, de altfel, condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ, constituie în fapt un fine de neprimire.

Astfel fiind și cum

certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui

act administrativ, de autoritate constitutiv de drepturi, sesizarea Instanței

de contencios administrativ cu acțiune în anularea lui trebuit făcută cu

respectarea normelor imperative impuse de legiuitor.

Sesizând corect în cazul de

față că reclamanții au efectuat procedura administrativ prealabilă după ce au

investit Instanța de contencios, legal și temeinic Curtea de Apel Craiova a

respins ca inadmisibilă acțiunea acestora.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

M.M. și de C.A. împotriva sentinței civile nr. 5 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierii

din 24 noiembrie 2006, pronunțată de aceiași Instanță, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.