ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5730/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6372 din 8 noiembrie

2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii, a

admis excepția lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecință, a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta D.V.A., în

contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, astfel cum a

fost modificată și precizată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta D.V.A. a invocat

nelegalitatea art. 29 alin. (1) lit. b) din Norma privind asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule, aprobată prin Ordinul nr. 8 din 16 iunie 2008 emis de președintele

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Instanța de fond a

constatat că, în cauză, cererea de modificare a acțiunii introductive a fost

formulată de reclamantă în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ.,

respectiv până la prima zi de înfățișare, astfel că excepția tardivității

invocată de pârâtă a fost respinsă.

În ceea ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile, instanța de fond a constatat că

susținerile pârâtei sunt întemeiate, întrucât reclamanta nu s-a adresat

acesteia în calitate de autoritate emitentă a Ordinului nr. 8 din 16 iunie

2008, anterior sesizării instanței, cu plângere prealabilă, prin care să

solicite reexaminarea actului administrativ, în sensul revocării în tot sau în

parte a acestuia.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta D.V.A. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) teza finală din

Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 nu este obligatorie plângerea

prealabilă în cazurile prevăzute de art. 4 din același act normativ. Art. 4 din

Legea nr. 554/2004 examinează tocmai excepția de nelegalitate, iar cererea

formulată la curtea de apel are ca obiect (și este motivată în fapt și în

drept) pentru acest mijloc de apărare.

În sensul

inaplicabilității dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 la cererile având

ca obiect excepția de nelegalitate este și jurisprudența constantă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

(Decizia nr. 4329 din 26 noiembrie 2008, Decizia nr. 3251 din 2 octombrie 2008,

Decizia nr. 1850 din 13 mai 2008 și Decizia nr. 4311 din 8 noiembrie 2007).

Cererea are ca obiect

constatarea nelegalității unui act administrativ normativ care la data sesizării

instanței era abrogat în mod expres printr-un alt act administrativ normativ,

astfel că îndrumarea instanței către parcurgerea recursului grațios în fața

autorității administrative este inutilă și lipsită de interes practic.

Recurenta mai susține

că, Ordinul nr. 8 din 16 iunie 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor

privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse

prin accidente de vehicule, emis de președintele Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor (C.S.A.) (publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 500 din 3

iulie 2008) și-a încetat valabilitatea, iar la data invocării excepției de

nelegalitate el era abrogat în mod expres prin Ordinul nr. 20/2008 pentru

punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (publicat în M. Of.

al României, Partea I, nr. 762 din 11 noiembrie 2008).

Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.), în calitatea sa de autoritate

administrativă emitentă a actului administrativ normativ contestat, nici dacă

ar vrea nu ar mai putea face o reexaminare a acestuia în sensul revocării sau

modificării lui.

Recurenta mai

prezintă în motivarea recursului motivele de nelegalitate ale Ordinului nr.

8/2008.

Înalta Curte, având

în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe o excepție, nu va analiza

aceste motive.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Prin cererea

formulată inițial, reclamanta D.V.A. a solicitat să constate

"nelegalitatea dispozițiilor" art. 29 alin. (1) lit. b) din Normele

puse în aplicare prin Ordinul nr. 8/2008.

La termenul din data

de 17 mai 2012, Curtea de apel a pus în vedere reclamantei să își precizeze

acțiunea sub aspectul obiectului acesteia, temeiului juridic, precum și de a

menționa care este calea procedurală pe care înțelege să o exercite, respectiv

excepție de nelegalitate sau o acțiune în anularea actului administrativ

contestat.

Reclamanta a depus

"modificări și precizări ale cererii introductive", în sensul că

înțelege să solicite anularea actului administrativ contestat, în temeiul

prevederilor art. 8 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte

examinând actele și lucrările dosarului constată că instanța de fond în mod

corect a reținut că, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ, reclamanta nu a solicitat pârâtei, în calitate de autoritate

emitentă a actului atacat, revocarea sau modificarea acestuia, potrivit art. 7

alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

De altfel și prin

precizarea la acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să solicite anularea

actului administrativ contestat, deci cauza nu are ca obiect soluționarea

excepției de nelegalitate, cum susține recurenta.

Exceptarea de la

obligativitatea parcurgerii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea

nr. 554/2004 se referă la excepția de nelegalitate, nu și la acțiunea în

anularea actului administrativ contestat.

Prin urmare, înainte

de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanta avea obligația

de a parcurge procedura prealabilă.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în

tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării

acestuia.

În cauză, recurenta

nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Așadar, neîndeplinirea

de către recurentă a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de

către instanța de fond în soluționarea excepției invocată de pârât.

Recurenta a avut

cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâtă

și a cărei copie i-a fost comunicată, conform dispozițiilor cuprinse în

Încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2012 a Curții de Apel

București.

Cu toate acestea,

recurenta nu a formulat apărări și nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea

procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în

condițiile stabilite de acea lege.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea dată de instanța de fond este legală și

temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.V.A. împotriva Sentinței nr. 6372 din 8 noiembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM