ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1151/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R. a chemat-o în judecată pe pârâta SC I. SRL Baia Mare și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în Baia Mare cu motivarea că are calitatea de proprietar tabular al complexului imobiliar menționat, că s-a anulat prin decizia Curții de Apel Cluj contractul de leasing cu clauză fermă de cumpărare, și că deținerea spațiului în continuare de către pârâtă este de natură să o păgubească. În cauză a fost formulată cerere reconvențională prin care pârâta a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului precum și restituirea redevenței în sumă de 115.000.000 lei pe care i-a achitat-o acesteia.

Litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Bihor, secția comercială, care prin sentința nr. 572 din 8 martie 2007 a respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională și a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei 27.943,57 lei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate și 31.931,72 lei valoarea actualizată a redevenței. Pe acțiunea principală instanța a reținut că pârâta a părăsit spațiul conform procesului verbal de evacuare din 7 februarie 2007, iar pe cererea reconvențională că anularea contractului de leasing imobiliar are drept consecință restituirea prestațiilor care au fost stabilite prin raportul de expertiză.

Sentința Tribunalului Baia Mare a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea care prin decizia nr. 162 din 13 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat reținând în considerente că restabilirea situației anterioare, care a fost criticată, a fost dispusă printr-o altă sentință rămasă irevocabilă astfel că nu se poate aduce atingere puterii de lucru judecat. Împotriva deciziei Curții de Apel Oradea a declarat recurs reclamanta SC R. SA Baia Mare prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta a adus critici în privința modului cum s-a soluționat repunerea în situația anterioară, cât și în ce privește determinarea cuantumului sumelor la care a fost obligată urmare admiterii cererii reconvenționale formulate împotriva sa.

După analiza criticilor aduse deciziei pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte prin decizia nr. 1992 din 5 iunie 2008 a admis recursul reclamantei și a modificat decizia recurată, a admis apelul său și în fond a respins cererea reconvențională menținând celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la respingerea acțiunii principale. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1 din O.G. nr. 51/1997, prin care sunt definite operațiunile de leasing, că acest contract este cu executare succesivă, situație în care operează excepția de la principiul retroactivității nulității actului juridic în sensul că aceste efecte se produc numai pentru viitor, nu și pentru trecut.

În continuare s-a stabilit că instanțele investite nu au examinat cererea privind restabilirea situației anterioare prin prisma excepției de la principiul retroactivității nulității actului invocat, soluția din cererea reconvențională fiind greșită. Celelalte apărări au fost înlăturate pe considerentul că utilizatorul s-a obligat prin contract să nu aducă modificări bunului fără acordul finanțatorului, că plata făcută în urma somației efectuate în dosarul de executare nu are valoarea unei recunoașteri și în fine, că excepția lipsei de interes invocate de SC I. V SRL nu a fost motivată pentru a fi luată în examinare separat, răspunsul la această excepție rezultând implicit din analiza motivelor de recurs.

Împotriva deciziei nr.1992 din 5 iunie 2008 a formulat contestație în anulare pârâta SC I. V SRL Baia Mare prin care în temeiul art. 318 C. proc. civ. a solicitat Înaltei Curți să anuleze decizia pronunțată în recurs și să fixeze termen pentru rejudecarea căii de atac contestate. În argumentarea motivului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a susținut că prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes pentru promovarea recursului și mai mult a depus sentința civilă nr. 313/2008, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, ca argument în sprijinul excepției. A arătat în continuare că această hotărâre a fost depusă pentru a demonstra că intimata reclamantă a recunoscut faptul că datorează suma și că a cerut ca plata să fie făcută în termen de 6 luni din veniturile imobilului urmărit.

Urmare acestei plăți prin sentința irevocabilă menționată, contestatoarea a arătat că intimata a achitat suma datorată. Contestatoarea a criticat și faptul că nu i-au fost comunicate notele de concluzii depuse de partea adversă pentru a lua cunoștință de acestea și a-și formula apărări, cât și faptul că excepția lipsei de interes nu a fost pusă în discuția părților. Întrucât această excepție este peremptorie și absolută, iar instanța a omis să o examineze, această omisiune în opinia contestatoarei duce la nulitatea deciziei pronunțată de instanța de recurs. Contestația în anulare este nefondată Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În raport cu aceste prevederi invocate de contestatoare, trebuie reținut mai întâi că demersul pârâtei SC I. V SRL a fost făcut de pe poziția de intimată în recurs, or, omisiunea instanței de recurs de a examina un motiv vizează situația când calea respectivă de atac, contestația în anulare, a fost promovată de recurentă. În al doilea rând trebuie remarcat și faptul că cererea, contestația în anulare, vizează teza a doua a art. 318 C. proc. civ. și anume omisiunea din greșeală de a se cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare. Este evident din conținutul textului redat mai sus că acest motiv îl vizează pe titularul recursului căruia nu i-au fost cercetate motivele în totalitatea lor datorită unei omisiuni din greșeală.

Așadar, chiar dacă de principiu se admite că pot fi subiecte ale contestației în anulare persoanele care au figurat ca parte în „hotărârea” atacată totuși în cazul contestației în anulare specială bazată pe teza a doua a art. 318 C. proc. civ., textul este restrictiv, așa încât demersul contestatoarei nu este susținut legal. Dintr-un alt punct de vedere, prin contestația în anulare reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. nu s-a deschis niciunei părți calea de a formula recurs la recurs pentru a se reconsidera apărări care au fost făcute în fața instanțelor anterioare întrucât art. 318 C. proc. civ. are o sferă limitată de aplicație, astfel că dispozițiile respective trebuie să fie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru că această cale extraordinară de atac nu își propune o cenzură judiciară asupra desfășurării procesului în recurs.

În contextul arătat nu se poate reține că motivul invocat de contestatoare este de natură să ducă la anularea soluției dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât această apărare a fost examinată în contextul dezlegărilor date motivelor de recurs prin care s-a reținut că plata pe care recurenta intimată a făcut-o în procedura de executare nu are valoarea unei recunoașteri, chestiune pe care contestatoarea o readuce spre analiză, ca motiv de contestație, cu trimitere la hotărârea dată în dosarul de executare. Aceasta demonstrează că apărarea a fost cercetată iar nu omisă astfel nici din acest punct de vedere nu se poate reține o încălcare a art. 318 C. proc.

civ. În consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I. V SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 1992 din 5 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 1686/111/2006, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.