ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7650/2008

Asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2006,

reclamanta F.I. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București și

Primăria sectorului 3 București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafața de 2065 mp teren situat în București,

invocând incidența art. 480 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 5278 din 6 iunie 2007,

Judecătoria sectorului 3 București în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

b) C. proc. civ. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1499 din 19 noiembrie

2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea formulată

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București ca fiind inadmisibilă.

Prin aceeași sentință tribunalul a reținut că este

dată excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei sectorului 3

București, sens în care a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest

pârât.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că

după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, act normativ prin

care s-a reglementat situația juridică a imobilelor preluate abuziv de stat în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

acțiunile în revendicare a

unor astfel de imobile nu este admisibilă.

Referitor la pârâta Primăria sectorului 3

București, tribunalul a reținut că atâta timp cât imobilul nu se află în

patrimoniul acestei unități administrativ-teritoriale, aceasta nu are calitate

procesuală în cauza dedusă judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta criticând sentința sub aspectul greșitei rețineri a excepției

inadmisibilității

acțiunii în revendicare

dedusă judecății, apreciind că printr-o astfel de

soluție sunt încălcate

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998,

precum și principiul liberului acces la justiție garantat prin

dispozițiile

art. 21 din Constituție și art. 6 CEDO.

Prin decizia civilă nr. 353 din 30

aprilie 2008, Curtea de Apel

București,

secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantă,

a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că în mod greșit,

tribunalul a apreciat că ar fi incidență excepția inadmisibilității acțiunii

dedusă judecății, aceasta cu atât mai mult cu

cât

reclamanta a formulat și în procedura Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 2847

din 8 august 2001, demers care nu a fost finalizat de către entitatea

deținătoare

a imobilului în litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta Primăria sectorului 3 București, invocând incidența art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului pârâta reiterează

apărarea în sensul că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea sau

administrarea sa, caz în care, în mod legal prima instanță a reținut că nu au

calitate procesuală pasivă în cauză.

Totodată, pârâta susține că în mod

eronat instanța de apel a asimilat acțiunea dedusă judecății cu o contestație

formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 atâta timp cât reclamanta nu

a înțeles să se folosească de notificarea formulată în procedura instituită

prin actul normativ menționat, caz în care se impunea

respingerea acțiunii dedusă judecății ca neîntemeiată.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că

este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 295 alin. (1) C.

proc. civ., instanța de

apel nu poate

discuta decât punctele deduse judecății prin cererea de

apel, celelalte aspecte stabilite prin soluția

primei instanțe, care nu au

fost criticate prin apel, intrând în puterea

lucrului judecat și fiind definitiv câștigate celeilalte părți litigante.

În speță, prin cererea de apel,

reclamanta nu a criticat soluția tribunalului referitoare la excepția lipsei

calității procesuale pasive a

pârâtei

Primăria sectorului 3 București, caz în care, aceasta a intrat în

puterea

lucrului judecat.

Pe cale de

consecință, în mod eronat instanța de apel a dispus

desființarea

în totalitate a sentinței, soluție care, de altminteri, în raport de excepția

supusă analizei prin recurs nici nu este motivată, prin considerentele

hotărârii instanța de apel analizând, în limitele investirii, numai soluția

referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, soluție adoptată de

prima instanță în contradictoriu numai cu pârâtul Municipiul București.

Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârâta Primăria

sectorului 3 București și a modifica, în parte, decizia recurată în sensul că,

urmare a admiterii apelului declarat de reclamantă, se va desființa doar în

parte sentința, anume se va menține dispoziția primei instanțe privind

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a

reținut că nu poate primi, dată fiind lipsa sa de interes, critica adusă de

recurentă cu privire

soluția pronunțată de

instanța de apel asupra excepției inadmisibilității

acțiunii dedusă de

reclamantă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria sectorului 3

București împotriva

deciziei nr. 353 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția

a IV-a civilă.

Modifică, în parte, decizia în sensul că

desființează în parte

sentința atacată,

păstrând dispoziția referitoare la admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

sectorului 3 București.

Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.